Într-o lună care stă sub semnul magiei, vă propunem o serie de filme pentru toate gusturile, reunite de mesajul puternic pe care îl transmit. Sunt filme care ne aduc sentimente pozitive, ne pot insufla puterea de a o lua de la capăt, dacă greutățile ne-au îngenunchiat. Iată, așadar, zece filme în spiritul Crăciunului, pentru că vorbesc despre puterea familiei, a prieteniei, despre generozitate, pentru că ne aduc sentimente pozitive, ne fac să privim înăuntrul nostru, acolo unde se găsesc resurse nebănuite. Sunt filme pe care noi le revedem de Sărbători pentru mesaj și introducerea în atmosfera Crăciunului.
De fiecare dată când sună un clopoţel, un înger îşi primeşte aripile... (It's a Wonderful Life, 1946)
Clasicul de Crăciun al lui Frank Capra conține unul dintre cele mai frumoase momente care au loc lângă brad. Practic spiritul Crăciunului ne invadează sufletul. După ce ne-a introdus timp de două ore în viaţa aproape ratată a lui Jimmy Stewart, un personaj obişnuit, Capra ne face să lăcrimăm la imaginea adunării de Crăciun şi la replica dată de copilul protagonistului.
Familia aduce consolare (Meet Me in St. Louis, 1944)
Deşi nu este un film de Crăciun propriu-zis, clasicul lui Vincente Minelli Meet Me in St.Louis aduce una din cele mai inspirate cântece de Crăciun, „Have Yourself a Merry Little Christmas”. Acest cântec e felul lui Esther (Judy Garland) de a-i aduce bucurie surorii ei "Tootie" (Margaret O'Brien), melodia devenind un imn al veselie de sărbători, iar versurile ei pot să fie rostite de toţi cei care trec prin clipe dificile de Crăciun - „Odată vom fi din nou împreună, dacă aşa va fi soarta/până atunci trebuie să ne croim un drum cumva”...
Gândul la Crăciun aduce puterea de a face lucruri ce par imposibile (Dumbo, 1941)
Atunci când corul cântă „Think of Christmas”, Dumbo începe să dea din urechi, stârneşte un nor de praf şi îşi ia zborul la propriu. Magia momentului şi cuvintele cântecului te duc cu gândul la Crăciun. „Gândeşeşte-te la cadourile pe care le-ai dat/La gândurile bune/La Crăciun, la zăpadă, la săniile cu zurgălăi! Ia-ţi zborul/Ca un ren în înaltul cerului.../Poţi zbura! Poţi zbura!/N-ai nevoie decât de încredere"...
De Crăciun, lăsăm armele (Joyeux Noël/Crăciun fericit, 2005)
Povestea se petrece în timpul Primului Război Mondial, când soldaţii ţărilor combatante aleg ca în ziua de Crăciun să înceteze focul şi fraternizează în no man's land, jucând fotbal şi cântând colinde. E o producţie în stare să ne facă să medităm la ce e bun şi ce e rău şi să uităm pentru câteva zile de micile interese meschine. În acest manifest anti-război joacă Diane Kruger, Guillaume Canet, Daniel Brühl.
Fericirea e adusă de Crăciun (The Nightmare Before Christmas, 1993)
Unul din cele mai reuşite momente din filmul de altfel întunecat este atunci când Jack descoperă Oraşul Crăciunului, acolo unde e Crăciun în fiecare zi. Şi acolo are ocazia să exploreze toate minunatele lor tradiţii, încercând să înţeleagă de ce se simte dintr-o dată aşa fericit.
Forța vindecătoare a bunătății (The Grinch, 2018)
Animația rulează pe marile noastre ecrane iar o fugă la cinema pentru acest film cu toată familia ar putea să aducă revelații și bucurii, doarece The Grinch e o poveste moralizatoare și terapeutică. Povestea de viață a lui Grinch, cu copilăria privată de afecțiune, este semnificativă şi sensibilă, personajul e construit solid, în concordanță cu concepţia caricaturală proprie genului, arcul evoluției personajului e spectaculos, cu o răsturnarea de situaţie finală salvatoare și eliberatoare. Animația vorbește despre forța vindecătoare a bunătății și despre adevăratul spirit al Crăciunului.
Crăciunul e armonie (The Bishop’s Wife, 1947)
Unul din cele mai neglijate clasice de Crăciun este The Bishop's Wife, cu Cary Grant, Loretta Young şi David Niven. Filmul nu e făcut să fie emoţionant, dar o scenă îţi topeşte inima: personajul lui Cary Grant intră la un moment dat într-o biserică unde un cor de băieţi e la repetiţie; în acest timp, pastorul deplânge faptul că alte activităţi (sporturi) distrag atenţia tinerilor de la Crăciun. Cary Grant convinge pe unul dintre băieţii din cor să cânte expresiv Noel: după ce prima voce începe un solo, întregul cor va începe să cânte în armonie: acesta e spiritul Crăciunului!
Familia e cea mai importantă (Home Alone, 1990)
Unul din clasicele din copilărie, care întotdeauna ne aduce aminte de Crăciun, este Home Alone. Filmul are pasaje muzicale semnate John Williams, şi chiar dacă nu sunt în sine despre Crăciun, ele au devenit astfel prin asociere. Unul dintre acestea este „Somewhere in My Memory”, dintr-unul din puţinele momente „serioase” din Home Alone. Protagonistul Kevin (Macauley Culkin) realizează, de Crăciun, cât de importantă este familia - atunci când se uită pe fereastră şi vede colindătorii de Crăciun. Iar atunci când melodia „Somewhere in My Memory” devine „O Holy Night”, este o revelaţie. Atât pentru Kevin, cât şi pentru public.
Moș Crăciun e real (Miracle on 34th Street, 1947)
Altruist şi bun la inimă, bătrânul Kris Kringle crede (şi spune) cum că ar fi el adevăratul Moş Crăciun. Și, desigur, există un avocat fără scrupule care e gata să îl condamne. Insă, iată, în sala de judecată, momentul glorios în care bătrânul dovedeşte că el e adevăratul Moş...
Crăciunul poate fi momentul revelației (It's a Wonderful Life, 1946)
James Stewart apare în rolul lui George Bailey, un bărbat al cărui plan de sinucidere în Ajunul Crăciunului îl face pe îngerul său păzitor, Clarence (Henry Travers) să intervină: Clarence îi arată lui George cum si cât le-a schimbat celorlalţi viaţa în bine... Prietenii lui George cântă în cor „Auld Lang Syne”, un poem scoţian scris de Robert Burns în 1788, poem care a dat tonul unui cântect popular devenit celebru în lume, mai ales (dar nu numai) în ţările vorbitoare de engleză: în noaptea Anului Nou, cântecul sărbătoreşte noul An.
O faptă bună te poate transforma în Moș Crăciun (Santa Claus - The Movie, 1985)
Crăciun, de data asta un om de bine al secolului XV, care s-a lăsat condus într-o peştera plină de jucării şi de lucruri bune, unde să-şi împlinească destinul de a dărui tuturor copiilor.
Crăciunul îi poate uni și pe dușmani (Catch Me If You Can, 2002)
Punctul focal al acestei povestiri biografice semnată Steven Spielberg este relaţia între Frank Abagnale Jr (Leonardo DiCaprio) şi urmăritorul său, agentul FBI Carl Hanratty (Tom Hanks). în mod straniu, Frank îi dă telefon lui Hanratty tocmai în ziua de Crăciun, într-o scenă subapreciată, care subliniază simbioza celor doi - aparent - adversari, spunând ca de fapt nimeni nu vrea să fie singur de Crăciun.
Crăciunul înseamnă întoarcerea la copilărie (The Christmas Chronicles, 2018)
Este un film recent lansat de către giganticul streamingului Netflix și în România, cu Kurt Russell în rolul lui Moș Crăciun. Kate şi fratele lui mai mare, Teddy, îşi petrec ajunul Crăciunului plănuind să-l surprindă pe cameră pe Moşu', însă ajung să fie părtaşi, alături de Moş Crăciun însuşi, la o aventură la care alţi copii doar ar visa. Intrarea în atmosfera de Crăciun e garantată cu acest film.
De Crăciun, ești mai susceptibil să te îndrăgostești (Love Actually, 2004)
Rowan Atkinson este pe post de duh al Crăciunului în această comedie romantică în care, de Crăciun, mai toate personajele (și nu sunt puține) se îndrăgostesc. „Alan Rickman (cu gura lui suferindă) și Emma Thompson (cu fustele ei antisex) joacă un cuplu în criză și, chiar în euforia generala a finalului, ne amintesc ca, in dragoste, nu toti oamenii se comporta ca niste adolescenti; unii se comporta ca niste diplomati obosiți care se zbat pentru un acord de încetare a focului”, scria criticul Andrei Gorzo la data lansării filmului.
