Comisarul Marleau este de departe cea mai iscusită polițistă a Gendarmeriei Franceze, deși la prima vedere am spune că nu e în toate mințile. Poartă mereu o căciulă de vânător, arborează o atitudine excentrică și zeflemitoare și are aspectul general al unei persoane fără locuință, Marleau pare antiteza unui comisar pe care ești obișnuit să îl vezi în serialele polițiste. Nu e neapărat cea mai atrăgătoare persoană și nu dezvoltă intrigi amoroase care să țină câte un subplot mereu în picioare. Doar cu medicul legist are o relație specială, fiindcă acesta e un individ la fel de excentric ca ea. Și fiindcă e omologul ei în adevăratele dedesubturi ale unei crime. După încheierea unui caz, el o invită galant la restaurantul care face acel sushi delicios pe care l-a găsit în stomacul unei victime.
Marleau are o carismă care o detașează de epigonii marilor detectivi ai literaturii sau ai cinemaului. Și mai are un cinism și un umor negru care te fac să vrei să îi urmărești imprevizibilul șir al gândurilor în fiecare episod. Să îi descoperi câte o față ascunsă, sau câte o emoție îngropată cu profesionalism în timpul investigațiilor.
Pentru ca un astfel de personaj să poată prinde viață și să rămână memorabil, e nevoie ca rolul să i se potrivească unui singur actor. Adică, în alte cuvinte, să fie (ca și) scris pentru actorul respectiv. Iar Corinne Masiero (Rust and Bone) e singura actriță care putea găsi șarmul sau personalitatea puternică a acestei polițiste care nu ține cont de nicio corectitudine politică în timpul anchetei și care ba pare sociopatic de singură, ba poate mirosi singurătatea. Poate fi nu doar empatică, ci un fin cititor al oamenilor, ca un comisar adevărat.
Creatoarea serialului, Elsa Marpeau, o descrie pe Marleau ca fiind o combinație între Columbo (Peter Falk), Philip Marlowe al lui Raymond Chandler și Marge Gunderson (Frances McDormand) din Fargo. Distribuția e completată de actori faimoși francezi precum Gérard Depardieu, Bulle Ogier, Victoria Abril sau Sandrine Bonnaire.
Iar prin formatul clasic de un caz per episod, numeroasele investigații ale lui Capitaine Merleau ne lasă să ghicim diverse referințe subtile la filme iconice cu detectivi. Imaginea, muzica și mizanscena sunt de o omogenitate ce trădează viziunea unui singur regizor, Josée Dayan, care propune o abordare ușoară a crimelor și a morții, fără să ne arate cu ostentație caracterul oribil al situațiilor. Serialul rămâne ancorat mai degrabă într-o cheie umoristică, în ciuda unui ton pe alocuri gotic, ce reflectă acel ritm misterios al unei comunități restrânse. În cazul acesta, o comunitate din sudul Franței, deasupra căreia o seamă de cadre aeriene ce surprind superbele peisaje ne poartă încet-încet către adevăr.
Din 12 aprilie, al doilea sezon al serialul „Capitaine Marleau” (2014 – prezent) poate fi vizionat în fiecare marți de la ora 22:00.
