Articole Hârtia va fi albastră

Ce te-a atras la scenariul acesta, cum a pornit povestea?
Ideea a fost a mea, ma gndeam la ea de vreo 3-4 ani. Pur si simplu este o experienta care m-a marcat foarte tare, eu eram soldat in timpul Revolutiei, la Bacau, si am trecut prin toate starile si confuziile posibile, in momentele alea si, cum am simtit ca a venit momentul sa fac filme foarte personale, cu subiecte care chiar ma reprezinta si imi sunt apropiate, am zis ca trebuie sa fac un film despre asta, despre confuzia mea si a altora ca mine in momentele alea.

Deci personajul principal este Radu Muntean acum 15 ani?
Nu, nu, nu. Eu n-as fi avut niciodata tupeul sa fac ce face baiatul asta din film, sau inconstienta lui, sa dezertez din Armata si sa ma duc sa lupt de capul meu la Televiziune, cum face Costi, dar as fi vrut sa fac asta. Toti am fi vrut sa luptam atunci, ne uitam la televizor, credeam absolut tot ce vedeam si aveam trairi autentice, lucruri care in contextul ala erau emotionante si dramatice, dar care acum apar comice si ridicole. Exact asta m-a interesat la filmul asta, balansul intre autenticul momentelor alora si cat de ridicole par ele acum dupa 15 ani, asta este pariul cel mai greu din film: cum echilibrezi sentimentele astea doua.

De ce distanta asta de la Furia pana acum?
Pai se face greu un film in Romania, stii foarte bine. Se aduna greu banii, pana acum la concursurile CNC au luat cei care au trebuit sa ia, stiti ce scandaluri au fost, dar ca sa fiu sincer pana la capat, eu n-am avut proiect la CNC pana anul trecut, am facut multa publicitate, am avut si niste proiecte personale, intre timp am facut doi copii, o casa, si acum cred ca a venit momentul, am vrut sa fiu foarte sigur pe al doilea scenariu, pe al doilea subiect pe care lucrez. De acum vreau sa indesesc ritmul.

Ai spus ca filmul este un proiect personal... ca sa nu existe vreo confuzie, cum anume este personal?
Mi se pare ca oricine face un film sau are ceva de spus, transmite ceva personal, de-al lui, sau asa ar fi frumos sa fie, in eventualitatea in care produsul nu este unul strict comercial, si atunci lucrurile sunt clare, ai un target, vin oamenii care vor sa vada batai, sau scene cu sex sau asa mai departe, si nu conteaza decat cum iti vinzi produsul mai bine. |n afara de situatiile astea pur comerciale, oricine spune ceva trebuie sa fie personal, si atunci in masura in care el este general-uman si universal valabil, ar trebui sa intereseze si pe altii, daca este spus convingator si are ceva in spate.

Ce vrei sa la spui celor care vor sa vina la film? Ce vor vedea?
Eu le spun sa nu vina daca isi doresc sa vada un film despre adevarul despre Revolutie, teroristi si asa mai departe, conspiratii, sa vina daca isi doresc cumva sa retraiasca momentele alea, sau sa isi dea seama ce au simtit atunci, eu asta incerc sa fac, sa redau cumva transformarea pe care au simtit-o oamenii atunci, emotiile, confuzia, tot ce e legat de starea pe care au simtit-o oamenii iesiti in strada sau nu, in zilele alea, iar mie mi se pare suficient, mi se pare important. Daca eu reusesc sa teleportez oamenii astia intr-un flash-back suficient de convingator incat sa-i emotioneze si sa se gandeasca la evenimentele alea si la ce au simtit atunci nu ca la un subiect desuet, transpus foarte prost atat in jurnalistica cat si in cinematografia romaneasca din ultimii 16 ani, atunci inseamna ca mi-am facut treaba si e un film care merita vazut.

Ati folosit materiale pentru documentare din ceea ce s-a publicat despre Revolutie?
Nu, pentru ca, repet, asta nu este un film istoric. El nu-si propune sa reconstituie niste evenimente precise care au fost, si sa spuna adevarul despre ce s-a intamplat atunci, e un film despre confuzia si emotiile oamenilor, despre atmosfera de atunci, si asta am trait-o si eu, nu am nevoie de nici o carte sa scriu despre asta. Am avut nevoie sa vedem toate materialele de arhiva de la TVR sau de la amatori, care s-au strans ori in arhiva TVR-ului ori in arhiva RealitateaTV, pe acestea doua le-am consultat impreuna cu scenaristii.

Cumva v-au inspirat pentru un stil de filmare?
Filmul e filmat foarte simplu si nepretentios, chiar daca e tras „din mana”, nu e foarte „ciné vérité” asa, cumva n-am vrut deloc sa iasa in fata o anumita modalitate de filmare, sa fiu semcher cu tot dinadinsul sau sa inovez din punct de vedere al limbajului cinematografic, am vrut doar sa spun povestea convingator si sa fac in asa fel incat sa las personajele sa conduca actiunea, fara sa ies eu in evidenta ca si creator, sa zic asa.

Nu ti-a fost teama ca filmul va fi contestat, mai ales de persoane despre care se stie ca au participat la Revolutie?
Asta se va intampla obligatoriu, fiecare a trait in felul lui in momentele alea si atunci o sa spuna „n-a fost dom’ne asa!, iti spun eu, ca eu am fost, am iesit, am--”, dar asta e inevitabil, cumva. Dar eu nu ma leg foarte mult de niste evenimente, chiar daca filmez aici in Piata Victoriei, aici nu s-a intamplat aproape nimic deosebit, doar ca e un punct de reper inaintea Televiziunii in care am gasit niste unghiuri in care prezentul sa nu fie atat de prezent, si in care sa pot reconstitui o scena de atmosfera, pentru ca altfel devine destul de neconvingator, oricat ar fi de interesanta povestea si personajele, daca totul se intampla numai in spatii inchise, la interior, ai nevoie de doua-trei scenvete de amploare, ca sa dea un pic autenticul momentului. Senzatia de nebunie generala, ce-a fost atunci pe strada. Filmul este o poveste care ar fi putut fi, personajele sunt absolut fictive, nu exista nici un sambure de adevar, dar am incercat sa fim fideli macar din punct de vedere scenografic si al costumelor si al atmosferei momentului. Si am incercat sa nu facem tampenii, toata lumea stie ce s-a intamplat in noaptea dinspre 22 spre 23 decembrie, sa nu bagam lucruri la televizor care au fost in 25 sau 24 sa nu facem gafe din astea istorice si atat, in rest personajele sunt absolut fictive.

Ce astepti de film?
Toata lumea vrea succes, cine zice ca nu vrea succes, minte. Vreau ca filmul asta sa aiba succes in asa fel incat sa-mi permita sa-l fac mai usor pe urmatorul. Asta e tot ce vreau de la el.

Alexandra M. Paun