M0n0(logând) despre filme

[illotempore2002]

Povestea Lolitei este una din cele mai tulburatoare povesti de dragoste. Personal nu am simtit nimic gretos acolo. Adica in film si in roman. Ecranizarea e parca totusi un pic mai melodramatica decat scriitura si decat Lolita lui Kubrik.

Nu mi-a dat prin minte o secunda sa ma gandesc la pedofilie urmarind acest film. Fascinatia profesorului pentru nimfeta (concept introdus de Nabokov sau cel putin exploatat maximal de acesta) se construieste atat de natural si urca atat de vertiginos pentru ca are realmente motive sa fie atras de Lolita: aceasta emana erotism prin toti porii. Pe langa asta, proful ramane vesnic indragostit de prietena lui de joaca din copilarie, pe care o va cauta toata viata in toate fetiscanele.

Ca sa nu mai zic ca, inafara de faptul ca nu am regasit pic de perversitate in poveste, mai mult decat atat, ceea ce se intampla in inima profesorului face cinste sentimentului numit dragoste: vedem ca aceasta este perena (el o va iubi toata viata, chiar si dupa ca a fost parasit de ea), este generoasa, este curata, protectiva, altruista. Lolita ii jupuie aortele, dar el o va adora in continuare. Mai ca am fost invidioasa ca nu am avut si eu parte, la 14 ani, de un asemenea barbat, sa ma iubeasca si acum si pentru totdeauna.

Ca si ecranizare, dialogurile si monologurile mi se par impecabile, imaginea ma rog....impecabila, ca la Hollywood, dar aici nu supara. As fi facut filmul asta un pic mai putin siropos ca sa accentuez totusi doza existenta de stranietate. Pentru ca ea exista. Si nimfetele de asemenea, exista!

[M0n0]

Eu am subliniat pedofilia pentru ca in ziua de azi (nu zic ca '97 e asa de in trecut...) daca povestea este prezentata multimii este luata in primul rand ca o dragoste anormala si apoi doar dragoste.
Am zis in final ca e doar o poveste de dragoste dar este una interzisa, una pentru care profu de 26 ani nu avea baze logice solide pentru a o duce la capat. Dar da, inima n-are treaba cu logica...
Trauma din copilarie trebuia tratata, nu inchisa in el si deschisa ulterior cand e totusi putin cam tarziu. Evident asta e imposibila intr-un film sau carte de genu asta.
Intr-adevar, am zis ca e cam greu in preajma Lolitei sa nu ii acorzi atentie cand ea o cere prin orice miscare gratioasa.
Nu am zis nici o clipa ca e dragoste gretoasa, dar il consider un film necesar pentru ca orice alt fel de iubire a fost prezentata deja in filme.
Dar fiindca nu am vazut originalul lui Kubrick, nu vad, inca, rostul unui remake.

[illotempore2002]

Ecranizarea lui Kubrik este foarte diferita de aceasta din 97...

Cred ca ultima varianta e mai aproape de spiritul cartzii.

Intr-adevar, cum spui tu, e o poveste interzisa. Nabokov sparge gheata aducand in atentie acest tip de relatie amoroasa si chiar ma intrebam daca mai e vreun autor/regizor care sa fi facut asta cu atata sinceritate...

[M0n0]

The Good German - 7/10. Puteam supravietuii si fara el. Are un aer puternic de "The Third Man", in schimb, nu am simtit ca l-a ajutat prea mult asemanarea asta. Actiunea se petrece in acelasi oras, aceeasi perioada, pana si romanii sunt mentionati, o data in "Germanul bun". Actorii au jucat bine, dar Clooney e fals in genu asta de filme, el e actoru modern, care arata bine doar stand pe loc, fara prea multa drame pe fata lui...oricum, a jucat un personaj las, fricos, care si-a luat bataie de vreo 2-3 ori, dar care vrea sa faca bine. Cate Blanchett e convingatoare...arata si suna ca o germanca. Iar Tobey Maguire, in scurtul sau rol, are un impact puternic, poate si din cauza ca e mentionat constant de'a lungul filmului...dar joaca bine, none the less. And za director is Soderbergh, daca intereseaza pe cineva. Nu cel mai bun film al sau...

[kasper hauser]

Eu am subliniat pedofilia pentru ca in ziua de azi (nu zic ca '97 e asa de in trecut...) daca povestea este prezentata multimii este luata in primul rand ca o dragoste anormala si apoi doar dragoste.
Am zis in final ca e doar o poveste de dragoste dar este una interzisa, una pentru care profu de 26 ani nu avea baze logice solide pentru a o duce la capat. Dar da, inima n-are treaba cu logica...
Trauma din copilarie trebuia tratata, nu inchisa in el si deschisa ulterior cand e totusi putin cam tarziu. Evident asta e imposibila intr-un film sau carte de genu asta.
Intr-adevar, am zis ca e cam greu in preajma Lolitei sa nu ii acorzi atentie cand ea o cere prin orice miscare gratioasa.
Nu am zis nici o clipa ca e dragoste gretoasa, dar il consider un film necesar pentru ca orice alt fel de iubire a fost prezentata deja in filme.
Dar fiindca nu am vazut originalul lui Kubrick, nu vad, inca, rostul unui remake.

Sfatul meu umil esta ca, inainte de a vedea ecranizarea lui Kubrick, sa citesti romanul semnat Vladimir Nabokov. Nici una dintre ecranizari nu se ridica nici la jumatatea cartii. Parerea mea umila, iarasi.

[M0n0]

Amadeus - 10/10. Greu de descris...decat in modul evident. Povestea vietii lui Wolfgang Amadeus Mozart - geniul muzical. Tagline-ul filmului spune tot..."The man. The music. The magic. The madness. The murder. The mystery. The motion picture." Omul, evident...muzica, sublima si perfecta in orice moment al filmului, punctul forte al filmului...magia, asigurata de regie si scenografie, ambele perfecte...nebunia, cu totii stim ca asa a fost Mozart spre sfarsitul vietii, nu e un secret...crima, daca asta nu e una perfecta, nu mai stiu care ar putea fi...misterul care il invaluie pe Mozart pana in ziua de azi. Filmul este incredibil de precis in descriile biografice iar actorii principali intaresc senzatia de personaje reale, timp si spatiu real...iar F. Murray Abraham (Salieri) a si primit un binemeritat Oscaras, primea si Tom Hulce (Mozart) dar ambii au fost nominalizati la aceeasi categorie (cel mai bun actor in rol principal) si sa fim seriosi Abraham a furat spectacolul, cu toate ca Mozart a fost un personaj incredibil de interesant. De la o prima vizionare e foarte greu sa gasesti ceva in neregula cu filmul, nici nu cred ca este...ramane deci, un film uimitor, un clasic.

[M0n0]

The Ultimate Gift - 7.5-8/10. Un film despre descoperirea de sine, despre viata si despre cum primim totul pe tava fara a face nimic. Despre daruri...daruri care n-au nici o treaba cu banii...un film despre cum trebuie sa iti traiesti viata. Sincer, e usor cliseeistic si parca e un deja vu, oaia neagra a familiei se transforma in oaia alba. In fine...cine vrea sa invete ceva din filmul asta, poate s-o faca. Actorii nu prea conteaza, fiindca Abigail Breslin (Little Miss Sunshine) fura intreg show-u.

[M0n0]

Paprika (2006) - 9/10. Aproape perfect. Fascinant si incredibil. Imaginatie si anime de cea mai buna calitate. Period. Scenele visurilor sunt extrem de colorate, rapide ca ritm si completate de un soundtrack excelent. In film este vorba despre o domnisoara, Paprika, care a devenit maestra in abilitatea de a intra in visurile altora si ai ajuta in rezolvarea lor, la fel ca si gasirea semnificatiilor lor. Prima oara am vazut cateva poze pe imdb, screenshoturi ale filmului...m-au fascinat si filmul nu m-a dezamagit. Este un film unic, care trebuie vazut, fie ca iti plac animeurile sau nu.

[M0n0]

Premonition - 5/10. Intr-un cuvant, plictisitor. E bine macar ca actorii si-au primit banii pe jocul lor de 2 bani. N-am mai stat pe ganduri si i-am dat un Del frumos imediat ce a inceput genericul de final. Povestea e foarte slaba si intriga are lipsuri, unele replici sau chiar faze sunt proste (gen faza cand copchila aia a intrat prin geam cu toate ca masa i-a zis destul de tare sa se opreasca...ce naiba ma...). Sandra sa zicem ca a jucat mai bine, sau a incercat mai mult decat restu...dar pentru ce a mai facut tabelu ala? Erau asa de multe evenimente? A ajutat-o chestia asta? Chiar deloc. Ce incearca totusi sa arate filmul asta din cauza montajului final pe muzica lenta e cat de importanta e familia...deci...film absolut inutil, de evitat.

[bellhop]

Paprika (2006) - 9/10. Aproape perfect. Fascinant si incredibil...

Paprika este un film minunat, cum numai dintr-o minte japoneza putea sa izvorasca; 8)
este nostalgia paradisului (parada/paradis o etimologie?) din subconstientul oricarei fiinte umane, de la imaginea unei gramezi de jucarii imprastiate in camera unui copil la visul unei comuniunii organice cu orice obiect care ne inconjoara, chiar si neinsufletit, ca reactie la instrainarea si delimitarea din epoca consumerista moderna, aspiratia catre perfectiune si implinire in actul artistic -filmul ca intrepatrundere dintre realitate si imaginatie, si sacrificiul de sine pentru libertatea trairii si visarii in acelasi timp;

l-am vazut acum aproape un an, imediat dupa Montreal, si ma bucur ca acum a fost lansat chiar si in cinematografe, cum rar se intampla cu un manga movie, vazut si Tokyo Godfathers si Perfect Blue tot de Satoshi Kon, dar nu tot atat de spectaculoase si ravishing.

[M0n0]

@bellhop...complet de acord, ca intotdeauna de altfel...

The Sixth Sense - 8.5/10. Grozav la prima vizionare, nu la fel de grozav la a doua, de fapt, la o a doua vizionare, e chiar banal. La mine, a fost prima vizionare, dar am auzit finalul in asa de multe locuri (alte filme, seriale tv si amici) incat stiam tot timpul care a fost smecheria cu doctorul. Ca film, e foarte reusit, scenariul este foarte bun, regia, la fel, ambele ale lui Shyamalan. Jocul actorilor, demne de nominalizarile pe care le-au primit, atat Toni Collette, cat si pustiu Haley Joel Osment. Din pacate e genu de film care trebuie vazut o data si numai o data...a doua oara e evident ca nu mai are acelasi farmec.

[M0n0]

Blade Runner - 7/10. A fost uimitor, interesant din punct de vedere vizual, foarte infricosator...etc...pentru anii 80. Da, nu m-a uimit, nu m-a facut sa stau cu sufletul la gura, scenele de urmarire sunt foarte slow, in special ultima, tensiunea lipseste (cel putin dupa parerea mea). Efectele speciale sunt bune, pentru vremea aia, evident, dar nu foarte bune...se repeta decorurile (cladirea gigantica, cateva stradute din oras, in special cea cu panoul publicitar cu chinezoaica...si altele) deci nu e foarte elaborat la capitolul asta, cu toate ca a primit o nominalizare. Nu e si nu va fi cel mai bun S.F. care a existat vreo data...si nu cred ca mai e necesar sa spun ca e parerea mea. Jocul actorilor a fost zic, slab, in special la Harrison Ford...ci doar Rutger Hauer si Sean Young ce mai ies in evidenta. De vazut, doar daca nu l-ati vazut ca sa ziceti ca l-ati vazut si gata.

[M0n0]

Modern Times - 10/10. Chaplin, ce sa mai zic. Un clasic extraordinar. In principal, aici, se vorbeste despre omul modern si relatia lui cu industria, cum ca e o parte importanta a acesteia (cum arata Chaplin cand circula prin mecanismul gigantic din fabrica), dar si ce influenta si repercursiuni are industria asupra omului de rand...il face un sclav al sistemului...dependent fiecare de celalalt. Dar a fost si de actualitate, s-a aratat ce efecte are si Marea Criza Economica din America in acea vreme...anii '20 - '30 si s-a facut haz de necaz ca in majoritatea filmelor (lui Chaplin) unde se dezbate acelasi subiect. Toate condimentate cu glume vesnice la care se rade cu aceeasi pofta ca atunci cand au fost facute. De vazut si de pastrat.

[M0n0]

Sympathy for Mr. Vengeance - 8.5/10. Lectie de razbunare, efectiv, in coregrafia lui Chan-wook Park. El iti ofera felul cum trebuie facuta o razbunare, care sunt etapele, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa o faci exact ca aici. Bineinteles, ca filmul sa fie totusi un model dupa care se poate invata ceva, finalul este evident. Dar nu-i nimic, e suberb...te uiti la ecran si nu-ti vine sa crezi. Urmeaza Lady Vengeance.

[illotempore2002]

Wow, in sfarsit, Simpathy for Mr. Vengeance...ce film! Ce coreean! Ce dramatic si ce sfasietor! Ce oameni! Ce culori!
Anomalii fizice, anomalii morale, o lume anomalica(!). Intriga si actiune complicate, daca nu esti atent de la inceput, iti scapa. Totul e dus la limite extreme, atat lumea personajelor in sine cat si abordarea regizorala. Subiect tare dar si punere in scena cruda.

Urmeaza Oldboy!

[Leonard]

bleah. ce bãlãrii plictisitoare Mr Vengeance ºi Lady Vengeance (la ultimul recunosc cã n-am rezistat pînã la capãt, dar am vãzut mai mult de jumate). greu de imaginat cum acelaºi autor al genialelor Oldboy (foarte complex) ºi segmentului Cut (ºi cel mai bun) din Three Extremes a fãcut ºi mizeriile astea atît de limitate ºi brainless. pe cine naiba mai intereseazã tema clasicã a rãzbunãrii ºi un film axat numai pe asta? ºi sã nu-mi daþi exemplu cã-mi place Memento, fiindcã e cu totul altceva.
mult mai interesantã mi se pare anti-rãzbunarea din Invisible Waves.

[M0n0]

HA!!!

Sympathy for Lady Vengeance - 10/10. Mi-a placut cu 1.5 mai mult decat Mr. Vengeance. De ce? Pentru ca e genu de film la care vrei sa ii enumeri cele mai mari cuvinte de lauda ca: grandios, remarcabil, incredibil, sublim, devastator (si alte de genu pe care eu nu le stiu sau nu le-am mentionat acum) incheind cu un mare UNIC. Un exemplu extraordinar de dramatism de mare clasa, regie absolut geniala si impecabila, alegerea unghiurilor de filmare este fara doar si poate perfecta. Scenariul este solid si foarte bine pus la punct, muzica e si ea perfecta, iar jocul actorilor nu lasa de dorit. E genul de film pe care vrei sa il vezi si a doua oara dar stii ca o sa te distruga emotional si o sa te lasa sa vrei mai mult. E de neimaginat.

[M0n0]

Shooter - 7/10. Genu de film de actiune de duzina. Dar totusi producatorii nu au vrut sa faca ceva asemanator, asa ca l-au facut putin mai inteligent. Unele replici sunt bine puse si nu penibile asa cum te-ai fi asteptat. Dar sunt si exceptii. Filmul are un ritm alert, dar parca vroiam sa vad mai mult cum foloseste Mark Wahlberg sniperul sau mare si tare. De vazut o data.

[M0n0]

Sicko - 9/10. Clar, unul din cele mai bune documentare pe care le-am vazut. E inca uimitor cum unii romani cred ca daca se duc/muta in America o sa o duca mai bine...E inca uimitor cum si alti cetateni ai lumii ar vrea sa mearga acolo. Eu zic sa se mute acolo doar cei care au o slujba (deja!) foarte bine platita acolo, care au bani de asigurare medicala si care il plac pe Bush. Putini astia, stiu sigur. Nu as putea sa compar sistemul medical romanesc cu cel american pentru ca pe al nostru nu il cunosc (prea bine). Dar fiindca Cuba a fost categorizata a third world country, cred ca Romania nu e foarte departe...dar ma indoiesc ca exista acelasi sistem si la noi, cu toate ca nu tin minte ca am platit vreodata pe un medicament sau tratament atata timp cat am fost la doctorita privata sau alt doctor. Deci consider ca o ducem mai bine ca americanii la capitolul asta. Oricum, filmul e unul anti-america si ma bucur de asta, poate schimba opinia multora care cred ca America e tare. O fi tare, dar nu la capitolul tratament universal in medicina. De fapt, la asta e varza totala. Vedeti si va convingenti.

[M0n0]

Hollywoodland - 7.5/10. Un film placut cu actori care joaca bine spre f bine. In special Diane Lane si Adrien Brody. Chiar si Ben Affleck a intrat foarte bine in pielea personajului si parca rolul a fost scris cu el in minte, a jucat mult mai bine decat de obicei, chiar l-a jucat pe primul Superman din televiziune. Povestea este foarte simpla...un detectiv particular (Brody) este angajat de mama mortului (mortu e Affleck) ca sa afle daca a fost crima sau sinucidere. De'a lungu actiunii filmul este impanzit cu flashbackuri care, zic eu, nu deruteaza. Dar se putea lucra mai mult la scenariu, fiindca finalul este oarecum semi-ambiguu dar concluzia este prezenta.