Articole The Curious Case of Benjamin Button

“Strania poveste a lui Benjamin Button ” si-a inceput istoria ca nuvela, scrisa in anii 1920 de F. Scott Fitzgerald, care, la randul sau, si-a gasit sursa de inspiratie intr-un citat din Mark Twain: “Viata noastra ar fi cu mult mai fericita daca ne-am naste la 80 de ani si am regresa apoi pana pe la 18.”

Nuvela lui Fitzgerald a fost un capriciu, o fantezie, iar transpunerea ei pe ecran a fost mult timp considerata ca fiind prea ambitioasa si fantezista. Proiectul a stat in suspensie vreo 40 de ani pana cand producatorii Kathleen Kennedy si Frank Marshall au indraznit sa-l abordeze. De asemenea proiectul i-a intrigat in ultimii 10 ani si pe Eric Roth, David Fincher si Brad Pitt.
Pentru Roth, conceptul a devenit o oportunitate de a privi introspectiv maretul tablou al vietii, prin momente sublimate ce infatiseaza mici experiente cotidiene, evenimente care pot avea amploarea unui razboi mondial sau semnificatia unui simplu sarut.
sansa de a parcurge viata invers parea ideala pentru o asemenea introspectie. “Dar nu e asa de simplu,” spune Roth. “La suprafata, ai crede ca e foarte placut si usor, dar de fapt este cu totul alta viata, iar asta a si fost provocarea noastra vizavi de povestire. Chiar daca Benjamin merge inapoi in timp, primul lui sarut si prima iubire raman la fel de importante si pline de inteles pentru el. Nu conteaza ca iti traiesti viata inainte sau indarat – conteaza cum ti-o traiesti.”

Filmul exploreaza conditia umana, care exista in afara timpului si a varstei – bucuriile vietii, dragostea sau tristetea despartirii. in timp ce destinul lui Benjamin este cu totul straniu, drumul pe care il parcurge scoate in evidenta emotiile complexe care stau la baza vietii oricui. Pentru Pitt, singurul mod in care concepea sa interpreteze acest personaj era sa parcurga toate etapele de varsta ale personajului, lucru care a constituit cea mai mare provocare. “Brad era interesat de rol numai daca il lasam sa interpreteze personajul in toate etapele vietii lui,” explica Fincher. Pitt a fost atras si de traiectoria vietii lui Benjamin. “Multi actori sunt atrasi de ceea ce fac personajele pe care le interpreteaza,” spune Fincher. “Ei bine, Benjamin nu face prea multe, in sine, dar trece printr-o multime de experiente. Brad era persoana perfecta pentru asta. in mainile mai putin capabile ale altuia, acest rol ar parea prea pasiv.”

Pentru a imparti ecranul cu Pitt, Fincher a ales-o pe Cate Blanchett. Regizorul a ramas cu Blanchett in minte de cand a vazut-o jucand rolul reginei Elisabeta. “imi amintesc ca ma duceam spre Sunset 5 si ma gandeam, ‘Cine e asta? Doamne sfinte,’” isi aminteste el. “Pur si simplu nu prea intalnesti oameni care sa aiba aceeasi forta si abilitate zi dupa zi.”
Actrita, spune Pitt, “ne-a obligat sa ne imbunatatim nivelul interpretarii. Este extrem de rafinata. Este si un prieten minunat. Ea citeste cate o scena la repetitii cum putini actori sunt in stare s-o faca. Mi se pare ca este intruchiparea gratiei. Mi-a placut ca interpreteaza rolul unei dansatoare. I se potriveste pentru ca este inzestrata cu o eleganta de netagaduit.”
Relatia dintre personajul ei, Daisy, si Benjamin evolueaza pe masura ce ea intelege sa se adapteze ciudateniilor vietii lui.
Blanchett i-a dat viata lui Daisy exact in stilul unei dansatoare, cu pasiunile ei, desi actrita nu mai facuse balet din copilarie. “Cand eram copil, am studiat baletul ca orice fetita, dar mai tarziu a trebuit sa aleg intre balet si lectii de pian,” povesteste Blanchett. “Am ales pianul, dar apoi l-am abandonat pentru teatru. Am o mare admiratie pentru dans si acum, dar imi cunosc limitele. Filmul actual mi-a dat marea sansa de a reveni la sentimentele mele de pretuire fata de dans.”

Daisy este una dintre numeroasele persoane care vin in contact cu Benjamin. “Benjamin este ca o bila de biliard, iar oamenii cu care vine in contact lasa urme asupra lui,” spune Fincher. “Exact asta e viata, o colectie de amprente si zgarieturi. insa chiar urmele acestea il fac sa devina ceea ce este, dandu-i individualitate.”
“imi place ideea de amprente,” adauga Pitt. “Oamenii pe care-i intalnim au impact si lasa urme asupra noastra. Asta e ceva foarte poetic si inseamna deschidere. Nu inseamna ca o experienta de genul acesta te cotropeste cu totul. Nu inseamna ca nu mai ai putere sa lupti pentru ceea ce vrei in viata. Dar inseamna ca accepti inevitabilul in viata ta. Oamenii vin si trec. Oamenii se despart, fie din proprie vointa, fie despartiti de moarte. Oamenii pleaca, asa cum o sa pleci si tu intr-o zi – e inevitabil. Problema e cum faci fata la toate astea.”

Pitt asociaza aceasta notiune cu principiile prietenului si fidelului sau colaborator. “Filmul exploreaza ideea la care stiu ca tine foarte mult Fincher — credinta ca suntem responsabili de viata noastra” spune actorul. “Suntem responsabili atat pentru succesele noastre cat si pentru esecuri si nimeni nu le poate prelua in locul nostru. Soarta are cu siguranta un rol, dar in final, forma pe care o ia viata ne apartine.”

Rolul a reprezentat o provocare complexa pentru Pitt, cum nu a mai intalnit in niciun alt film – el trebuia sa comunice evolutia interioara a personajului pe masura ce acesta se intalneste si interactioneaza cu alti oameni, de-a lungul filmului. “Calatoria in timp a lui Benjamin Button este una interioara,” spune Blanchett. “Pe langa transformarile fizice vizibile, Brad era solicitat ca actor din cauza faptului ca personajul sau trebuie sa asculte si sa reactioneze la toti stimulii si personajele cu care vine in contact de-a lungul filmului.”
“Probabil ca este cea mai statica interpretare pe care a avut-o Brad in cariera lui,” adauga Fincher.

Roth subliniaza ca Pitt a adaugat trasaturilor extraordinare ale personajului si o parte din umanitatea lui proprie, “Curajul abordarii acestui rol consta in faptul ca Brad il interpreteaza pe Benjamin ca pe un om oarecare. Cred ca Brad si-a gasit afinitati pentru acest rol in propria lui viata, depasind astfel limitele personajului. El intelege ce inseamna sa traiesti o cu totul altfel de viata.”
Asa cum spunea Queenie, mama sa adoptiva din film, “Nu stii niciodata ce te asteapta.”
Taraji P. Henson a fost aleasa pentru rolul lui Queenie cu mult inainte ca filmul sa capete contur, atunci cand directorul de casting al lui Fincher, Laray Mayfield, i-a atras atentia regizorului asupra interpretarii ei din “Hustle and Flow.” “Ne-a cucerit prin modul ei de comportare, matern si plin de viata,” isi aminteste Fincher. “Am regasit in Taraji acea caldura si toate aspectele neconformiste ale lui Queenie.”
Queenie stie lucruri pe care alti oameni nu le stiu. “Ea este o femeie care stie sa se confrunte cu moartea,” spune Henson. “si, in acelasi timp, ea este intruchiparea iubirii neconditionate. E capabila sa ia in ingrijire un copil care nu este al ei, in momente cand rasismul este in toi, iar copilul este alb si s-a nascut atat de ciudat – si totusi ea este capabila sa treaca peste toate acestea si sa-l iubeasca.”

Benjamin devine adult depasind cu calm si seninatate toate greutatile, asa cum putini oameni sunt in stare s-o faca. “El vine dintr-o lume in care oamenii s-au impacat cu ideea de moarte, oameni pe care nu-i mai sperie nimic,” spune Fincher. “Fiecare om pe care-l intalneste este efemer; fiecare moment petrecut cu ei ar putea fi ultimul. si cu toate astea, niciunul dintre oamenii aceia nu este inspaimantat; toti aplica principiul vazand si facand. Asa incat, de la o varsta precoce, el este familiar cu cele mai profunde aspecte ale mortii. Ea vine pentru toti, iar noi ne petrecem viata concentrandu-ne pe alte probleme, ca sa nu ne gandim la inevitabil.”
Alaturi de Queenie, Benjamin este crescut de batranii ale caror intamplari si lectii de viata ramasesera undeva, in urma si care venisera la Nolan House sa-si petreaca ultimii ani ai vietii.

Tizzy Weathers, iubitul de multa vreme al lui Queenie, este unul dintre primii “tati” ai lui Benjamín. “Tizzy este un fel de purtator de stindard, sau barometru al barbatiei” spune Mahershalalhashbaz Ali, care-l interpreteaza pe Tizzy. “El il creste si il ghideaza pe Benjamin. il invata sa scrie si sa citeasca; il invata despre Shakespeare. Dar cred ca cel mai important lucru pe care i-l transmite este ce inseamna sa fii barbat. Tizzy ii ofera acea educatie de baza fiind figura masculina din viata lui Benjamin.”
Dar Tizzy, ca toti pe care ii cunoaste Benjamin si ajunge sa-i iubeasca, nu va fi alaturi de el decat pentru scurta vreme. Benjamin ii lasa in urma pe Queenie, pe Tizzy, pe Daisy si tot grupul de prieteni pe care i-a cunoscut in locul care a fost singurul lui camin, si porneste in lume. Cel care-l imbie spre aventura este capitanul Mike, cu echipajul pestrit de pe remorcherul lui.
Jared Harris il interpreteaza pe capitanul cu par alb, care-si dezvaluie adevarata sa personalitate abia cand ii vedem tatuajele care-i acopera trupul. Harris isi descrie personajul ca fiind “cam incapatanat, frustrat, betiv, un fel de artist ratat, intr-un fel. El a intrat in afacerea asta de familie pentru ca nu se putea ridica la inaltimea tatalui sau.”

In ciuda problemelor pe care le-a avut cu propriul tata, Capitanul Mike a devenit un al doilea “tata” pentru Benjamin. “Tatal este o figura foarte importanta in viata unui om,” spune Harris. “Iar in aceasta poveste, personajele masculine – relatia dintre tati si fii – reprezinta o tema esentiala. Capitanul Mike il introduce pe Benjamin, ca un tata sau unchi, in zona viciilor si a placerilor vietii. El il acomodeaza si cu viata pe mare, iar in acest mod, Benjamin ajunge sa cunoasca lumea.”
Dar capitanul Mike, ca si Tizzy inaintea lui, este un substitut al lui Thomas Button, tatal biologic, care l-a lasat pe Benjamin pe pragul usii lui Queenie. “Thomas i-a transferat copilului toata tristetea, toate resentimentele si teama fata de viitor,” afirma Jason Flemyng, care-l interpreteaza pe Thomas Button. “intr-un mod ciudat, dupa ce isi pierde sotia la nastere, Thomas crede ca va scapa de durere abandonandu-si fiul, dar el isi va petrece tot restul vietii regretandu-si fapta. Asta il va urmari toata viata.”

Flemyng, un prieten comun al lui Pitt si Fincher, a fost cucerit de scenariul lui Eric Roth, asa ca s-a inregistrat imediat citind rolul lui Thomas Button, pe care vroia sa-l obtina. Flemyng isi aminteste, “M-am ambitionat, de dragul lui Fincher si Céan Chaffin, sa fac ceva cu rolul asta. stiam ca este un film la care mi-ar place sa merg eu insumi. Vroiam sa iau parte la realizarea lui.”
Benjamin se maturizeaza intr-un port rusesc indepartat, Murmansk, unde intalneste alta personalitate definitorie a vietii sale – Elizabeth Abbott, interpretata de Tilda Swinton. “Tilda a dovedit pentru a mia oara ca poate face orice,” afirma Kennedy. “Oportunitatea de a fi partenera de film cu Brad, Cate, Taraji si toti ceilalti minunati actori, a contribuit la forta pe care o degaja intregul film.”
Singuratica Elizabeth Abbott, sotia unui diplomat, care viseaza in secret sa treaca inot Canalul Manecii, va deveni prima femeie pe care Benjamín o va saruta. “Ei au ce invata unul de la celalalt,” afirma Swinton. “Ea este deschisa, energica, in permanenta cautare de sine; el este intruchiparea rabdarii, a simplitatii si optimismului. Ei fac un schimb reciproc avantajos. Ideea ca ea se afla la finalul vietii sale de aventura si faptul ca el se afla la inceputul unei vieti independente, in care va putea alege sau va putea sa-si ceara dreptul la o viata proprie – e ceva ce mi se pare deosebit de induiosator.”

Calatorind cu remorcherul, traiectoria lui Benjamin se intersecteaza cu cea a lui Daisy, care, tanara fiind si mustind de viata si ambitia de a-si depasi limitele, ajunsese la New York, unde se alaturase unei trupe de dans. Ei sunt doua personalitati complete, care aleg sa fie impreuna pentru o perioada de timp, chiar daca acest lucru nu este cel mai usor din lume.”
Drumul lor se tot desparte si iar se intalneste de-a lungul vietii lor, pana cand ei ajung in acel punct denumit de Fincher “momentul critic”, cand devine clar ca ei sunt meniti unul altuia. “Universul conspira pentru a-i face sa devina, exact la momentul oportun, ceea ce trebuie sa fie” spune el. “Iar spectatorul va respira usurat cand va vedea ca cei doi sunt facuti unul pentru altul, pentru ca acum acest lucru se poate intampla, exact asa cum era scris pentru ei.”
Daisy si toate personajele care populeaza lumea lui Benjamin au propriile lor traiectorii de viata de-a lungul povestirii. Acestea, impreuna sau independent, constituie firele inconfundabile ale amplului tablou-goblen tesut in acest film.

“Strania poveste a lui Benjamin Button” a fost filmat in mai multe locatii, inclusiv la Montreal si in Caraibe, iar orasul natal al personajului principal este New Orleans, care la ora cand au inceput filmarile tocmai se refacea dupa devastatorul uragan Katrina. Lucrand intr-o zona care fusese distrusa fizic si psihic, obiectivele echipei de realizatori s-au confruntat cu probleme de natura logistica destul de serioase. “Datorita sprijinului dat de oras si al talentului incredibil al echipei de actori si tehnicieni, acestea s-au dovedit pana la urma a fi doar complicatii minore,” spune Marshall. “Fiecare zi a fost planificata si s-au facut repetitii, iar coordonarea lui David in toate privintele le-a permis tuturor sa stie ce se asteapta de la ei in orice moment, asa incat, in general, filmarile au decurs fara poticneli.”

Zonele istorice ale orasului s-au potrivit cu epocile redate in filmul lui Fincher. “Era important sa delimitam fiecare etapa din film fara sa anuntam in mod clar trecerea timpului,” spune scenograful Donald Graham Burt. “Era mai important sa cream senzatia trecerii timpului printr-o progresie naturala intre secvente. [Scenograful de platou] Victor J. Zolfo si cu mine obisnuiam sa discutam despre elementele din platou care trebuia sa fie schimbate si despre cele pe care urma sa le pastram, fiind ceva mai atemporale. Era important ca aceste elemente sa aiba un sens si o logica si nu sa ocupe doar un loc in spatiu sau sa fie schimbate de dragul schimbarii.”

Fincher a conlucrat cu echipa de scenografie pentru a introduce in decor acele elemente care sa-ti dea sentimentul ca te uiti printr-un album de fotografii vechi, gasit prin mansarda, plin de poze cu oameni simpli, care duc vieti obisnuite. “Am creat propriile povesti de viata pentru fiecare dintre locurile in care se desfasoara actiunea, in special pentru Nolan House si Winter Palace Hotel din Murmansk [unde Benjamin se intalneste cu Elizabeth] – locuri unde se petrec evenimentele majore din viata lui Benjamin,” spune Zolfo.

Costumele apartineau epocii, dar erau stilizate. Designerul de costume, Jacqueline West s-a intalnit cu Burt si Zolfo pentru a asigura coordonarea muncii lor. “Compozitiile lui David seamana cu cele ale unui pictor,” afirma West. “Cand am pasit in decorul garii, arata ca o pictura de Caillebotte. Asa ca m-am intors la Caillebotte si alti impresionisti timpurii ca sa-mi extrag de acolo inspiratia – Edouard Manet, Toulouse Lautrec, Courbet. stiam ca odata ce am inteles gandirea lui Don Burt, orice as fi pus pe paleta de culori, care era destul de murdara si intunecoasa, s-ar fi potrivit.”
West s-a orientat spre fotografiile din perioada recesiunii economice, special pentru a se inspira pentru garderoba lui Queenie din timpul copilariei lui Benjamin Button. “Queenie este o femeie saraca, dar de caracter, asa incat am dorit ca garderoba sa-i reflecte personalitatea,” spune ea.
Prin contrast, Daisy urma sa se imbrace in toalete la moda si in costume de balerina din epoca respectiva. Pentru Daisy, West s-a inspirat din munca pionierilor in coregrafie - George Balanchine si sotia si muza sa, Tanaquil LeClercq – o sursa de inspiratie pe care a explorat-o si Blanchett. “Am studiat miscarile de dans la moda pe timpul tineretii lui Daisy,” explica Blanchett. “George Balanchine si Tanaquil LeClercq mi-au starnit foarte mult interesul.”

Pentru hainele lui Benjamin Button, West s-a indreptat spre starurile de cinema din secolul 20. “M-am inspirat din garderoba lui Gary Cooper din anii 1940; din cea a lui Brando din anii 1950; sau a lui Steve McQueen din anii ‘60. Acestea au constituit o buna sursa de inspiratie, iar Brad are aceeasi carisma ca si ei, asa incat stiam c-o sa iasa in evidenta,” spune ea.
Pentru Pitt, una dintre provocarile filmului a fost necesitatea folosirii tehnicilor digitale care sa-i permita sa-l interpreteze pe Benjamin in toate etapele vietii sale. Directorul de efecte vizuale Eric Barba, un colaborator fidel al lui Fincher, isi aminteste, “David mi-a spus de la bun inceput, ‘Brad trebuie sa-l joace pe Benjamin de la inceput si pana la sfarsit.’ Benjamin este esenta emotionala a filmului si e prezent permanent, chiar si atunci cand pare imposibil. Pentru el am avut nevoie de efecte.”
Barba a lucrat in tandem cu make-up designer-ul Greg Cannom, castigatorul premiului Academiei, care a creat protezele speciale care-l faceau pe Brad mai tanar sau mai batran de-a lungul filmului.

Atentia deosebita si meticuloasa pentru detaliu s-a extins si asupra imaginii digitale a filmului “Am dorit sa fie cat mai naturala cu putinta,” spune directorul de imagine Claudio Miranda. “incercam sa fixam locul de unde sa vina lumina, dupa care ne jucam cu ea, schimbandu-i directia. Am tras cateva cadre in care becurile apareau in cadru, luminandu-l. De obicei trisam, pentru ca punem surse de lumina in cadru pe care le aducem la jumatate de luminozitate, dupa care adaugam surse de lumina din afara cadrului. M-am gandit ca metoda ar fi suficienta daca o lasam asa.”

Conceptia lui Fincher si atentia lui pentru detalii au venit in completarea intelegerii sale adanci asupra adevarului esential al povestirii lui Benjamin. “Analizand scopul epic al povestirii si evolutia emotionala a personajelor, fiecare alegere pe care a facut-o a fost perfecta si ne-am bucurat sa fim parte a acestei creatii,” concluzioneaza Kennedy.