Cum arată un buletin de vot la Oscar 2020. Deloc „corect politic”, cu motivații „brutal de oneste”

Votul pentru premiile Oscar s-a încheiat pe 4 februarie, după numai șase zile în care cei 8469 de membri ai Academiei Americane de Film și-au putut alege favoriții. E cea mai scurtă perioadă de vot și e prima dată când Academia nu a mai trimis buletine de vot printate, invitându-și membri să voteze online, probabil din considerente ecologiste.

Cele două decizii ale Academiei credem că vor dezavantaja votantul standard de la Oscaruri - „bărbat, caucazian, de vârsta a treia”. Cu toate eforturile din ultimii ani de diversificare a alegătorilor, prin invitarea de către Academie a noi membri, din afara SUA, pe lângă femei și persoane de culoare, profilul ce predomină printre votanții la Oscar este cel menționat mai sus.

Câteva publicații de profil au intervievat - sub protecția anonimatului - membri ai Academiei pe tema modului în care au votat anul acesta. Declarațiile și buletinele de vot arată din nou o gândire conformistă, dar să sperăm că palmaresul anunțat în noaptea de 9 spre 10 februarie va dovedi o mai mare deschidere.

„Oscarurile sunt o chestie americană”, declară un membru votant al Academiei Americane de film, pentru The Hollywood Reporter, sub protecția anonimatului.

Iată, mai jos, cum a votat un membru al Academiei (femeie, peste 60 de ani, membră a Asociației Actorilor/Screen Actors Guild, cea mai numeroasă dintre breslele Academiei Americane de Film) și motivațiile pentru principalele categorii.

Cel mai bun regizor:

Nu pot să votez cu Marty [Scorsese, The Irishman] - nimeni nu vrea să o spună, dar nu e chiar așa de bun. Todd Phillips a făcut o treabă incredibilă cu Joker, c - de altfel și Bong Joon Ho cu Parasite, dar nu cea mai bună. Mi-a plăcut 1917 și regia lui Sam Mendes, dar cred că Quentin a făcut o treabă grozavă și vreau ca un regizor american să câștige. Oscarurile sunt un lucru american. Cele engleze câștigă BAFTA iar francezii votează pentru producțiile franceze iar Quentin Tarantino trebuie onorat pentru un film american grozav. 

Am votat în această categorie cu Quentin Tarantino!

Cea mai bună actriță principală:

Saoirse Ronan e minunată, am plăcut-o în atâtea filme dar nu în Little Women. Nu pot vota cu Scarlett Johansson [Marriage Story - n.red] pentru o poveste ce nu este onestă. Nu voi vota cu Cynthia Erivo [Harriet- n.red] pentru că eu consider că trebuia o actriță americană să o joace pe Harriet [Tubman], nu una engleză. Charlize Theron[Bombshell] a imitat-o bine pe Megyn Kelly, dar eu o găsesc enervantă pe adevărata Megyn, prin urmare și Theron mi s-a părut enervantă. Renée [Zellweger, Judy] a fost pur și simplu minunată în film, cântatul și interpretarea, a fost pur și simplu grozavă.

Am votat în această categorie cu Renée Zellweger.

Cea mai bună actriță secundară:
Am fost iritată de Florence Pugh [Little Women]; e cu mult mai în vârstă decât ar fi trebuit să fie personajul, încât e rizibil. „Ai 30 de ani [vârsta lui Pugh este, de fapt, 24], de ce nu esti un adult?”

Laura Dern [Marriage Story] a fost peste măsură de enervantă. Dacă aș fi fost clienta ei într-un proces de divorț, l-aș fi angajat pe Ray Liotta. De obicei îmi place Margot Robbie, dar nu și în Bombshell; a fost doar o caricatură. A fost mai bună în Once Upon a Time in Hollywood.

Kathy [Bates, Richard Jewell] e mereu bună, dar aici nu face nimic memorabil. Așa că am votat cu Scarlett Johansson, chiar dacă nu mi-a plăcut Jojo Rabbit foarte mult, pentru că a făcut ceva diferit față de rolurile din trecut.

Am votat în această categorie cu Scarlett Johansson.

Cel mai bun scenariu original:

Marriage Story a fost fals, ceea ce e păcat - pentru că probabil are o poveste în spate (cred că Noah Baumbach scrie despre el însuși) - dar nu sună ca real. Chiar mi-a plăcut Knives Out, dar a fost „ușurel”.

1917 a fost cu adevărat bun, dar nu așa complex. Parasite a fost foarte interesant, în ceea ce privește întorsăturile de situație și direcția pe care a luat-o. Dar Quentin a făcut o treabă grozavă cu basmul lui - că asta este, de fapt, la urma urmei, pentru că începe cu „A fost odată”...