Cum arată un buletin de vot la Oscar 2020. Deloc „corect politic”, cu motivații „brutal de oneste”

de Gloria Sauciuc în 7 Feb 2020
„Oscarurile sunt o chestie americană”, declară un membru votant al Academiei Americane de film

Votul pentru premiile Oscar s-a încheiat pe 4 februarie, după numai șase zile în care cei 8469 de membri ai Academiei Americane de Film și-au putut alege favoriții. E cea mai scurtă perioadă de vot și e prima dată când Academia nu a mai trimis buletine de vot printate, invitându-și membri să voteze online, probabil din considerente ecologiste.

Cele două decizii ale Academiei credem că vor dezavantaja votantul standard de la Oscaruri - „bărbat, caucazian, de vârsta a treia”. Cu toate eforturile din ultimii ani de diversificare a alegătorilor, prin invitarea de către Academie a noi membri, din afara SUA, pe lângă femei și persoane de culoare, profilul ce predomină printre votanții la Oscar este cel menționat mai sus.

Câteva publicații de profil au intervievat - sub protecția anonimatului - membri ai Academiei pe tema modului în care au votat anul acesta. Declarațiile și buletinele de vot arată din nou o gândire conformistă, dar să sperăm că palmaresul anunțat în noaptea de 9 spre 10 februarie va dovedi o mai mare deschidere.

„Oscarurile sunt o chestie americană”, declară un membru votant al Academiei Americane de film, pentru The Hollywood Reporter, sub protecția anonimatului.

Iată, mai jos, cum a votat un membru al Academiei (femeie, peste 60 de ani, membră a Asociației Actorilor/Screen Actors Guild, cea mai numeroasă dintre breslele Academiei Americane de Film) și motivațiile pentru principalele categorii.

Cel mai bun film:

„Little Women a fost prost jucat și derutant. Și, de fiecare dată când spuneau că sunt sărace, mă umfla râsul - trăiesc într-o casă frumoasă, cu parter și etaj și au o bucătăreasă.

Jojo Rabbit a fost drăguț, dar am fost incapabilă să râd fiind vorba de un subiect ce se învârte în jurul lui Hitler - nu cred că este amuzant.

Marriage Story este o „făcătură”. Nu ai un regizor și o actriță în afara stagiunii pe Broadway care să poată trăi într-o casă frumoasă, fără nicio slujbă la ordinea zilei.

Dacă altcineva în afară de Scorsese ar fi regizat The Irishman, nu ar fi fost atât de elogiat. Datorită vechimii lui în acest business a fost atât de bine primit. A fost prea lung și prea repetitiv, iar „întinerirea” actorilor pur și simplu nu a funcționat - au șters ridurile de pe fețele lor, dar actorii mergeau tot ca niște bătrâni. [Francis Ford] Coppola a avut dreptate când a distribuit pentru The Godfather actori diferiți, care să joace personajele la diferite vârste. În plus, nu mi-a păsat de niciunul dintre personajele din film.

Chiar mi-a plăcut Ford v Ferrari - mi-au plăcut cum au jucat cei doi actori dar și morala poveștii - și mi-ar fi plăcut să fi fost mai mult promovat acest film; merită mai multă atenție decât i s-a acordat. Parasite a fost frumos făcut, dar nu mai stă în picioare și la a doua vizionare și nu cred că filmele străine ar trebui să fie nominalizate alături de filmele obișnuite.

Mi-a plăcut Joker mai mult decât am crezut că o să îmi placă, e un film frumos făcut despre boala mentală și am reflectat asupra lui mult timp după aceea, ceea ce e mereu un semn bun.

Am iubit 1917, dar filmul lui Quentin Tarantino, Once Upon a Time in Hollywood, a fost chiar mai bun la a doua vizionare decât la prima. Am fost în LA în anii '60 și cred că a surprins foarte bine perioada. 1917 a fost un film foarte bun și sincer despre ororile războiului, dar Once Upon a Time in Hollywood a fost mai complicat și a rămas cu mine mai mult timp.

Am votat în această categorie pentru Once Upon a Time in Hollywood!”.

Cel mai bun regizor:

Nu pot să votez cu Marty [Scorsese, The Irishman] - nimeni nu vrea să o spună, dar nu e chiar așa de bun. Todd Phillips a făcut o treabă incredibilă cu Joker, c - de altfel și Bong Joon Ho cu Parasite, dar nu cea mai bună. Mi-a plăcut 1917 și regia lui Sam Mendes, dar cred că Quentin a făcut o treabă grozavă și vreau ca un regizor american să câștige. Oscarurile sunt un lucru american. Cele engleze câștigă BAFTA iar francezii votează pentru producțiile franceze iar Quentin Tarantino trebuie onorat pentru un film american grozav. 

Am votat în această categorie cu Quentin Tarantino!

Cel mai bun actor principal:

Nu am fost impresionată în mod deosebit de Adam Driver în Marriage Story. Leonardo DiCaprio [Once Upon a Time in Hollywood - n.red.] a câștigat deja. L-am iubit pe Jonathan Pryce în The Two Popes, dar nu știu dacă vreau să dau premiul papei. Așa că, pentru mine, alegerea este între Antonio Banderas [Pain and Glory - n.red] și Joaquin Phoenix [Joker - n.red.] și trebuie să votez cu Joaquin pentru că e o interpretare care îți rămâne în minte. Interpretarea lui Banderas a fost mai subtilă și mai emoționantă dar Joaquin a fost excepțional.

Am votat în această categorie cu Joaquin Phoenix!

Cea mai bună actriță principală:

Saoirse Ronan e minunată, am plăcut-o în atâtea filme dar nu în Little Women. Nu pot vota cu Scarlett Johansson [Marriage Story - n.red] pentru o poveste ce nu este onestă. Nu voi vota cu Cynthia Erivo [Harriet- n.red] pentru că eu consider că trebuia o actriță americană să o joace pe Harriet [Tubman], nu una engleză. Charlize Theron[Bombshell] a imitat-o bine pe Megyn Kelly, dar eu o găsesc enervantă pe adevărata Megyn, prin urmare și Theron mi s-a părut enervantă. Renée [Zellweger, Judy] a fost pur și simplu minunată în film, cântatul și interpretarea, a fost pur și simplu grozavă.

Am votat în această categorie cu Renée Zellweger.

Cel mai bun actor secundar:

Mi-a plăcut Al Pacino [The Irishman], dar nu a fost Jimmy Hoffa; a fost el însuși. Adevăratul Jimmy Hoffa era un tip care te înfiora pentru că ținea totul în sine; niciodată nu a explodat, așa cum Al a făcut. Marty ar fi trebuit să îl facă să joace mai reținut. Joe Pesci [The Irishman] a fost bun, dar nu cred că a făcut nimic mai mult din ce nu făcut în trecut, ba chiar a făcut mai puțin.

Tom Hanks [A Beautiful Day in the Neighborhood's] e foarte bun în imitarea domnului Rogers, dar dacă te uiți în ochii lui când vorbește cu personajul lui Matthew Rhys, ochii lui nu sunt blânzi și iubitori, ci calculați, care judecă. Ochii lui Fred Rogers erau calzi. Chiar am observat acest aspect.

Anthony Hopkins [The Two Popes] a fost genial, dar votez cu Brad Pitt pentru că nu a mai câștigat până acum și pentru că m-a convins întru totul că este cascadorul pe care îl portretizează și pentru scena de la fermă, unde are așa o prezență încât te face să îți înghețe sângele în vine.

Am votat în această categorie cu Brad Pitt.

Cea mai bună actriță secundară:
Am fost iritată de Florence Pugh [Little Women]; e cu mult mai în vârstă decât ar fi trebuit să fie personajul, încât e rizibil. „Ai 30 de ani [vârsta lui Pugh este, de fapt, 24], de ce nu esti un adult?”

Laura Dern [Marriage Story] a fost peste măsură de enervantă. Dacă aș fi fost clienta ei într-un proces de divorț, l-aș fi angajat pe Ray Liotta. De obicei îmi place Margot Robbie, dar nu și în Bombshell; a fost doar o caricatură. A fost mai bună în Once Upon a Time in Hollywood.

Kathy [Bates, Richard Jewell] e mereu bună, dar aici nu face nimic memorabil. Așa că am votat cu Scarlett Johansson, chiar dacă nu mi-a plăcut Jojo Rabbit foarte mult, pentru că a făcut ceva diferit față de rolurile din trecut.

Am votat în această categorie cu Scarlett Johansson.

Cel mai bun scenariu adaptat:

Little Women a fost un „du-te vino” [cronologic], încât nu mai știi ce se petrece. Nu mi-a plăcut tema din Jojo Rabbit. Iar The Irishman a fost plictisitor.

Am votat The Two Popes în detrimentul lui Joker pentru că nu m-am gândit că un film despre doi papi poate fi interesant și amuzant.

Cel mai bun scenariu original:

Marriage Story a fost fals, ceea ce e păcat - pentru că probabil are o poveste în spate (cred că Noah Baumbach scrie despre el însuși) - dar nu sună ca real. Chiar mi-a plăcut Knives Out, dar a fost „ușurel”.

1917 a fost cu adevărat bun, dar nu așa complex. Parasite a fost foarte interesant, în ceea ce privește întorsăturile de situație și direcția pe care a luat-o. Dar Quentin a făcut o treabă grozavă cu basmul lui - că asta este, de fapt, la urma urmei, pentru că începe cu „A fost odată”...


Exploreaza subiecte similare:

Once Upon a Time in Hollywood, Quentin Tarantino, Joaquin Phoenix, Renee Zellweger, Brad Pitt, oscar 2020, Scarlett Johansson, The Two Popes

Alte știri din cinema

Ultimul sezon al serialului supranatural Preacher, din 20 februarie exclusiv la AMC

„Este amuzant în maniera în care Kafka e amuzant, în plus cu urmăriri de mașini și explozii”, scrie despre sezonul final publicația The Verge

Pentru violență, Mulan e primul remake live-action al Disney cu rating puţin permisiv

Chiar și așa, ratingul acordat face posibilă vizionarea filmului de către familii

Serialul Doctorul cel bun „transmite un mesaj de speranță”

Sezonul 2 din The Good Doctor/Doctorul cel bun rulează joia, de la ora 22.00, la AXN

Prima imagine cu Cletus Kasady, alias Carnage din Venom 2

În benzile desenate, simbiotul Venom fuzionează cu Kasady

Părerea ta

Spune-ţi părerea
bulletneo pe 7 februarie 2020 15:16
Mi se par absolut penibile explicatiile pe care le da pentru alegerile ei. In majoritatea categoriilor a votat pentru "Once upon a time in Hollywood", iar argumentele ei au fost "a fost mai bun la a doua vizionare" sau "vreau ca un regizor american sa castige". WTF!? Mi se pare socant ca la o gala atat de prestigioasa si incarcata de istorie, au ajuns sa decida castigatorii astfel de non-valori si nu oameni care ar trebui in primul rand sa fie obiectivi si profesionisti. Au ajuns si premiile Oscar un circ grotesc, tarate in jocuri politice si de culise. Jenant!
Kos_min pe 8 februarie 2020 12:36
Total de acord, un personaj care nu ar trebui sa aiba aceasta onoare de a vota la premiile Oscar. Si mie mi-a placut cel mai mult Önce Upon....dar argumentele ei sunt ireale. Iar Scorsese a facut in Irishman cam ce a facut Tarantino In Once Upon...adica a creat un vibe incredibil....sunt filme poveste - eu asa le numesc.Foarte putini au inteles filmele astea. Traim in vremuri triste in care lumea nu mai are timp de profunzime. Tot vorbeste de tema din Jojo Rabbit - are un mesaj clar filmul, mesaj spus intr-un mod sarcastic, nu e un film de comedie - dar nu multi inteleg nuantele acestea. 1917 e un film mult prea slab pentru oscaruri, singurul lucru care m-a impresionat au fost decorurile, poate aici are sanse la oscar. In rest actori slabi, scenariu simplist, putea mult mai mult sa creeze pe parcursul filmului. Ford v Ferrari un film foarte bun, joc actoricest, scenariu, regie....totul minunat. Dare doar parerea mea, asa cumin articol ne vorbeste despre parerea unui jurat anonim....nu prea vad rostul acestui articol:(. PS: si cred ca actorii nu trebuie doar sa imite personajele reale, trebuie sa aduca si o nota personala, ca vorbim de filme, de creatie, asta e motivul principal pentru care ne uitam la filme; dar duduia asta e pe langa total....
blackmore pe 9 februarie 2020 00:59
Ma doare fix la un metru de cot de oscaruri si de mizeriile de filme americane

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells