Child 44, despre oameni fundamentali buni transformaţi tragic sub regim totalitar

de Cinemagia în 24 Apr 2015
Povestea vorbeşte despre statele totalitare în general care pot zdrobi spiritul uman

Thrillerul e bazat pe povestea reală a crimelor comise de Andrei Chikatilo, un criminal în serie. Cunoscut sub numele de „măcelarul din Rostov”, acesta a fost condamnat pentru uciderea și mutilarea a 52 de femei și copii din Uniunea Sovietică de la începutul anilor ’50. În 1998, scriitorul Tom Rob Smith a ficționalizat povestea acestuia, romanul fiind primit extrem de bine atât de critică, dar și de publicul cititor. Cartea a fost tradusă în 26 de limbi, devenind primul volum dintr-o trilogie care acum include și romanele The Secret Speech și Agent 6.

De la roman la marele ecran

Printre fanii autorului se numără și cineastul Ridley Scott. Impresionat de anvergura epică și de personajele greu de uitat, Scott a dorit să se întâlnească cu scriitorul cu 9 ani în urmă, la sediul din Londra al companiei sale de producție. Smith își amintește: „A fost ușor suprarealist. Ajunsesem de la stadiul în care nici nu credeam că romanul va fi măcar publicat la o discuție cu Ridley Scott în biroul său”.

Impresionat de anvergura epică și de personajele greu de uitat, cineastul Ridley Scott a dorit să se întâlnească cu scriitorul...

Inițial, Scott a dorit să regizeze el însuși filmul, apoi a văzut thrillerul Snabba Cash (aka Easy Money), al suedezului Daniel Espinosa, din 2010, filmul cu cele mai mari încasări din istoria Suediei, și a dorit să se întâlnească cu regizorul. Espinosa spune: „Lui Ridley i-a plăcut filmul și a ținut să mă invite la masă. Doar simpla șansă de a sta alături de el și de a discuta cu el despre filme m-a entuziasmat opeste măsură. Apoi am început să vorbim despre Child 44, pe care deja o citisem. I-am împărtășit câteva dintre ideile mele, iar Ridley m-a întrebat dacă voiam să-l regizez, el urmând să fie producător. A fost un moment pe care nu-l voi uita niciodată”.

Odată cooptat Espinosa, în echipă a intrat și scenaristul Richard Price (The Color of Money, The Wanderers), nominalizat la Oscar. Deși are detalii specifice pentru un loc și un timp anume, povestea rezonează universal vorbind despre statele totalitare în general care pot zdrobi spiritul uman: „În toate filmele mele îmi place ca personajele să treacă printr-o anume transformare”, spune Espinosa, al cărui prim film la Hollywood a fost blockbusterul Safe House. „Pentru mine, Child 44 este o poveste despre un om care își pierde iluziile. Așa că se pune apoi întrebarea cum de reușește să meargă mai departe după ce toate lucrurile în care credea, chiar și propriul mariaj, se dovedesc a fi bazate pe minciuni”.

În Child 44. Crime trecute sub tăcere, regizorul Daniel Espinosa a văzut o oportunitate de a combina secvențe de acțiune cu povești și personaje complexe într-un peisaj istoric extrem de încărcat...

În Child 44. Crime trecute sub tăcere, Espinosa a văzut o oportunitate de a combina secvențe de acțiune cu povești și personaje complexe într-un peisaj istorice extrem de încărcat: „Am vrut să explorăm relația puternică dintre Leo și Raisa. Pentru mine, e o poveste despre încredere, despre ce înseamnă să iubești pe cineva într-o societate unde tuturor le este frică să-și lase garda jos”.

Pentru a susține o poveste de o asemenea anvergură, realizatorii aveau nevoie de un actor capabil să gestioneze cerințele emoționale și fizice ale rolului din scenariu, de la momente dramatice de liniște, la secvențe brutale de acțiune. Aveau nevoie de cineva care să poată exprima subtil conflictele interioare ale eroului, pe măsură ce acesta se luptă pentru a nu-și pierde umanitatea într-o situație absolut inumană.
Așa că l-au găsit pe Leo în actorul britanic Tom Hardy. Considerat unul din cei mai carismatici și mai talentați actori ai generației sale, Hardy a impresionat cinefilii în roluri intense precum cel din Bronson, dar faima sa a ajuns internațională odată cu rolul maleficului Bane din The Dark Knight Rises.

Espinosa spune: „Sunt de mulți ani un mare admirator al lui Tom Hardy. Este unul din acei actoric are au un talent imens și care se implică total în orice fel de rol ar interpreta, astfel încât e greu să-l poți uita. Am fost entuziasmat că a acceptat să preia rolul lui Leo, nu numai pentru că e unul din cei mai solicitați actori în acest moment, ci și pentru că știam că avea să aducă rolului intensitatea și onestitatea care aveau să ridice nivelul întregului film”.

„Tom Hardy a reușit cu ajutorul celor mai subtile tonuri să arate emoțiile interioare și incertitudinea unui om care a fost antrenat toată viața să nu-și arate adevăratele sentimente, și care trăiește într-o societate în care onestitatea te poate ucide. Și a făcut-o și cu accent rusesc”! (regizorul)

Odată cu începerea producției, Hardy s-a prezentat pe platou la înălțimea reputației sale: „Tom a venit încă din prima zi cu o idee foarte clară despre cine e Leo”, spune Espinosa. „A reușit cu ajutorul celor mai subtile tonuri să arate emoțiile interioare și incertitudinea unui om care a fost antrenat toată viața să nu-și arate adevăratele sentimente, și care trăiește într-o societate în care onestitatea te poate ucide. Și a făcut-o și cu accent rusesc”!

Producătorul Ridley Scott i-a prezentat lui Noomi Rapace proiectul când aceasta a primit rol în epopeea sa SF din 2010, Prometheus. „Mi-a plăcut atât de mult scenariul, că nu am putut să-l las din mână. Povestea de dragoste e foarte complicată, m-a impresionat până la punctul în care personajul meu a început să prindă viață în mine și nu m-am mai părăsit”.

Când a aflat că Espinosa urma să regizeze, Rapace a fost încântată: „Îmi doream de mult timp să lucrez cu Daniel. E un spirit rebel; e ca un băiat al străzii care face filme de acțiune și cu gangsteri, dar în același timp e un regizor care poate face orice. Are un suflet de școală veche și am simțit că el era omul potrivit pentru acest film”.

Rapace a fost încântată și să joace din nou cu Hardy: „Noi doi relaționăm foarte bine. Mă simt în siguranță completă alături de el, așa că în fiecare scenă am putut să explorăm cât de departe vom ajunge. Ador să lucrez cu Tom pentru că am senzația că pot face orice și mă pot duce oriîncotro, căci el va fi mereu acela care mă va susține”.

Pentru a înțelege timidatea Raisei, actriţa Noomi Rapace și-a imaginat paranoia pe care cetățenii o trăiau în regimul stalinist:

„Raisa are acel instinct de supraviețuire care o face să măsoare din priviri în permanență încăperile în care se află, să găsească cum să dispară, să nu iasă în evidență.

Raisa a reușit să supraviețuiască ascunzându-și sentimentele sau neluând poziție pentru nimic, dar, de fapt, în sufletul ei se duce o bătălie despre care nu poate spune nimănui, căci ar fi prea riscant”..

Rolul profesoarei Raisa Demidova marchează o cotitură dramatică de la rolul care a adus-o în atenția publicului internațional, cel din The Girl with the Dragon Tattoo. Pentru a înțelege timidatea Raisei, Rapace și-a imaginat paranoia pe care cetățenii obișnuiți trebuie că o trăiau zi de zi în regimul stalinist: „Raisa are acel instinct de supraviețuire care o face să măsoare din priviri în permanență încăperile în care se află, să găsească cum să dipară, să nu iasă în evidență. Nu vrei ca oamenii să-ți acorde prea multă atenție, căci poate deveni periculos. Raisa a reușit să supraviețuiască ascunzându-și sentimentele sau neluând poziție pentru nimic, dar, de fapt, în sufletul ei se duce o bătălie despre care nu poate spune nimănui, căci ar fi prea riscant”.

Rapace spune că totul se schimbă când Raisa pleacă în exil cu Leo: „Suntem trimiși departe, în acel orășel industrial oribil, unde sunt forțată să spăl podele la școala locală. Leo își pierde puterea și influența, precum și stilul de viață privilegiat. Sfârșim într-o cameră sărăcăcioasă, ducem o viață mizerabilă, dar, în același timp, Raisa se simte eliberată pentru că acum Leo nu o mai poate controla. Nu mai e nevoită să joace rolul soției supuse”.

Actorul suedez Joel Kinnaman care a lucrat cu Espinosa la Snabba Cash (Easy Money), spune că sarcina de a interpreta rolul lui Vasili, un agent al poliției secrete, birocrat cu două fețe, i s-a părut foarte interesant, ca actor: „Vasili e un individ tarat cu trăsături de psihopat. Dificultatea a constat în a-i construi un contrast, căci Vasili are și el o evoluție. Am făcut asta împreună cu Daniel schimbând relația dintre Vasili și Leo. La început, îl admiră pe Leo și vrea să fie ca el, pentru ca, pe parcurs, când Leo e exilat, Vasili să înceapă să-i acapareze viața, mutându-se în apartamentul lui, purtându-i roba de procuror. Pentru Raisa a avut dintotdeauna sentimente puternice. Tot ce vrea e să devină Leo, dar, spre sfârșit, admirația i se transformă în furie criminală. Vasili devine un individ duplicitar și manipulator”.

Kinnaman a devenit cunoscut publicului american odată cu rolul detectivului Stephen Holder din serialul polițist The Killing: „Am filmat la serial până când într-o zi m-am urcat în avion și am plecat la Praga. Până atunci nu m-am gândit prea milt la faptul că Child 44 e o poveste de epocă, dar, când am coborât din avion și m-am dus la garderobă, unde am început să probez acele costume, mi-am dat seama că era vorba de anii '50! Am fost entuziasmat, pentru că poți să iei distanță, și să lași hainele și ghetele și tunsoarea să facă mare parte din treabă”.

Pe Gary Oldman, nominalizat la Oscar în 2011 pentru rolul din Tinker Tailor Soldier Spy, îl vom vedea în rolul șefului poliției din provincie, generalul Mihail Nesterov, care întrupează compromisul moral pe care cineva îl putea făcea pentru a supraviețui politicii eri staliniste: „În acea societate era atât de multă teroare emoțională, fizică și psihologică, pe care personajul meu o trece cu vederea. Sistemul sovietic nu accepta că ar exista orori precum crimă sau prostituție, și le considera tare diabolice de care doar occidentul poate da dovadă. Atât el, cât și Leo, erau atât de obișnuiți să întoarcă privirea de la aceste lucruri, încât ajunseseră ciuntiți emoțional. Dacă îndrăzneai să te gândești în afara politicii de partid, Stalin putea să te exileze pe viață, ceea ce i se și întâmplase lui Nesterov deja, care fusese trimis în Volsk”.

La momentul în care Leo ajunge în Volsk, Nesterov se aclimatizase deja cu condițiile sărace de viață, ca șef local al miliției: "Acolo, nu e atât de strict ținut sub observație de Moscova, așa că Nestorov s-a instalat destul de comod acolo. Are în jurul lui o comunitate, are o familie, are oamenii lui, iar apariția lui Leo pune în pericol toate acestea”.

Când Leo îi spune că încearcă să dea de ucigașul care lasă cadavrele copiilor de-a lungul șinei de tren, Nesterov, care are și el doi copii, e de acord să se implice, căci Leo îi reaprinde conștiința pe care o credea pierdută.

Cu opt nominalizări la Oscar la activ, plus un Oscar câștigat pentru A Room With a View, creatoarea de costume Jenny Beavanhas are experiență extinsă cu filmele de epocă, amintim doar Sherlock Holmes și The King’s Speech, dar Child 44 a însemnat pentru ea un teritoriu nou: „Am făcut multă muncă de documentare pe internet, am citit cărți și ziare, și mi-am dat seama că totul era propagandă. Imaginile erau filtrate prin prisma viziunii oficiale a sistemului Uniunii Sovietice, pentru că nu se dorea a se arăta decât oameni fericiți. A fost dificil să găsim fotografii cu oameni reali, sau cu viața așa cum era ea, necenzurată”.

Odată ce a stabilit care avea să fie stilul vestimentar al personajelor civile, Beavans a început să caute pe internet haine din acea epocă, apoi a cooptat-o pe artista Joanna Weaving, care, împreună cu echipa ei de artizani cehi, au dat hainelor aparența de uzură: „Am găsit haine vechi din acea perioadă pe care le-am folosit ca puncte de referință, pentru ca apoi să refacem totul de nou și să-i dăm aspect uzat”.

Pentru ținutele militare purtate de Leo, Vasili și colegii lor, Beaven a contractat un producător polonez: “Hero Collection din Polonia sunt specialiști care fac uniforme pentru armata poloneză, poliție sau asociații sportive. Dar pasiunea lui Krzysztof o constituie uniformele istorice. Împreună cu ei am făcut aproximativ 400 de uniforme pentru filmul nostru”.

„Cenușiu” s-a dovedit a fi cuvântul de ordine pentru ținutele personajelor, inclusiv pentru cea a Raisei: „Aș putea s-o îmbrac pe Noomi și într-un sac vechi și tot ar arăta fabulos. Pentru că are rolul unei profesoare, i-am păstrat ținutele simple, din materiale cu aspect ieftin, dar ea le-a purtat extrem de elegant”.

Beavan a avut aceeași abordare când a venit momentul să creeze haine pentru cei 800 de figuranți din scena de pe peronul gării: „În acea perioadă, cetățenii Uniunii Sovietice trăiau într-o stare permanentă de frică intensă, așa că oamenii noștri nu trebuia să se evidențieze cu ceva în mulțime. Chiar și pentru protagoniști am folosit culori neutre, șterse. Nimeni nu purta roșu sau vreo culoare aprinsă, căci nu își doreau să atragă atenția”.

Contrastând puternic cu splendoarea urbană a Moscovei, orășelul cenușiu Volsk este locul unde cei doi exilați, Leo și Raisa, se întâlnesc pentru prima dată cu Nesterov: „E un soi de mlaștină transformată în oraș industrial sumbru și mizer...”


Child 44. Crime trecute sub tăcere a fost filmat în vara lui 2013 în Republica Cehă, pe parcursul a 15 săptămâni. Capitala, Praga, a ținut locul Moscovei din timpul războiului rece. Vechiul Teatru Național din Paraga, o clădire impresionantă, precum și Rudolfinum, o sală de concerte în stil neorenascentist, au fost folosite pentr scenele în care un grup de ofițeri de elită din MGB asistă, alături de soțiile lor, la baletul Lacul Lebdelor, interpretat de corpul de balet al Teatrului Balșoi din Moscova. Scenograful dublu nominalizat la Oscar Jan Roelfs (Gattaca), a fost cel care a supervizat crearea a 125 de decoruri pentru scenele din platourile amenajate în faimoasele studiouri Barrandov, din Praga.

Sprijinit de Fondul Cinematografic Ceh, Espinosa a lucrat îndeaproape cu Roelfs pentru a filma în cât mai multe locații specifice pentru perioada în care se petrece acțiunea filmului: „În Praga, dar și în restul Cehiei se găsește arhitectură specifică anilor ’50 și ’60 doar la o oră; în plus, am găsit aici o echipă cu o vastă experiență care ne-a ajutat și ne-a îndrumat”, spune producătorul executiv Adam Merims.

Contrastând puternic cu splendoarea urbană a Moscovei, orășelul cenușiu Volsk este locul unde cei doi exilați, Leo și Raisa, se întâlnesc pentru prima dată cu Nesterov: „E un soi de mlaștină transformată în oraș industrial sumbru și mizer.”, spune Beavan. Acolo sunt trimiși cei care nu se supun politicii partidului comunist.
Merims cunoștea preferințele lui Espinosa pentru locuri reale de filmare: „Lui Daniel îi place ca actorii să fie relaxați într-un mediu real”.

Așadar, a devenit esențial pentru echipă să găsească un loc de filmare care să fie un Volsk veridic, și, pentru asta au căutat printre mai mult de 50 de locații pe o rază de trei ore distanță de Praga. În final s-a decis că se va filma în orașul Králuv Dvur, unde se află o oțelărie care funcționează de 163 de ani: „Ideea a fost să transformăm oțelăria în oraș propriu-zis, așa că am folosit șinele de transportat cărucioarele în șine de cale ferată pentru oraș”.

Pentru un plus de autenticitate, scenele din călătoria de 1200 de kilometri a lui Leo și a Raisei au fost filmate într-un tren căruia i s-a adăugat o locomotivă cu aburi fabricată în 1928 supranumită „Big B”. Pentru secvențele din gară s-a folosit trenul „German Girl”, un tren cu aburi încă operațional, produs în 1944 de Wiener Lokomotivfabrik.

Scenele de acțiune culminantă care se petrec la Rostov și la fabrica Rostelmach, baza de operare a criminalului în serie, s-au filmat în peisajele industriale din Králuv Dvur și Hrádek u Rokycan.

Dacă politica se reduce, în ultimă instanță, la oameni, Child 44. Crime trecute sub tăcere este o poveste a cărei morală reflectă un capitol de coșmar al istoriei recente: culturile politice tiranice reprimă oameni fundamental buni cu rezultate tragice.

Exploreaza subiecte similare:

Child 44

Alte știri din cinema

Gojira recomandă. Ce e de văzut la cinema și pe streaming săptămâna aceasta

„Cel mai malefic film văzut în ultima vreme”, plus un film românesc „de la cel mai prolific creator de conținut de la noi”, filme sentimentale, seriale cu umor de situație

Râul ucigaș - scufundarea în abisul percepției

Tânărul regizor chinez Wei Shunjun ne invită - mai mult decât au făcut-o alți regizori în ultimul timp - la interpretare

Laurent Cantet, regizorul francez care a câștigat Palme d'Or pentru Entre les murs, a murit

Distins cu Palme d'Or de către un juriu prezidat de actorul american Sean Penn, filmul prezintă un sistem de învățământ care se luptă să-și îndeplinească misiunile didactice și sociale

Nasty - mai mult decât tenis

După mediu-metrajul Nunți muzici și casete video, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a ales să își facă debutul în lungmetrajul documentar cu Nasty, un portret cât se poate de exhaustiv al românului care a schimbat fundamental tenisul.

Părerea ta

Spune-ţi părerea
XShadowX pe 24 aprilie 2015 11:30
Va recomand sa cititi romanul , este foarte bun!
cosmin742000 pe 26 aprilie 2015 10:21
Romanul este foarte bine scris ca roman de fictiune , cu tensiune si suspance aproape de paroxism.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells