Biloxi Blues - filmul si montarea de la Teatrul de Comedie

[Floydman]

Pe canalul Cinemax am vazut saptamanile trecute versiunea cinematografica a piesei de teatru "Biloxi Blues" de Neil Simon.

Mi-a placut foarte mult, la inceput, montarea romaneasca a piesei insa acum ma bucur ca am vazut filmul care bate de la distanta "incercarea esuata" de la Teatrul de Comedie.

Plecand si de la premisa faptului ca pelicula il are ca scenarist pe insusi Neil Simon, filmul mi-a deschis o perspectiva noua asupra realitatii textului si ideilor autentice ale piesei, perspectiva clar obturata in imaginea pe care o aveam eu din montarea de la Teatrul de Comedie din Bucuresti.

M-a facut sa spun "stai mah, piesa asta trebuie e cu totul altceva decat credeam eu ca e din montarea de la Comedie"

Ca sa detaliez opinia de mai sus (pe scurt, totusi):

Povestea filmului (si deci viziunea lui Neil Simon insusi) este una mai putin melo-dramatica, mai cinic -realista, fara exagerarile de joc ale montarii bucurestene, deci intr-un fel mai cinstita fata de actiunea din text si fata de universul personajelor ei.

Montarea de la Teatrul de Comedie din Bucuresti e determinata in coordonatele ei esentiale de un regizor (Iarina Demian) si un actor principal (Tudor Chirila), care, desi foarte buni profesionisti, se afla sub impresia (nepotrivita si injusta pentru textul original Biloxi Blues) a doua opere cu subiecte aparent asemanatoare, pana aproape de o iluzorie identificare: "Full Metal Jacket" si "Am sa ma intorc barbat". Motivele sunt usor de inteles: Full Metal Jacket a inspirat partial "Am sa ma intorc barbat", care la randul sau este creatia muzical a trupei Vama Veche din care a facut parte unul din actorii principali al montarii bucurestene a Biloxi Blues, Tudor Chirila.

Biloxi Blues, ca piesa, nu isi propune analiza si critica sistemul militar absurd in care omul e dezumanizat (ca in ASMIB si Full Metal Jacket) ci reflecta asupra tribulatiilor si avatarurilor unor adolescenti pestriti ca educatie si cultura, dezorientati de universul concentrationist in care au nimerit, dar pentru care viata e traita cu in continuare cu sete, experientele armatei sunt intampinate cu curiozitate si umor iar razboiul este doar o temere pe care se pregatesc sa o infrunte, iar nu o realitate zguduitoare cu rezultate sigure, ca in piesa de la Comedie (unde in final se mentioneaza ca jumatate din pluton moare iar cealalta afirma ca supravietuirea restului se datoreaza si instructiei primite de la sgt. Toby).

Sgt Toby "facut" de Cristopher Walken este superior lui Sgt Toby al lui Tudor Chrila. De ce? Primul motiv l-am spus deja. Chirila a facut greseala sa ii joace pe Plutonierul din Asmib si gradatul din Full Metal Jacket in Biloxi. Walken arata fatza personajului dorita de autorul Neil Simon, in film.

Aceasta fatza, nu are a face , in mare masura , cu ceilalti "plutonieri" amintiti mai sus. Toby are alte motivatii, alte tzinte, alte resorturi decat plutonieriul din ASMIB si decat cel din FMJ.

Toby este pana la urma doar un militar experimentat, marcat psihic de situatia carierei sale, care insa stie ce trebuie sa faca si face bine ceea ce face pentru ca unii din recruti sa se intoarca acasa dupa razboi. Piesa montata la comedie intuieste acest lucru si incearca sa il scuze in finalul de dupa scena flotarilor.

Filmul insa, nu are de ce sa ii aduca lui Toby circumstante atenuante, si nici nu o face pt ca in film Toby era un doar un dur care traia drama perspectivei unui final de cariera nedorit, nicidecum un monstru.

Al doilea motiv, este ca jocul lui Walken e de o maestrie si de o expresivitate incotestabile peste cele ale lui Chirila. Nu ma luati ca filmul nu se compara cu teatrul. La capitolul care intereseaza aici, cred cu tarie ca se compara.