I Really Hate My Job/Am o slujba naspa rau

[StefanDo]

E clar: de-acum inainte ma uit bine intr-un restaurant inainte de a ma aseza la masa si, daca nu-i niciun angajat de sex masculin prin zona, o sterg urgent. Fara misoginism. Cu tot respectul pentru Oana Pellea (mult!), Alexandra Maria Lara (considerabil), Shirley Henderson (considerabil, cine plange mai bine ca ea?), Neve Campbell (eh, asa si-asa) si Anna Maxwell Martin (in crestere, dupa ce-am intrezarit-o si in Becoming Jane), tot ajung la concluzia: Am o slujba naspa rau e cam naspa pentru un tip, mai ales daca nu se duce la film bine informat cu privire la ce-l asteapta.

Cu poate cel mai misto tradus titlu de anul acesta, I really hate my job (cine n-a zis asta macar o data-n viata e un fericit) sufera de dezechilibre hormonale greu suportabile. Cinci femei, inghesuite intr-un spatiu stramt si obligate sa interactioneze intr-o situatie de criza. Stiu, s-a mai vazut si in "8 femei", dar acolo era cu totul altceva. Aici risti sa te saturi repede de frustrari, vinovatii, mici secrete, vise nerealizate/irealizabile, ezitari si ditamai regretele.

In jurul nucleului conversational al filmului graviteaza cele cinci femei nemultumite, angajate ale unui restaurant din Londra, care-si dezlantuie frustrarile intr-o frumoasa dupa-amiaza, cand in localul lor de mana a doua este asteptata o vedeta de la Hollywood (nu va asteptati la cine stie cine), iar bucatarul este mort de beat, deci trebuie inlocuit. Aparitia unui sobolan, nerabdarea de a-si vedea actorul favorit, aspiratiile taiate brusc, insatisfactiile personale si planurile lasate balta, toate ingramadite in spatiul claustrofob al restaurantului/bucatariei, sunt de ajuns sa faca lucrurile sa degenereze. Nu, nu se ajunge la crime, ci la certuri, dezbateri, tipete, plansete si razvratiri, o combinatie pe care barbatii rareori o suporta (comprimata in mai putin de doua ore) la reprezentantele sexului frumos/slab.

Cinci intepretari excelente: Oana Pellea (Rita, care spala vase si vrea sa provoace o mica greva in bucatarie), Neve Campbell (Abbie, care vrea sa fie de fapt actrita si cugeta la posibilitatea de a deveni vedeta porno), Shirley Henderson (Alice, scriitoare in devenire, obligata de ebrietatea bucatarului sa preia prerogativele acestuia in bucataria atacata de un rozator foarte diferit de celebrul Remy), Alexandra Maria Lara (Suzie, studenta la arte si total vraiste in viata personala) si Anna Maxwell Martin (Madonna, sefa de sala, control freak lipsit de autoritate, care isi domina subordonatele cu aceeasi eficienta cu care-si traieste subreda relatie de dragoste).

Cu toate interpretarile excelente tot n-ai cum sa treci peste senzatia de prea mult, de suvoi de mici isterii si vaicareli feminine, care se acumuleaza neverosimil pentru a atinge un paroxism prea cautat si a se dezumfla apoi prea scurt. La "Am o slujba naspa rau" nu te duci cu prietena (care sigur o sa prefere "No Reservations"/"Fara rezervari, fara retineri", desi filmul e o varza), nici "cu baietii" (exista variantele "Disturbia" - excelent, sau "Rush Hour 3", macar pentru gura bogata si de sase ani nefolosita a lui Chris Tucker), nici cu copiii ("Ratatouille" face ravagii si "Cu totii la surf!" e pe drum, surprinzator de distractiv). Prin urmare filmul ramane in picioare pentru grupurile de fete, mai mult sau mai putin nemultumite de slujba lor, care oricum nu au sa admita niciodata ca "au probleme" si vor prefera sa mearga la "Bunica-i sefa!" (titlul suna oribil, dar macar vezi cum ii sta lui Lindsay Lohan dupa cincisprezece cure de dezalcoolizare). Asta e, dusurile cu estrogen pot dauna grav sanatatii.

[cornel]

În filmul „Am o slujbã naºpa rãu” cele cinci personaje feminine au ocazia sã îºi dezlãnþuie frustrãrile, necazurile sentimentale ºi isteriile, adicã într-un cuvânt vãicãrelile, pentru cã toate cinci lucreazã în acelaºi loc, restaurantul Stella Bar din Soho ºi trebuie sã facã faþã avalanºei de clienþi. Madonna (Anna Maxwell Martin) este o ºefã de salã lesbianã lipsitã total de autoritate, Suzie (Alexandra Maria Lara) este chelneriþã, ºi studentã la arte, cam sãracã cu duhul, Abbie (Neve Campbell) este o barmaniþã ce aspirã sã ajungã actriþã ºi este gata sã joace ºi într-un film porno pentru bani, Alice (Shirley Henderson) este bucãtãreasã de ocazie ºi scriitoare în devenire iar Rita (Oana Pellea) care deºi spalã vasele este vocea cea mai puternicã ºi profundã, gata sã se revolte împotriva sistemului.
Tabloul este completat de apariþia unui ºobolan în bucãtãrie (foarte diferit de simpaticul Remy / Ratatouille), de insatisfacþiile personale refulate, aspiraþiile înãbuºite, dar ºi de iminenta sosire a unei vedete de film (Danny Huston), care instaureazã haosul în micuþul restaurant. Cum bine zice o replicã din film spusã de Oana Pellea, pentru a avea succes orice carte (sau dupã caz, film) are nevoie de o intrigã.
Din pãcate tocmai intriga lipseºte din acest film, cu un scenariu (potrivit mai mult pentru teatru) care nu reuºeºte sã aibã ceva emoþionant sau dramatic; filmul se pierde în dezbateri, plânsete, rãzvrãtiri inutile. Acest melanj estrogen transformã filmul într-o comedie jenantã, din care iese în evidenþã doar Oana Pellea care face un adevãrat one woman show.
Avertisment: Mergeþi la restaurant înainte sã vedeþi filmul.

[Ava]

Filmul asta a fost prezentat la Tiff in Sibiu si asa am ajuns sa fac un reportaj radio pentru facultate. Dar trebuie sa recunosc ca ocazia de a pune intrebari de dupa film a fost singura care m-a tinut legata, ba chiar incatusata de scaun pana la sfarsit. Eu tot asteptam sa iasa din restaurant, sa ma vad si altceva.. Poate noi femeile ne-am obisnuit cu toanele noastre si filmul a fost "same old same".. sau poate imi era frig.. Oricum din cand in cand ma trezeau valuri de parfum venite dinspre Oana Pellea si parca onoarea de a o intervieva imi aprindea o luminita de interes vis a vis de film.
In rest nimic impresionant.