Articolul zilei - viata bate filmul

[nona]

...Citindu-te, e ca si cum mi s-ar arata, in parc, un biet neispravit, care se masturbeaza in fatza mea, disperat si cu o privire tampa.

Ma rusineaza ceea ce scrii, ma irita grosolania si jegul pe care il stropesti in jur, de parca nu ai fi fost nascut de femeie, pentru a acorda minimum de respect.

Calomniezi cu o virulentza care ingenuncheaza.

Nu pot para loviturile tale, pentru ca micimea ta m-ar trage si pe mine in jos.

Iti doresc liniste sufleteasca.

[herbert]

se gaseste de fiecare data cineva care face o "lectura" complexa, psihologica & ...patologica a mesajului celui care a postat inaunte. dorinta irepresibila de a scurma, de a intra cat mai adanc... opriti-va, fetite si baieti, ca deturnati totul. uite, va ofer un nou articol, de acelasi Mircea Cartarescu, care radiografiaza o problema destul de grava a invatamantului romanesc. sunt pe acest forum multi elevi si studenti - e bine sa stie cine-i "formeaza", pentru ca tare deformati mai arata uneori. Articolul a aparut astazi, 10 august/2004, in Jurnalul national. Promit sa "promovez" si alti autori, n-am gasit, deocamdata, ceva mai potrivit.

Sarea care nu mai sareaza

Cand sunt chemat la corectat, pentru admiterea la facultate sau pentru orice altceva, parca mi se prabuseste cerul in cap. Stiu ca urmeaza sa-mi pierd cateva zile ingropat in teancuri de lucrari, sa ma enervez si sa-mi stric ochii, sa-mi aman treburile mele urgente.

Si mai ales sa simt cum mintea mi se sleieste in contact cu sutele de pagini de clisee stupide, judecati conformiste, aberatii de toata mana, o magma in stare sa uzeze si creierul cel mai rezistent. Dar ce sa ma mai plang, sunt profesor si asta e o parte din indatoririle mele. Taximetristul fierbe in suc propriu, zece ore pe zi, mereu pe aceleasi strazi desfundate. Minerul inghite carbune amestecat cu sudoare, la zeci de metri sub pamant. Centurista dardaie in intuneric, intrebandu-se de ce bruta beata o sa aiba si-n noaptea aia parte. Eu corectez lucrari, n-as mai corecta.
Sunt obisnuit cu tot felul de extemporale, teze, lucrari de examen si lucrari de licenta. De la douazeci si patru de ani tot migalesc la ele, tai, indrept, scriu cu rosu sfaturi care nu vor fi niciodata urmate, pun note cu o sfanta frica de a nu nedreptati pe nimeni. Ma bucur ca un copil cand dau de o lucrare ce arata o minte in stare de functionare, injur ca un birjar cand ma-nec in cretinisme imprumutate din comentarii de-a gata. Atata vreme cat autorii lucrarilor sunt elevi sau studenti le privesc totusi cu o anume intelegere: e vorba de tineri care invata. Greselile lor sunt inerente si corijabile cu timpul. Dar cand aberatiile apartin tocmai celor ce-ar trebui sa le indrepte, profesorilor insisi, ma sufoca pur si simplu indignarea.
Pentru ca dati-mi voie sa va dezvalui un mic secret al unei mari bresle: vreo trei sferturi dintre profesorii de romana nu sunt cu nimic mai buni decat elevii lor, dimpotriva, multi le sunt inferiori si-ar trebui sa ramana repetenti an de an. Poate la alte discipline mai merge sa predai mecanic, cu mintea plecata-n vacanta, desi ma-ndoiesc. Dar la literatura romana, daca nu simti pulsul literaturii, daca nu-ntelegi nimic din poezie sau din proza, daca n-ai mai citit o carte de decenii, e mai bine sa te lasi pagubas. Altfel, ai sa intoxici generatii de copii cu stravechi si moarte poncife, cu “comentarii“ care nu comenteaza nimic si cu citate din critici potrivite fortat dupa metoda militianului puternic. In consecinta, elevii tai vor ajunge sa urasca si ei literatura, dupa chipul si asemanarea ta. Va fi singura ta realizare obiectiva.
Am corectat de curand “eseurile“ profesorilor care solicitau titularizari pe post. Sa ma ierte Dumnezeu, dar foarte, foarte multe au fost mai rele decat ale unor scolari codasi. Am gasit in ele greseli de ortografie pentru care profesorul de romana ar trebui dat afara automat, incredibile si caraghioase “perle“, dezorientare istorica totala. Ce spuneti de profesori de romana care cred ca “Bubico“ si “Domnul Goe“ sunt piese de teatru? Mai mult, care cred ca Domnul Goe insusi l-a aruncat pe Bubico din tren? Care incurca intr-atat personajele lui Caragiale incat ajung sa afirme ca nimeni altul decat conul Leonida si-a pierdut palaria cu scrisorica, si ca a gasit-o Agamita Dandanache! E adevarat, nu aceste aberatii totale au caracterizat cele mai multe lucrari, ci o monotona, morocanoasa mediocritate. Un stil scolaresc, cu stangacii de topica specifice unor oameni care n-au obisnuinta scrisului. O scleroza intelectuala adanca. Desi il trec in “galeria marilor clasici“ alaturi de “Luceafarul poeziei romanesti“ si de “genialul povestitor din Humulesti“, profesorii ce doresc eternizarea pe post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Si-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: ii fac sa treaca pe langa frumusetea literaturii, ca niste orbi ce calauzesc alti orbi, si le transmit doar o colectie inutila, uscata, deformatoare de prejudecati si clisee.
Cu atat mai usurat am fost cand am gasit, nu mai mult de zece la suta, si lucrari asezate si rationale, ale unor profesori de nadejde. Dar, vai, pierdute printre munti de maculatura.
“Voi sunteti sarea pamantului“, spune parabola evanghelica despre orice om care se-ncumeta sa-l invete pe altul. “Daca sarea nu mai sareaza, cu ce o veti sara?“ Si verbul cristic continua teribil: “Atunci ea nu mai e buna decat sa fie aruncata afara, cu gunoiul…“
Mircea Cartarescu

[Ambra Blu]

Sunteti amantele pefecte, deschise la orice montare, gata sa va oferiti sufletul, trupul si mintea oricarui text.

Unde montare vine de la monta? Am ris la ce ai scris.

[Anonymous]

Sarea care nu mai sareaza

Cand sunt chemat la corectat, pentru admiterea la facultate sau pentru orice altceva, parca mi se prabuseste cerul in cap. Stiu ca urmeaza sa-mi pierd cateva zile ingropat in teancuri de lucrari, sa ma enervez si sa-mi stric ochii, sa-mi aman treburile mele urgente...
Dar cand aberatiile apartin tocmai celor ce-ar trebui sa le indrepte, profesorilor insisi, ma sufoca pur si simplu indignarea.
Pentru ca dati-mi voie sa va dezvalui un mic secret al unei mari bresle: vreo trei sferturi dintre profesorii de romana nu sunt cu nimic mai buni decat elevii lor, dimpotriva, multi le sunt inferiori si-ar trebui sa ramana repetenti an de an. Mircea Cartarescu

Facultatea de litere unde dl Cartarescu e lector doctor. Cele mai bune absolvente ajung secretare. Restul, cele mai putin dotate, se marita si se fac profesoare.
Astazi albatrosul lui nona nu mai este luat la suturi de marinari, ci discriminat pozitiv: primeste loc singur in cea mai buna cabina.

[herbert]

Facultatea de litere unde dl Cartarescu e lector doctor. Cele mai bune absolvente ajung secretare. Restul, cele mai putin dotate, se marita si se fac profesoare.
Astazi albatrosul lui nona nu mai este luat la suturi de marinari, ci discriminat pozitiv: primeste loc singur in cea mai buna cabina.

cele mai dotate..., dar si cele mai nefericite ajung scriitoare, cocheteaza cu eternitatea, la fel ca barbatii-scriitori, acestia considerandu-se - de ce?! - avantajati de soarta... si e o tragedie rascolitoare. cine are o perspectiva de sus sau capacitatea de a se distanta califica totul drept o agitatie jenanta, dar necesara, pen'ka miscarea e viata. putini se gandesc ca scrisul lor inghesuie lumea...

[raptor]

al doilea "scris" e mai slabutz decat primul,pentru ca e evident ca buna-ziua ca asa e cum se zice.Cartarescu e ok,si eu zic ca e (*) de clasa.
ce simpatic k pe Giulzuk il podideste la intervale erectilinii si uniforme prin diferite topicuri cite-un ghimpe-n coa*e care nu-l lasa sa taca.

[Anonymous]

Bai gaura neagra, deschide gura sa se faca lumina in tine. Exploreaza-ti universul interior cu limba. Simti chestiile alea doua care ti-au rasarit pe cerul gurii? Au cumva si un ghimpe dureros? Big bang, te am umplut de stele cu coada.

[herbert]

bai, giulkiuz, lasa nabii expresivitatea asta de tomberon, ca risti sa inventezi un stil al miasmelor.

[crydead]

Pentru mine fericirea miroase a peste. Nu stiu de ce cred ca pentru tine miroase a branza. :happy:

-----------------------------------------
Viitorul suna ocupat.

[herbert]

un articol despre "compromisul" lui Puiu, care a devenit ascultator... si a primit finantare de la ministerul (in)culturii romane. sunt aici cateva teze interesante care merita a fi retinute si... discutate. Costi Rogozanu este un tanar critic literar (dar nu numai...), alungat de la Romania literara unde incepuse "demolarea brontozaurilor". articolul a aparut in "Evenimentul zilei", 17 august 2004.

Cazul Puiu

O imagine foarte draga culturii romane este urmatoarea: artistul este boemul suprem, dezinteresat, pierdut in norii estetici, neinteresat de politica etc. Sub aceasta umbrela a indiferentei artistice se petrec aberatii precum: Eugen Simion, autoproclamat cel mai “apolitic”, ia cei mai multi bani de la buget si conduce o retea complexa de institute, comitii si comitete, mari inghititoare de bani publici. La fel de apolitic a fost si Eugen Uricaru pina s-a trezit cu un post frumusel la Ministerul de Externe. Nici functia de director la Radio Romania nu i-a stricat... Avem de-a face cu un soi de ciocoime, stearpa din punct de vedere cultural, dar cu multi, foarte multi bani la indemina. Nici in lumea filmului lucrurile nu stau altfel, cu protagonisti precum Nicolaescu et comp.... O data cu un val de filme extraordinare precum Occident (Mungiu) sau “Marfa si banii” (Puiu), a aparut si speranta unei schimbari de mentalitate artistica in cinematografia romaneasca. Au ramas doar sperantele.
O carte se poate publica doar cu citeva milioane de lei, daca tii neaparat. In cazul unui film insa e nevoie de miliarde. Filmul este, in mare parte, un produs de echipa. Actul de creatie e ceva mai complicat, administrativ vorbind. Asadar, sint gata sa inteleg o colaborare cu statul, macar pina la punerea pe picioare a unei piete reale de cinematografie. S-a vazut insa ca nu e posibil: Nicolaescu, Theodorescu si altii ca ei sint oameni care functioneaza numai in gasca, dupa regula serviciului reciproc. Nu vad mai departe de propriul grup. Am sperat ca se va produce o rasturnare de forte cind tinerii cineasti pareau sa se coalizeze impotriva dinozaurilor. Am crezut ca vor schimbare reala, ca vor sa faca revolutie, cind, de fapt, incercau o revolta minora pentru schimbarea de personal in CNC. Acei tineri nu voiau decit o felie din placinta lui Nicolaescu... Dezamagirea a fost completa cind Cristi Puiu a acceptat bani veniti direct de la Theodorescu, posedat subit de avintul dreptatii. Theodorescu n-are nici un merit. Nu a facut decit sa cirpeasca o greseala stupida a unei comisii pe care tot el a girat-o.
Cristi Puiu a gresit grav acceptind “scenariul” de prost gust care ar putea fi intitulat “Theodorescu - Salvatorul Artei”. Are, probabil, acel argument al artistului genialoid: “Trebuie sa fac film! Da pe-afara inspiratia”. Dar cind un sistem te refuza in cel mai nesimtit mod (adica dindu-ti note de 5 si 6 in fata unui Nicolaescu de nota 10), nu accepti apoi niste bani mai umilitori chiar decit subventia propriu-zisa, veniti de la tatucul acelui sistem. Puiu si-a dat aura de tinar artist independent pentru citeva miliarde de la buget. Este un gest pe care din ce in ce mai multi tineri prefera sa-l faca - este un joc al ambiguitatii de foarte proasta calitate, iar Puiu nu face decit sa dea tonul acceptind acesti bani...
Inca ceva. Guvernul da un miliard pentru 23 de scriitori (alesi de Uniunea Scriitorilor, se intelege). Numele premierului va trona mare pe pagina de garda a fiecarei carti astfel subventionate. Mai toti scriitorii in cauza ne-au declarat: acceptam pentru ca avem nevoie de bani. E o dubla iluzie: scriitorii cred ca vor face mare arta cu bani de la Nastase, Nastase crede ca si-a insusit nume mari din cultura tratind artistii ca pe niste cersetori. Un joc cu “pacaliti” si de o parte, si de cealalta.
Costi Rogozanu

[BeNnY]

Mi-am amintit de topicul asta si am cautat ceva de Cartarescu si am citit. Printre altele am gasit o chestie draguta (poate toata lumea l-a citit deja, nu stiu, eu abia acum m-am trezit)

Cateva motive pentru care iubim femeile

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

[nume]

"Dezamagirea a fost completa cind Cristi Puiu a acceptat bani veniti direct de la Theodorescu, posedat subit de avintul dreptatii. Theodorescu n-are nici un merit. Nu a facut decit sa cirpeasca o greseala stupida a unei comisii pe care tot el a girat-o.'
Asa , si ? :shock:

[europe_east]

Mi-am amintit de topicul asta si am cautat ceva de Cartarescu si am citit. Printre altele am gasit o chestie draguta (poate toata lumea l-a citit deja, nu stiu, eu abia acum m-am trezit)

Cateva motive pentru care iubim femeile

Frumos articolul! Pacat insa ca multe chestii nu-s chiar asa... :oops: Nu intrebati care, ca nu va spun.

Multumesc BeNnY, daca nu-l puneai aici n-as fi avut unde citi chestia asta.

[nume]

@ europe_east As vrea sa te intreb ceva, care?

[M_olecula]

@ europe_east As vrea sa te intreb ceva, care?

o Doamne... !!

[BeNnY]

Poate n-au sanii rotunzi...

[BeNnY]

In alta ordine de idei: tot o chestie draguta de Cartarescu.

Tu, Nichita...

Cînd am stat prima datã faþã-n faþã cu Nichita Stãnescu (mã simþeam de parcã aº fi stat la masã cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coºovei. Am fost atunci atît de intimidat de ochii albaºtri, foarte depãrtaþi, ai lui Nichita, încît vreo jumãtate de orã n-am putut scoate o vorbã, lucru pe care el l-a luat drept o tãcere ostilã.

"Bãtrîne, gata!" mi-a spus pînã la urmã. "Ai dreptate, sînt cel mai prost poet din lume. Dar hai sã stãm de vorbã, totuºi, ºi sã ciocnim un pahar ca doi prieteni." "Dar dimpotrivã", i-am rãspuns, "am tãcut fiindcã vã respect prea mult..." "Haide, lasã-l pe vã ºi pe dumneavoastrã. Zi-mi tu, bãtrîne!" "Iertaþi-mã, dar nu pot..." Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. "Ascultã, tu eºti credincios?" "Da, bineînþeles." "ªi te rogi cîteodatã lui Dumnezeu?" "Da, uneori." "ªi cum îi spui lui Dumnezeu cînd te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastrã, Doamne?" "Tu", i-am rãspuns zîmbind, pentru cã mi-am dat seama brusc ce vroia sã spunã. "ªi-atunci, dacã lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastrã? Hai, bãtrîne, zi-mi Nichita, ºi sã fim sãnãtoºi..."

De-atunci, în puþinele momente în care ne-am mai vãzut, m-am strãduit sã-i spun pe nume: tu, Nichita.

[nume]

o Doamne... !!

Vad ca esti penetrat de un puternic sentiment religios. E de inteles in perioada asta.

[M_olecula]

Chiar nu poti sa te abtii ?
...si eu iti doresc sarbatori fericite

[europe_east]

In alta ordine de idei: tot o chestie draguta de Cartarescu.

Tu, Nichita...

Frumos...