Dupa dealuri

[stalex]

am intrebat special, fiindca banuiam ca nu l-ai vazut dupa felul cum i-ai caracterizat filmele.
vorbim de filme realizate in epoci diferite. daca ai cumva curiozitatea de a-l vedea, o sa vezi un Daneliuc cu totul diferit. ce ironie! atunci cand n-ai libertate de exprimare, cauti disperat cai pentru a arata celorlalti crezul tau artistic si rezultatul este de cele mai multe ori, unul exceptional.

Ai dreptate, s-a intamplat cu multi artisti sa creeze mai bine sub cenzura; sau cel putin mai nuantat... Imi amintesc cum, cu putin timp in urma, un prieten mult mai tanar imi spunea ca nu a inteles o scena din Solaris - il vazusem impreuna. Ei bine, era vorba de o discutie despre credinta, purtata pe culoarele statiei, si foarte bine camuflata de Tarkovski, cu subtilitati pe care tanarul prieten nu avea cum sa le inteleaga. M-am gandit inca de atunci ca, fara teama de cenzura si exprimata direct, toata scena ar fi fost aproape banala...

[stalex]

daca Mungiu ar fi facut "Dupa dealuri" acum 30 de ani, acum, ar fi fost pe podium, langa "Reconstituirea" lui Pintilie.

Eu cred ca oricum e pe podium. Sau cel putin va fi, dupa ce se vor mai calma spiritele si filmul va fi judecat doar ca atare, fara nervi de primavara.

[Optimvs]

cum ai ajuns la concluzia asta? daca filmul nu sugereaza, asa cum spui tu, ca e un caz exceptional, atunci ce sugereaza? contrariul? ca intamplari ca cea descrisa in film se petrec curent in Ro? daca da, ar fi interesant sa indici unde anume in film si prin ce mijloace. nu de alta, dar ai un aer plin de siguranta in cele ce afirmi. te bazezi pe ceva, nu? acuma, chestia cu ce simte intelectualul francez urmarind filmul lui Mungiu e mai greu de verificat, poate esti mai informat decat noi, poate ai trait printre ei, ma rog, dar filmul l-am vazut cu totii si daca e cazul il mai vizionam odata.

Si totusi vorbim de logica elementara, nu de teoria relativitatii. Ai observat si tu, ca toata lumea, ca filmul nu puncteaza in nici un fel faptul ca ar fi vorba de o intamplare iesita din comun. Noi romanii stim foarte bine ca a fost ceva iesit din comun, dar strainii habar n-au. Cu alte cuvinte regizorul lasa spectatorul strain sa-si imagineze ce vrea in legatura cu acest aspect.

Si asa ajungem la ceva ce punctasem foarte clar (afirmatie lesne verificabila de catre orice persoana cu acces la internet) :

Intelectualul francez reactionar, care nu-si mai poate da frau liber pornirilor rasiste impotriva negrilor sau arabilor si care se refuleaza avand boala pe romani, bulgari, polonezi samd (astia sunt albi, nu poti fi acuzat de rasism daca-i faci in toate felurile...) se bucura cand Romania este prezentata conform convingerilor sale (un taram populat de salbatici care traiesc in Evul Mediu "intunecat").

E vorba de 1+1=2

Mungiu, ca si mine, ca si orice alt roman care a luat contact direct cu realitatile din Franta, cunoaste foarte bine lucrul asta. Si il speculeaza la maxim, intr-un mod pe care eu unul il consider abject.

[Liviu-]

Si eu vreau sa-i reprosez lui Mungiu ca prin Dupa dealuri nu a descoperit leacul absolut pentru cancer.

[Optimvs]

Cand spuneam ca Mungiu ne arata asa cum suntem nu ma refeream la noi, romanii, ci la oameni in general. De fapt, incercam sa scot putin discutia din zona "romaneasca" si s-o mut catre film in sine. Stiu ca e greu, pentru ca fiecare are cate o sensibilitate vis-a-vis de subiect, dar putem s-o luam si altfel: oare Fellini s-a documentat suficient cand a facut reprezentarea bufa a Romei antice din Satyricon doar pe baza lui Petronius (si ce atac la tot ce are italianul mai sfant, trecutul de roman!)?

O sa fii uimit sa afli ca pe italianul obinuit il cam durea undeva de trecutul roman pana in perioada lui Mussolini. Iar dupa caderea regimului fascist, au fost multi care au asociat aprecierea trecutului roman cu acest regim. Ulterior lucrurile s-au asezat pe un fagas firesc, dar nu uita ca filmul e facut in 1969.

Vreau sa spun, inca o data, ca pentru mine e mai important produsul, filmul, decat discutia colaterala (s-a documentat sau nu, a fost sau nu rauvoitor ori antiortodox). Intrebarea este: cand toata polemica asta va fi demult uitata, filmul va ramane? Eu spun ca da, cu argumentele din prima postare. Atat.

Parerea mea e ca peste 20 de ani filmul asta nu va mai fi mentionat decat datorita acestei polemici. Faptul ca personajele nu sunt reprezentate fie 100% alb fie 100% negru, ca in filmele americane de duzina, nu mi se pare un argument serios in favoarea valorii artisitice a filmului. Vorbim totusi de un produs al cinematografiei europene, nu putem considera ca un mare merit ceva ce, in aceasta zona, este mai degraba firesc.
In schimb, naratiunea de multe ori caznita, procedeele "artistice" desuete samd il cam descalifica "on the long run".

Va ramane un film controversat despre cazul Tanacu si cam atat.

[Optimvs]

Si eu vreau sa-i reprosez lui Mungiu ca prin Dupa dealuri nu a descoperit leacul absolut pentru cancer.

Te faci ca nu intelegi un lucru simplu: daca maine cineva face in Iran un film despre asediul complexului sectant de la Waco si nu precizeaza in nici un fel ca e vorba despre un eveniment iesit din comun, poti sa fii sigur ca mai toata lumea va iesi din sala cu gandul "uite ce nenorociri se petrec in blestemata aia de America".

Evident ca Romania nu-i vazuta in Franta cum e vazuta America in Iran, dar incerc sa te fac sa intelegi argumentul prin reducerea la absurd.

[stalex]

Te faci ca nu intelegi un lucru simplu: daca maine cineva face in Iran un film despre asediul complexului sectant de la Waco si nu precizeaza in nici un fel ca e vorba despre un eveniment iesit din comun, poti sa fii sigur ca mai toata lumea va iesi din sala cu gandul "uite ce nenorociri se petrec in blestemata aia de America".

Evident ca Romania nu-i vazuta in Franta cum e vazuta America in Iran, dar incerc sa te fac sa intelegi argumentul prin reducerea la absurd.

Hai sa facem altfel reducerea la absurd. Cateva exemple care imi vin acum in minte:
Kurosawa: Ikiru - coruptia si indolenta din administratia japoneza, Shubun - ticalosia presei (tot japoneze), Akahige - mizeria din spitalele publice (tot... ai ghicit). Verdict: dauneaza grav imaginii Japoniei.
Fellini: I Vitelloni - indolenta si stupizenia dintr-o Italie semi-rurala, Satyricon nu-l mai pun, ca nu ti-a placut ca exemplu. Daunator si el la imagine.
Pasolini: Mamma Roma - promiscuitate si saracie, nu stiu cum ii mai suporta cineva pe italieni dupa filmul asta.
Bunuel: Nazarin - hotie, mizerie fizica si morala in Mexic. Agravanta: a denigrat tara adoptiva, a muscat mana care l-a hranit, cum s-ar spune.
Haneke: Der Siebente Kontinent - alienare si suicid in randurile clasei de mijloc din minunata Austrie. Verdict: tradator de-a dreptul.

Lista infractorilor ar putea continua pe cateva pagini. Nu reflecta cazuri izolate, ci probleme reale (sau asa le vad ei, tradatorii) din tarile lor. Nimic iesit din comun.

[Optimvs]

Si concluzia mesajului tau e ca n-ai inteles deloc argumentul meu.

Eu spuneam ca Mungiu nu a precizat nimic despre faptul ca evenimentul a fost unul iesit din comun, stiind foarte bine ca in strainatate, mai ales in anumite cercuri din Franta, acest lucru va fi interpretat intr-un anumit fel.

Ce spui tu e ca mari cineasti (cu care e delirant sa-l comparam pe Mungiu, cel putin deocamdata) au facut filme in care tara lor nu arata prea bine. Foarte adevarat, dar legatura cu a-prezenta-un-eveniment-nasol-dar-iesit-din-comun-ca-pe-ceva-obisnuit-in-tara-ta pur si simplu nu exista.

[varu]

Eu spuneam ca Mungiu nu a precizat nimic despre faptul ca evenimentul a fost unul iesit din comun, stiind foarte bine ca in strainatate, mai ales in anumite cercuri din Franta, acest lucru va fi interpretat intr-un anumit fel.

Uite aici:
http://www.youtube.com/watch?v=YjsnY9TiOXk
Interviu cu Mungiu pentru presa franceza in saptamana cand filmul a fost la Cannes, vorbind in limba franceza, precizand ca evenimentul a fost unul iesit din comun, tratat ca unul iesit din comun-senzationalist de presa vremii de la noi, ca pe urma Tatiana Niculescu a incercat sa investigheze mai mult etc. etc. etc.
A spus exact cum cazul s-a vazut din interiorul tarii si de la ce a plecat.

Deci argumentatia ta, construita prin presupusa omisiune a declaratiei lui Mungiu, nu mai sta in picioare.
Pe de alta parte, ca argumentul tau sa fie cel valid, tot folosind logica, ar cam trebui ca sa dai si tu un filmulet in care Mungiu a declarat verde-n fata ca "lucruri din astea se intampla in mod frecvent in tarisoara noastra de cacat de la marginea Europei, de asta mi-a fost si foarte usor sa fac un film din asta".

[White1]

Haha, si zice la sfarsit ceva si despre relatia "lesbiana" care era clara ca lumina zilei pt. unii de aici.

Haha, si zice la sfarsit ceva si despre relatia "lesbiana" care era clara ca lumina zilei pt. unii de aici.

Haha, eu zic sa mai asculti o data. Punct esential: "ca c'est pas clair dans le film". Iar apoi completeaza "je me suis demande quel gendre de relation etait entre les personnages en realite"

[Mercutio]

Si totusi vorbim de logica elementara, nu de teoria relativitatii. Ai observat si tu, ca toata lumea, ca filmul nu puncteaza in nici un fel faptul ca ar fi vorba de o intamplare iesita din comun. Noi romanii stim foarte bine ca a fost ceva iesit din comun, dar strainii habar n-au. Cu alte cuvinte regizorul lasa spectatorul strain sa-si imagineze ce vrea in legatura cu acest aspect.

Si asa ajungem la ceva ce punctasem foarte clar (afirmatie lesne verificabila de catre orice persoana cu acces la internet) :

E vorba de 1+1=2

Mungiu, ca si mine, ca si orice alt roman care a luat contact direct cu realitatile din Franta, cunoaste foarte bine lucrul asta. Si il speculeaza la maxim, intr-un mod pe care eu unul il consider abject.

e logica elementara in sistemul tau dualist de gandire. pentru mine e un sofism. nu tine apa argumentul tau.
- in primul rand reiese clar din film ca biserica nu era sfintita, nu era sub autoritatea BOR, deci slujba de exorcizare nu avea nici o legitimitate. prin urmare e vorba de un caz izolat.
- in al doilea rand on s'en fout de intelectualul francez reactionar. de ce as lua drept valida premisa ca el gandeste cum spui tu? daca are deja niste convingeri, in ce fel ii mai poate schimba opinia un film de fictiune? sau vrei sa spui ca acest personaj al tau, acest intelectual reactionar francez reprezinta Cannes-ul? verifica mai intai ce filme au fost premiate la Cannes de-a lungul timpului si vei observa, cu stupoare, ca trebuie sa-i atasezi o lista mult mai extinsa cu cei pe care are el boala. va trebui sa-i adaugi, cum iti spunea mai sus si stalex, si pe americani, si pe nemti, si pe italieni, si pe spanioli, ba chiar vor intra pe lista si cativa de-ai lor.

[White1]

Pai si de ce l-ar interesa ce fel de relatie exista intre cele doua femei in realitate? Nu ca sa creeze una asemanatoare si in film? Si din moment ce zice nu e vorba de o relatie fizica, ci de una spirituala...

[Optimvs]

Uite aici:
http://www.youtube.com/watch?v=YjsnY9TiOXk
Interviu cu Mungiu pentru presa franceza in saptamana cand filmul a fost la Cannes, vorbind in limba franceza, precizand ca evenimentul a fost unul iesit din comun, tratat ca unul iesit din comun-senzationalist de presa vremii de la noi, ca pe urma Tatiana Niculescu a incercat sa investigheze mai mult etc. etc. etc.
A spus exact cum cazul s-a vazut din interiorul tarii si de la ce a plecat.

Deci argumentatia ta, construita prin presupusa omisiune a declaratiei lui Mungiu, nu mai sta in picioare.

e logica elementara in sistemul tau dualist de gandire. pentru mine e un sofism. nu tine apa argumentul tau.
- in primul rand reiese clar din film ca biserica nu era sfintita, nu era sub autoritatea BOR, deci slujba de exorcizare nu avea nici o legitimitate. prin urmare e vorba de un caz izolat.

Serios? Ar fi reiesit clar ca e vorba de un caz izolat daca la sfaristul filmului scria clar, pe generic, ca filmul este inspirat dintr-un caz real si ca preotul implicat a fost caterisit de BOR. Asa procedeaza orice cineast de buna-credinta cand are de-a face cu o asemenea sursa de inspiratie.

Cat despre argumentul ca "a dat un interviu si a precizat" e de-a dreptul hilar, cata vreme interviul e dat unei reviste care circula exclusiv in Paris iar filmul e plimbat pe tot mapamondul.

- in al doilea rand on s'en fout de intelectualul francez reactionar. de ce as lua drept valida premisa ca el gandeste cum spui tu? daca are deja niste convingeri, in ce fel ii mai poate schimba opinia un film de fictiune? sau vrei sa spui ca acest personaj al tau, acest intelectual reactionar francez reprezinta Cannes-ul? verifica mai intai ce filme au fost premiate la Cannes de-a lungul timpului si vei observa, cu stupoare, ca trebuie sa-i atasezi o lista mult mai extinsa cu cei pe care are el boala. va trebui sa-i adaugi, cum iti spunea mai sus si stalex, si pe americani, si pe nemti, si pe italieni, si pe spanioli, ba chiar vor intra pe lista si cativa de-ai lor.

Pacat ca eu am ca argument ambele premii luate de Mungiu, cu subiecte FIX pe gustul acestei categorii de mic-burghezi reactionari, in vreme ce argumentul tau este "on s'en fout"

Repet, timpul va demonstra cine are dreptate, hai sa ia Mungiu un premiu cu un subiect care nu place acestei categorii si vorbim pe urma.

[zeno.marin]

Initial am primit stirile neasteptatei victorii de la Cannes sa zic asa, cu scepticism. De fapt un scepticism care batea bine de tot catre indignare, influentat fiind de parerilor unor oameni alminteri avizati din televiziune, teatru, critici si conaisseurs adevarati. Toti protestau in masmedia revoltati, aproape la unison, la nici o zi dupa premiere. La aceste critici se adauga experienta si observarea tendintelor din anii trecuti, de fapt o traditie deja prin care "politic incorect" este doar un eufemism pentru morbid si premiile politice.

Apoi teama (nu tocmai) paranoica de clisee. Exorcizari? Ma gandeam ca dupa Friedkin au mai aparut zeci. Homosexualitate? Nimic nou. Probabil intr-unul din trei filme exista macar un asemenea personaj, fiecare cu o drama ce face din film o capcana de premii. Subiectul parea fortat special pentru a castiga un premiu si ca ne expune odata in plus intr-o lumina deloc magulitoare, ca fiind tara a unor extreme cu totul strambe si denaturate, de pe urma carora profitam pentru a ne face un "brand de tara" cuantificabil in "Palme de aur". Cu aceeasi ocazie gandeam atunci ca un asemenea subiect e de fapt o forma de santaj a juriului, obligat astfel sa dea un premiu, precum dau nasii in stanga si in dreapta bani lautarilor la nunti. Caci asta e tara noastra, asta e ce putem oferi: asemenea subiecte (cu succes aproape patologic la juriu), iar pe Mungiu il consideram un simplu profitor, asemeni unui schiop care-si transforma handicapul in sursa de bani. Multi.

Ar mai fi fost si o precedenta pelicula a lui Mungiu care imi lasase un gust neplacut - "Amintiri din Eoca de Aur", un film care mi s-a parut incalificabil de slab, un soi de plagiat de Krusturica sarjat pe ritmuri romanesti. Nici cu originalitate nu sta Mungiu prea bine, caci gurile nu neaparat rele sustin ca si de data asta regizorul roman a folosit ceva ce nu-i apartine ca "sursa de inspiratie" pentru scenariu: cartile Tatianei Niculescu Bran - "Spovedanie la Tanacu" si "Cartea Judecatorilor". Dar pana la urma nu e locul sa judec - mai ales eu - etica lui Mungiu, ca e o pierdere de vreme, ci filmul sau care...e exceptional!

Acum ca in sfarsit am vazut "Dincolo de dealuri" (si dincolo de prejudecati dovedite in mare parte nefondate), pot sa ma spovedesc si eu recunoscand ca au fost niste concluzii pripite si sanciontate la acea vreme asa cum se cuvine (a bon entendeur salut). Pe merit. Desigur, o parte din convingeri ramane de neclintit si dupa ce am vazut filmul, anume ca exhibarea mizeriei si saraciei noastre endemice ne califica si ne promoveaza peste tot ca fiind un popor inapoiat, de rang inferior. Insa trista realitate e chiar aceasta, regasita in habotnicie, acel refugiu universal al saraciei, in sistemul sanitar decrepit, in lumea mizerabila si trista, cu blocuri coscovite, cu gari murdare si trenuri ruginite. Iar Mungiu le surprinde extraordinar de bine, mult mai realist decat credeam ca e capabil sau dispus s-o faca. De fapt marturisesc ca mi-a depasit orice asteptare pozitiva si pot spunec ca e unul dintre cele mai bune daca nu cel mai bun film romanesc vazut in 20 de ani (cu precizarea ca sunetul a ramas la fel de prost ca in toate filmele noastre)...

Drama, departe de a fi triviala si rudimentara graviteaza intr-un univers din alt secol, construita in jurul a doua personaje definite clar, cu individualitate bine sugerata. Nu prea existaloc de echivoc, desi am remarcat si multe speculatii. Cele doua eroine centrale au avut antecedente homosexuale e daca nu usor de intuit, cel putin probabil. De fapt ceva comun prin comunitatile inchise precum casele de copii ajunsi la varsta adolescentei, dar pana la urma aceste dealiu e prezent in doze infinitesimale, in orice caz mult mai subtile decat o aratau cronicile malitioase, oferind doar mobilul pentru o drama documentata artistic. Unde mai pui ca picanteria era nu doar prezentatata distorsionat ci si contapusa idieii de drama anti-religioasa. Si da, se spune ca Mungiu e ateu convins. Sa-i fie sufletul... acolo unde merita. Pana la urma ce conteaza? Sa nu uitam ca Paolo Pasolini, un marxist comunist si ateu convins (si homosexual ca tot veni vorba) a realizat cel mai bun film din toate timpurile despre viata lui Isus: "Il Vangelo secondo Matteo"! Poate si din acest motiv unii (multi) au catalogat pelicula drept un afront adus Bisericii Ortodoxe si ideii de credinta in general, o satira chiar sau - daca ar fi sa parafrazez celebrul cotidian "The Guardian" - o tragi-comedie. Oare chiar au privit acelasi film? Daca da, de la ce distanta?... Ei bine, "Dupa dealuri" e departe de af fi o comedie, departe de a fi macar o satira si foarte departe de a fi un film anti-religios, asa cum s-a isninuat. Dimpotriva. Era mult mai usor si de un gust absolut indoielnic sa indrepti filmul pe o asemenea directie. Ar fi fost de fapt alt film...

Perceptia mea este ca Mungiu mai degraba disculpa decat incrimineaza, fiind mai curand obiectiv si nicidecum inclinat inspre criticarea sistemului ortodox sau si mai grav, ridiculizarea credintei in vreun fel. Sa nu uitam insa ca traim in aceeasi tara in care credinciosii nu sunt atat de religiosi pe cat sunt de bisericosi. E tara unde moastele si apa sfintita se obtin calcandu-ti aproapele in picioare. E tara in care se clatina autobuzul cand calatorii fara bilet isi fac cruce cand trec prin dreptul bisericii, tara in care practicanti devotati cu frica de Dumnezeu, nu se spuca cu carne in prag de Craciun si Paste, dar beau de sting pe tot parcursul postului. Si cate si mai cate...

Poate mai usor decat filmul in sine se remarca si se discuta controversatele aspecte sociale si psihologice pe care acesta le surprinde. Caci unde ne aflam? Intr-o comunitate autarhica si aproape neverosimil de anacronica din varful unui deal, redata parca special pe gustul unui public ce vrea sa ne condamne ca popor, cultura si religie. Dar asa este, e locul unde canoanele sunt interpretate ad literam si unde serenitatea imaculata a credintei luneca pe panta panta pacatului, facand din bigotism un chip cioplit. Multi dintre cei aflati "dupa dealuri" nu vor ezita sa-i invinovateasca exclusiv pe cei ce au vrut binele Alinei, caci protagonista sfarseste strivita involuntar de inertia implacabila a unor practici din alt secol. Malpraxisul duhovnicesc se incheie intr-o tragica ironie a sortii, o ironie ce-si mareste proportiile pe masura ce drama se deruleaza asemeni unui bulgare de zapada. Caci bunatatea aplicata cu forta intens aplificata de credinta, starneste reactii naturale si adverse. Acest conflict eutanasiaza o viata schizofrenica si condamnata la mizerie, mistuita de halucinatii si anxietate, pentru care nu a existat vreodata un tratament sau un viitor. La o privire mai atenta personajul (condamnat inca de la intalnirea din sordida gara) se prabuseste sub tavalugul unui complex de imprejurari. Acestea sunt insa dirijate de un sistem incompetent si pervertit de saracie, o saracie care naste monstri!

Bigotismul descris de Mungiu in nuante fundamentaliste are doar rolul calaului, dand Alinei lovitura de gratie si transformand tamaduitorii prin credinta in criminali inconstienti. Iar victimele sunt desigur mereu aceleasi, cei saraci, cei napastuiti si izgoniti de societate, cei ce-si duc traiul undeva departe, nicaieri, in negura unor meleaguri unde curentul este inutil.

[Optimvs]

Mi se pare halucinant faptul ca, desi ai sesizat foarte corect toate compromisurile murdare facute de Mungiu pentru a gasi scurtatura spre un nou premiu, esti dispus sa le scuzi in numele unei asa-zise calitati artistice exceptionale a filmului.

Ma rog, poate noi doi am vazut alt film...

[Optimvs]

Apropo, am o intrebare pentru admiratorii neconditionati ai lui Mungiu: cum se face ca singurele premii semnificative ale acestuia sunt castigate la Cannes?
Oare juriile de acolo sunt singurele care au ochi pentru "adevarata valoare" sau...? BAFTA ioc, Berlinala nema, Venetia nici atat.
Si va rog frumos nu ma luati cu Stockholm, Salonic samd

[Liviu-]

Nu sunt sigur ca inteleg intrebarea ta... si nu sunt sigur ca tu intelegi ce zici. Cate filme ai vazut care sa participe la oricare combinatie de cate doua dintre Cannes, Venetia, Berlin? Daca participa la unul dintre ele nu are cum sa apara si la celalalt.

Cat despre BAFTA, ele sunt varianta britanica a Oscar-urilor, presupun filme cu un succes comercial. Daca ar fi sa facem o lista cu filme excelente care nu au prins categoriile de film strain la BAFTA, Oscar sau GG n-am mai termina.

PS: 4,3,2 a fost nominalizat la GG, desi fac parte din aceeasi categorie cu Oscar & BAFTA. Dupa dealuri a ajuns in lista scurta la Oscar, iar la BAFTA nu stiu daca nu cumva ar intra in competitie de anul viitor.

PS2: Sa inteleg ca Tarkovski n-are valoare pt ca nici el n-a ajuns vreodata la Berlin, iar la Venetia a ajuns o singura data? Ca n-a fost nominalizat la Oscar, BAFTA sau GG? Incearca sa gasesti criterii mai putin subiective pentru a dovedi ca Mungiu n-are valoare, eventual comentand strict filmele. Faptul ca nu se inghesuie lumea in cinema sau ca nu primeste X premii nu inseamna nimic in ce priveste valoarea artistica.

[faraimaginatie]

Liviu, nu inteleg de ce te mai chinui... In mod clar vrea doar sa puna paie pe foc aiurea. A inteles toata lumea ca nu-i place Mungiu. We seriously need to move on...

[Mercutio]

E pe locul 8 in top 10 pe 2012 al revistei Sight and sound. As mai adauga un articol apreciativ in revista franceza Sofilm, plus un altul in FIlm comment, insotit si de un interviu cu Mungiu.
Nepriceputi, ce vrei... fac jocul burgheziei reactionare.