Turneul Forumistilor: robertsandu ne propune The Pledge

[Federico]

N-aș zice niciodată. The Terminator, de pildă, a fost un film suficient de complex căt să-l impresioneze până și pe Tarkovsky. ȘI Tarkovsky nu e ușor de impresionat.

Unde a zis Tarkovski asta, Robert?
Eu tin minte ca s-a referit odata la un film pe nume Exterminator, si aveam impresia ca incurcase un pic borcanele, fiind vorba de filmul lui Cameron. Iar acolo zicea ca genul ala de film e definitia anti-artei.

[robertsandu]

Exact asta a spus Tarkovsky despre film: “its vision of the future and the relation between man and its destiny is pushing the frontier of cinema as an art”. Mirarea ta mă surprinde puțin. The Terminator este un SF memorabil.

[Federico]

Nu ma miram. Era o curiozitate neutra emotional. Eu nici macar n-am vazut filmul.

[robertsandu]

Da, ciudat. Este un film ultra-popular. Cred că l-am văzut de vreo zece ori când eram mic, de fiecare dată cu același entuziasm.

Thumbs up: 0
Thumbs down: 2

[Chambord]

Nu ma miram. Era o curiozitate neutra emotional. Eu nici macar n-am vazut filmul.

Hăăăăăăă ?
Imi pare rau dar cred ca trebuie sa inchidem forumul definitiv. Daca in secolul 21 mai sunt oameni care nu au vazut The Terminator ne chinuim degeaba. Iertata-mi fie reactia emotionala *snif snif* dar pt mine T1 e mama lor. La propriu. E primul (cronologic) film care m-a impresionat maxim. Filmul care mi-a deschis ochii catre posibilitatile mediului in cauza de a-mi face inima sa sara la un nivel superior. L-am vazut la cativa anisori impreuna cu tata, pe o caseta VHS ne-dublata, proaspat adusa de afara. Evident n-am inteles nimic din ce vorbeau dar nici n-a fost nevoie. Dupa aia nimic n-a mai fost la fel intre mine si film. L-am mai vazut de cateva ori de atunci si ramane o capodopera. Indiferent de varsta la care il vezi.

[robertsandu]

@Chambord, ma identific total cu comentariul tău. Eram mic, aveam vreo 8-9 ani când l-am văzut prima oară și de atunci, chiar dacă am crescut și între timp am văzut multe alte filme, acele 107 minute din T1 au rămas poate cele mai intense clipe pe care le-am trăit in fața televizorului la vreun film. Orice film.

The Terminator a fost pentru mine ca un asalt asupra sentimentului de siguranță, altfel nici nu pot să îl descriu.

[reivan]

pledge il vezi de 2-3 ori pe luna pe National , TV 1000 sau TCM la TV , e un film cunoscut

[robertsandu]

@reivan, pentru mine și pentru tine este un film cunoscut, pentru alții poate nu este. Depinde în ce fel de cercuri se învârte fiecare în materie de filme vizionate.

[Mercutio]

scuze, eram prost informat

[zeno.marin]

Daca ar fi sa numesc cateva lucruri care nu mi-au placut atunci acestea ar fi odata muzica. Peisaje superbe exploatate prin filmari spectaculoase, dar muzica orchestrala prea maiestoasa, prea inaltatoare si solemnitata. Cu alte cuvinte prea... artificiala. De fapt o muzica prea standard (asortata traditional cu peisaje monumentale coplesitoare), care putea sa lipseasca. Nu era necesara. Criticii sunt de alta parere, dandu-i lui Hans Zimmer - autorul coloanei sonore - un premiu. Ma rog, intre critica si bun gust e o prapastie enorma (si pot reveni oricand cu argumente, la cerere desigur, ca sa nu divaghez total).

Apoi din nou vag de tot dezamagitor Benicio Del Toro, in rolul minuscul al indianului retardat. Culmea, pentru acest rol a luat un premiu (inca un premiu pentru ceva care chiar nu mi-a placut). Demonstratia actoriceasca a scurtei sale aparitii s-a ridicat maxim undeva la nivelul unui student la actorie. Probabil era greu de scos mai mult din asa ceva, dar in acest caz nu era nevoie de BDT ci de... alt actor. Oricum lasa un pic de dorit intreaga scena usor fortata si neconvingatoare a interogatoriului. Poate ar mai fi de remarcat cu oarecari rezerve un alt moment de intensitate dramatica (sau melodramatica) - cel care-l determina pe Jerry Black sa actioneze, scena juramantului. Dar poate prea mult caut nod in papura.

La polul opus se afla din nou o scurta aparitie dar mult mai intensa si expresiva - Mikey Rourke. Sigur despre Jack Nicholson ce se mai poate spune? Ca e un actor exceptional, ca scena de final a fost fantastica? Nu are rost. E evident. Tot evident e ca decorurile sunt impresionante sau ca scenariul are un final neasteptat. De fapt e atat de neasteptat incat lasa loc de analiza, respectarea promisiunii cu pretul exploatarii fetitei ramanand o decizie morala controversabila.

Dar totusi aici merita remarcat ceva. Intreaga tinuta a filmului, toata linia sa calauzitoare sunt cele ale unui thriller standard, presarat cu jaloanele unor indicii sugerate foarte evident, fara provocari intelectuale, asa ca pentru orice spectator american. Totul pare a avea extrem de multa predictibilitate, ceea ce face asteptarea deznodamantului o formalitate, o chestiunde aproape rituala. Dar aceasta se dovedeste o simpla aparenta intentionat dirijata si bine controlata. O iluzie care sfarseste intr-o surpriza totala, acea surpriza care scoate filmul din tipar si il ridica in valoare.

Bottom line - cu toata intarzierea - Thumbs Up

[rvn]

wow, cata risipa de entuziasm pentru un film fara pretentiile acelea amintite de tine.
filmul are o distributie plina de nume sonore si...cam atat. o strategie de piata destul de frecvent folosita, in speranta ca thrillerasul cu pricina va ramane in memoria amatorilor de gen mai mult decat este cazul. eu nu am putut sa tin minte atatea amanunte ca tine pentru simplul fapt ca, a fost o insiruire de clisee de la inceput pana la final. poate, numai finalul a iesit din tiparele lui, fiindca, daca s-ar fi intamplat ca pedofilul sa vina la intalnire exact ca o musca atrasa de prajitura, ar fi fost un fiasco total.
atentie, politisti! nu va lasati de meserie, nici morti! e singurul mesaj demn de luat in seama.
a...poate ar mai fi si asta: cum sa imbinam afacerle cu placerea. bag seama ca, din pensie, iti poti permite multe, inclusiv luxul de a deveni proprietar de maghernita intr-un loc unde, timpul parca a incremenit.

[robertsandu]

@rvn, nu prea e corect să numești filmul ăsta o adunătură de clișee, din moment ce cel puțin trei piese obișnuite din angrenajul filmelor sandard cu crime lipsesc. Mă refer aici la crima în sine, pe care nu o vedem niciodată (nici măcar într-un flashback), la profilul criminalul (care, de asemenea, lipsește) și la finalul original și surprinzător, diferit de cel obișnuit (criminalul nu e prins de tipii cei buni). Eu mă-ntreb, dacă The Pledge ți s-a părut o adunătură de clișee, ce zici de The Bone Collector?

Știu, fiecare apreciază în felul lui diferite tipuri de filme. Dar zic și eu...

[rvn]

"The pledge" intra in categoria thrillerelor americane de calitate. asta nu inseamna ca insiruirea aceea de clisee de care eu am spus, nu este o realitate. a...ca lipsesc cateva piese din puzzle,observatie cat se poate de corecta din partea ta, nu inseamna ca, avem parte de un film pentru care trebuie sa ne punem neuronul la munca..
avem destul de multa previzibilitate. eu nu consider ca Benicio del Toro a avut prestatia unui studentas, ar fi fost culmea ca el sa fie criminalul, deci, oricum scena trebuia sa fie jucata in asa fel incat, el sa nu creeze impresia asta telespectatorului..
rolul detectivului, interpretat fara prea mare efort de Nicholson, n-are nimic special. au fost destule altele in care politistii si-au facut un tel in viata de a prinde criminali de genul aceluia din film. e un joc psihologic interesant, un artificiu de baza in structura scenariilor acestui gen de filme.
de fapt, intrebarea pe care eu mi-o pun este: ce este mai important, duelul dintre politist si criminal, ca o lupta intre orgolii, sau prinderea si pedepsirea lui, ca o alinare pentru familiile victimelor?
cum spuneam,finalul a fost ceva deosebit care a rupt seria acestor clisee, fiindca, pedeapsa n-a fost glontele politistului, ci o intamplare, ca o pedeapsa divina. soarta, n-a satisafacut orgoliul niciunuia dintre ei. lectia data, a fost pentru ambele parti.
p.s. n-am vazut The bone collector, dar daca ma gandesc putin, pot da alte exemple...

[robertsandu]

@rvn, te respect foarte mult, știi asta până acum. Dar, în opinia mea, The Pledge are suficient de multă personalitate cât să nu merite eticheta "plin de clișee". Și oricum, dacă aș sta o zi și aș analiza scenă cu scenă marile capodopere, să știi că aș găsi în mai mult de jumătate o grămadă de clișee.

În final, însă, ce rămâne e impresia de ansamblu, filmul ca și întreg. Ori The Pledge a realizat destule cât să nu-l includ în categoria asta vastă și mediocră numită "și altele", atunci când vorbim despre filme crime.

[rvn]

respectul este reciproc. dar, dupa ce vezi Hanecke, parca ai tendinta sa raportezi totul la el.
nu stiu cum sa iti explc, The Pledge, nu m-a tinut nemiscata in fata ecranului. desi era vorba de un mister. ceva m-a deranjat la film si cred ca e vorba de acea obsesie a detectivului de a prinde criminalul, obsesie care n-avea o justificare personala, care sa o faca credibila si sa creasca factorul dramatic. cu alte cuvinte, mi s-a parut a fi un fals, cu toata interpretarea unui asa mare actor. reputatia lui Nicholson, n-a acoperit stangacia cu care personajul sau a fost conceput.
sper ca intelegi ce vreau sa spun. este parerea mea si mi-o asum. in rest, am admirat cadrul natural tulburator de frumos si prestatiile, in rolurile secundare, ale altori actori cu renume ai cinemaului american. insa, asta nu este de-ajuns pentru a urca putin mai mult cota.
pentru mine,cliseele n-ar fi fost o problema, daca filmul ar fi fost mai "hoteste" realizat..

[robertsandu]

@rvn, fair enough.