"Nunta mut?"

[Led-Ze-Pencil]

@Led-za-pencil:
Sunt convins cä va fi mai bun - esti un om care stie sä primeascä (aviz altora).

Da, stiu sa primesc drept in plex. Cineplex. Multiplex.
De fapt nu stiu daca vreau sa o rescriu, sunt cateva idei acolo, le pot sintetiza in cateva randuri.

1. Filmul e atemporal in rest dar foarte temporal in momentul esential: joi, 5 martie 1953, moartea lui Stalin. Contradictie grava!

2. Filmul e o "rulada" in care miezul e momentul nuntei mute iar restul e construit ca sa fie ceva acolo, sa umple timpul unui lung metraj. Si e construit din prea multe clisee: personaje stereotipe, actiuni stereotipe: mirele afemeiat, logodnica parasita, preotul betiv, activistul idiot, inginerul-inger, prostul satului, curva satului (care nu are corespondent in realitatea acelor ani si locuri) etc. Grav!

3. Citatele din alte cinematografii sunt evidente dar nu se subscriu unei viziuni personale, eventual postmoderniste a filmului (care le-ar justifica existenta)

4. La fel si teatralitatea acuzata a secventelor, lucru care ar putea fi receptat ca o greseala mai ales in cazul unui om de teatru devenit regizor de film.

5. Lipsa justificarilor psihologice a unor actiuni importante, de exemplu momentul cand nuntasii se hotarasc sa dez-mutizeze nunta si sa-si riste viata pentru asa ceva.

6. De executie: anacronisme (bicicleta din 1850 cu o roata mare), falsuri istorice (activistii sunt ciuca batailor, colectivizarea e un motiv de panarama) trageri de par (dinamul bicicletei da 220V, linistea de la nunta nu permite nici musca etc) valorificarea bancurilor in locul crearii umorului prin personaje si situatii.

La calitati: vizualitate debordanta (Vivi Dragan Vasile?) nonconformism fata de ce este pe piata, vivacitate, coerenta, bune intentii

[Disciple]

Cei ce doresc sa revada "Nunta Muta" sau doresc sa il vada in avanpremiera vor avea aceasta ocazie joi la Cinemateca Union din strada Ion Campineanu de la 18:00 si 20:00.

Preturi:

Tichet: 8 lei x 2 bilete (intreg);
5 lei x 2 bilete (redus)
Bilet intreg: 10 lei

Eu voi fi acolo

[Pitbull]

1. Filmul e atemporal in rest dar foarte temporal in momentul esential: joi, 5 martie 1953, moartea lui Stalin. Contradictie grava!

N-as zice. Filmul e înscris clar în contextul temporal si la nivel general, dar nu insistä asupra celorlalte reper concrete de timp - nici nu avea motive; moartea lui Stalin e aici cheia. Iar "atemporalitatea" si "aspatialitatea" nu sunt atât de puternic marcate încât contradictia cu precizia lui 5 martie '53 sä devinä chiar "gravä" - cred cä ea rämâne cam la nivelul unei "oarecari nehotärâri".

2. Filmul e o "rulada" in care miezul e momentul nuntei mute iar restul e construit ca sa fie ceva acolo, sa umple timpul unui lung metraj. Si e construit din prea multe clisee: personaje stereotipe, actiuni stereotipe: mirele afemeiat, logodnica parasita, preotul betiv, activistul idiot, inginerul-inger, prostul satului, curva satului (care nu are corespondent in realitatea acelor ani si locuri) etc. Grav!

Partial ai dreptate:
- "restul ruladei" nu e construit doar ca "sä fie... sä umple timpul", ci e chiar necesar (izolatä, noaptea nuntii mute n-ar fi functionat); problema e cä aceste fragmente anexe (si necesare) sunt fäcute imperfect - cum spuneam (si cäutam sä demonstrez) în analiza mea: intentii bune, finalizate doar partial.
- personajele si actiunile se doresc, în fond, arhetipale; ceea ce le cam lipseste sunt notele de originalitate care sä facä arhetipurile interesante, ferindu-le de cäderea în stereotipie.

3. Citatele din alte cinematografii sunt evidente dar nu se subscriu unei viziuni personale, eventual postmoderniste a filmului (care le-ar justifica existenta)

Viziunea personalä existä, si e foarte puternicä - dar încä insuficient definitä, rotunjitä, completatä.

4. La fel si teatralitatea acuzata a secventelor, lucru care ar putea fi receptat ca o greseala mai ales in cazul unui om de teatru devenit regizor de film.

Despre asta am vorbit si eu pe larg - e cam principala problemä a filmului - arätând pânä unde-i bunä, de ce de-acolo începând devine rea, si ce i-ar fi lipsit ca sä fie genialä.

5. Lipsa justificarilor psihologice a unor actiuni importante, de exemplu momentul cand nuntasii se hotarasc sa dez-mutizeze nunta si sa-si riste viata pentru asa ceva.

Da, cam aici e principala hibä a filmului. Initial, momentul era preconizat ca fiind construit astfel: tensiunea muteniei fortate crestea inexorabil, iar oamenii tot beau, tot beau, asa cä rezistau tot mai greu. In punctul culminant, Tudorel Filimon scäpa un pârt de se zguduiau peretii. Involuntar, toti izbucneau în râs - si râdeau si tot râdeau, din ce în ce mai tare... pânä-si dädeau seama cä prafu' s-a ales de mutenia lor - si atunci, fie ce-o fi! Se dezläntuiau.
Mä bucur cä a renuntat la bäsinä (sunt sätul de poante vulgare, si mai ales sexual-digestiv-urinar-eliminatorii - vezi si obsesiile lui Daneliuc), dar fäcând abstractie de asta, constructia de mai sus era foarte aproape de o solutie valabilä a problemei. Päcat cä n-a pästrat-o, organizând-o în jurul unui incident mai acceptabil.

6. De executie: anacronisme (bicicleta din 1850 cu o roata mare), falsuri istorice (activistii sunt ciuca batailor, colectivizarea e un motiv de panarama) trageri de par (dinamul bicicletei da 220V, linistea de la nunta nu permite nici musca etc) valorificarea bancurilor in locul crearii umorului prin personaje si situatii.

Toate astea s-ar fi integrat perfect, dacä aplica solutia aia cu Gogonea-povestitor-care-le-înfloreste.

La calitati: vizualitate debordanta (Vivi Dragan Vasile?) nonconformism fata de ce este pe piata, vivacitate, coerenta, bune intentii

Da, dar nu numai Vivi: el executä si dezvoltä excelent conceptiile lui Horatiu.

[Se7en]

Idem Led-Ze-Pencil. Ce m-a surprins pe mine e cata lume aici admira filmul si cati in Mall, cel putin la sfarsit dupa ce au plecat actorii, au recunoscut ca are destule parti slabe. Dar stai, asta e primul film al lui Horatiu... uhm...ok fie, dar numai de data asta. Next time fara tancuri care intra in casele oamenilor, sate americane, lumini interioare false si Umori fortate. Ca ne suparam :hmm:

[Led-Ze-Pencil]

N-as zice. Filmul e înscris clar în contextul temporal si la nivel general, dar nu insistä asupra celorlalte reper concrete de timp - nici nu avea motive; moartea lui Stalin e aici cheia. Iar "atemporalitatea" si "aspatialitatea" nu sunt atât de puternic marcate încât contradictia cu precizia lui 5 martie '53 sä devinä chiar "gravä" - cred cä ea rämâne cam la nivelul unei "oarecari nehotärâri".
....

Viziunea personalä existä, si e foarte puternicä - dar încä insuficient definitä, rotunjitä, completatä.

1. E grav pentru ca altfel tot filmul e un mare banc in care e implicat si Stalin, iar ceilalti sunt niste personaje anecdotice, de snoave populare, de-alde Pacala sau mai nou Bula. Daca nu simti in tot filmul teroarea acelor ani - si nu simti, cam toti se caca in capul activistilor de partid, aia sunt caraghiosii satului, ciuca batailor - nu functioneaza nici teroarea care i-a facut sa amuteasca la nunta.

In bancurile cu Stalin sau Ceausescu aparea cate un personaj-erou care le dadea astora cate o replica de te stricai de ras. Era o defulare, asemenea personaje n-au prea existat in realitate. Asa si aici.

3. O fi existand, viziunea asta personala, dar s-o stim si noi. Deocamdata nu vad decat un amalgam de stiluri, de la burlesc kusturician la onirism fellinian etc, totul pe un acuzat teatralism, cum spuneam.

...
10. Inca un lucru care m-a deranjat: exact ca filmele proaste inspirate din viata satului de pana la revolutie, sunt prezente in film ritualurile nuntii si ale inmormantarii, ca s-o duca spre traditie, ciclicitatea vietii ºi alte bullshituri de cosmogonie pãºunistã. Mai lipsea o nastere si-un botez si era perfect.

[cornel]

poante ieftine, gen Academia Caþavencu

La asta nu ma asteptam, dar fiecare cu parerile lui...

Totusi dupa o cronica stufoasa si alambicata (care parca se fereste sa spuna lucrurile pe sleau si la obiect) inteleg ca filmul este bun dar se putea si mai bine?!


Mie "Nunta muta" mi-a placut foarte mult si cred ca pe forumul asta sunt cativa utilizatori (usor influentabili) care sunt mult prea carcotasi / nihilisti cautand orice musculita in ochii celor care creeaza ceva de calitate in loc sa aprecieze valoarea atunci cand ea exista.
Mi se pare foarte usor sa criticam filmul doar de dragul de a spune ceva negativ.

[Pitbull]

La asta nu ma asteptam, dar fiecare cu parerile lui...

Da, mai ales în coperte (aia cu alegerile din '45, aia cu veceurile ecologice, sau replica finalä), dar si în cuprins, pe alocuri ("O sä electrificati o pulä!" / "Da' mäcar s-o electrificati si pe aia!"); oricum, asa cum spuneam, Horatiu le-a mai periat.

o cronica stufoasa si alambicata (care parca se fereste sa spuna lucrurile pe sleau si la obiect)

Dimpotrivä: e asa de stufoasä si alambicatä tocmai din dorinta insistentä de a spune lucrurile cât mai pe sleau si la obiect, färä a läsa nici un dubiu: unde-i bine, unde nu-i bine, si de ce anume, detaliat, exact...

filmul este bun dar se putea si mai bine?!

Päi nu...? :? Altfel, cum?

[cornel]

Ca spectator care nu a citit scenariul (il astept publicat poate pe liternet) dar care a vazut piesele lui Lustig, sunt de acord ca unele poante par banale si infantile (gen Vacanta Mare si nicidecum Academia Catavencu)dar pana la urma conteaza produsul final unde regizorul are ultimul cuvant (poate de aceea ca scenarist apare pe langa Lustig si Malaele).

Eu am citit scenariul la piesa de teatru Clinica a aceluiasi Lustig si am vazut-o la scurt timp la Teatrul de Comedie si am observat destul de multe diferente intre ce era scris acolo si ce s-a jucat pe scena.

Dar pana la urma ce este asa de neobisnuit ca un regizor sa modifice scenariul dupa cum i se pare lui mai bine? Scenariile trebuie puse in scena ad literam?

[Led-Ze-Pencil]

Mie "Nunta muta" mi-a placut foarte mult si cred ca pe forumul asta sunt cativa utilizatori (usor influentabili) care sunt mult prea carcotasi / nihilisti cautand orice musculita in ochii celor care creeaza ceva de calitate in loc sa aprecieze valoarea atunci cand ea exista.

apreciez valoarea atunci cand ea exista.
critica nu face rau nimanui, ba face chiar bine, indreapta lucrurile. Critica de pana in 89 ridica in slavi orice c@cat, si chiar si dupa, asa incat nu era decat o mana de aplaudaci si yesmeni. Daca asta crezi tu ca ar fi util...
Cei care il vor aprecia si il vor lauda vor fi foarte multi, n-am nici o indoiala, poate se face si fan-club nunta muta. Foarte bine. Poate mai raman cateva voci care sa zica "acolo nu-i bine, aia e cam trasa de par" care sa mai indrepte lucrurile. Stii si tu, cei mai buni prieteni critica, nu dusmanii care te fac sa persisti in greseala.

Daca carcotesc pe ici si colo nu o fac nici cu rautate, nici invidie, nici rele intentii. Nu or sa-i strice cariera filmului cateva obiectii acolo. Dar a zice ca totul e perfect sunt sigur (sau sper) ca nici lui Horatiu nu i-ar fi de folos.
Asa ca prefer sa raman carcotas decat aplaudac legat la ochi prin fanatisme. (nu vorbesc de tine, au fost cazuri pe aici).

[Pitbull]

Dar pana la urma ce este asa de neobisnuit ca un regizor sa modifice scenariul dupa cum i se pare lui mai bine? Scenariile trebuie puse in scena ad literam?

Am zis eu cä e ceva neobisnuit? Pur si simplu, am analizat unele repere ale îmbunätätirilor aduse de Horatiu. Evident, e foarte firesc ca regisorul sä amelioreze scenariul, dacä e cazul. Asta am si spus.

[cornel]

@Pitbull
Atunci am inteles eu gresit... deh, textul lung, timpul scurt... scuze

@Led-Ze-Pencil
Sunt de parere ca extremele in ceea ce priveste critica fara rost sau admiratia oarba sunt mereu daunatoare, doar ca in acest caz mi s-a parut ca balanta se inclina doar intr-o anumita parte si am incercat sa o echilibrez, atata tot...

In concluzie este un film romanesc bun, asa ca (cei care nu l-au vazut) mergeti sa-l vedeti ca merita.

[Led-Ze-Pencil]

@Led-Ze-Pencil
Sunt de parere ca extremele in ceea ce priveste critica fara rost sau admiratia oarba sunt mereu daunatoare, doar ca in acest caz mi s-a parut ca balanta se inclina doar intr-o anumita parte si am incercat sa o echilibrez, atata tot...
In concluzie este un film romanesc bun, asa ca (cei care nu l-au vazut) mergeti sa-l vedeti ca merita.

Asa. Si?
Aici se termina discutia?

Sau cum continuam, postam unul o lauda, altul alta lauda?

[mirodoni]

Constat cã userii s-au pus de acord relativ uºor asupra neîmplinirilor filmului “Numta mutã”, cam multe ºi cam prea evidente, încât discuþia pare sã stagneze. Problema pe care mi-o pun eu, deocamdatã retoric, este de ce un scenariu scris de profesioniºti, care respectã inclusiv plot point 1, mid-point, plot point 2, are atâtea, cum le-am zis eu, neîmplinir, ca sã nu le zic altfel. Evident cã eu pun problema din punctul de vedere al unui frustrat, cãruia nu-i citeºte nimeni scenariile, pentru cã nu-s perfecte.
Cândva am spus cã un film bun este un spectacol cinematografic în care nu se vãd actorii, ci personajele. „Nunta mutã” este un spectacol cinematografic în care nu se vãd actorii, dar ne e suficient.
Nu am asistat la discuþiile de dupã vizionarea din 15 noiembrie ºi nu am vãzut filmul decât o datã, ca orice specator. Nu sunt unul obiºnuit doar prin faptul cã am citit scenariul cu un an în urmã. Dupã ce a câºtigat la CNC am fost curios sã vãd un model de scenariu care a fost promovat ºi sã înþeleg de ce. Dupã ce l-am citit, am înþeles de ce a fost promovat, pentru cã avea un subiect cu greutate, nu se putea refuza aºa ceva. Cred cã a fost singurul argument, pentru cã nu ºtia nimeni cã este al lui Horaþiu Mãlãele. Ba cred cã a mai fost unul, redactarea profesionistã.
Scenariul începe aºa:
„1.EXT.ZIUA. MASINA 1
Filmul va debuta cu imagini paranormale pe care le vom gasi in arhiva televiziunilor sau aiurea.” Mai ales aiurea, zic eu. ªi continuã aºa:
“Imaginile vor fi alb-negru sau sepia ,eventual color,sau
si una si alta ,cu clacheta ,obisnuita
nuanatoare,material brut, cu miscare incetinita sau
acelerata inainte -inapoi .Pe un carton negru sau maro
inchis apare prin efect fondu titlul filmului Nunta muta.”
Adicã imaginile vor fi alb, negru, sepia sau color, sau ºi una ºi alta, cu miºcare încetinitã sau acceleratã, înainte sau înapoi, pe un carton negru sau maro. Alooo! Djinjis, unde eºti ?!
Suspansul era sugerat dupã cum urmeazã:
“Gura tigare tras, OCHI- OCHELARI, Tigare scrumiera, Casti ureche Ghiul pe mana primar, Jocul cheilor in contact. Casetofon masina Sticla alcool gura.” Culmineazã cu : “Un falfait ciudat se aude deaupra masinii”, pe care nu l-aº fi remarcat dacã nu-l citeam în scenariu.
Evident, dacã jumãtate din scenariu n-ar fi fost al lui Mãlãele, l-aº fi aruncat, cinstit sã fiu. Asta pentru cã noi nu avem nici paranormal ca lumea, nici suspans ca lumea, nici criminali ca lumea, nici fotbal ca lumea… În sfârºit !
Filmul propriu-zis începe abia la pagina 10, dintr-un total de 66, dupã cum urmeazã:
“8.EXT.ZIUA.CAMPIE INFLORITA 8
8.1. - P.G. - P.M. (macara) Explozie de culoare primavaratica. Printre florile ce sarbatoresc acest inceput de primavara vedem fundul unui barbat ce apare si
dispare ritmic.” Alo, Djinjis, ai citit pânã aici ? Priveliºtea e minunatã ! Asta în scenariu. În film, o câmpie în arºiþa verii, pentru cã atunci au venit banii de la CNC. Dar fundul bãrbatului nu mai apare, ca urmare nici nu mai dispare. La indicaþiile verbale ale regizorului Mãlãele, este înlocuit cu un fu…tai ancestral în mijlocul câmpului. Ba nu, orgasm ancestral. Cei doi protagoniºti þâºnesc dintre spice rãcnind ca din sculã de ºarpe. Spice scria cineva mai sus, dar eu nu prea le-am vãzut, probabil din cauza buruienilor frumos înflorite.
Dacã pânã aici am bãtut câmpii, de-acum problema devine serioasã. Dacã cei doi tineri veniserã sã vadã cum stau cu grâul, dupã cum rezultã dintr-un dialog, asta înseamnã cã veniserã sã vadã cum a ieºit grâul din iarnã, þinând cont cã trebuie sã fi fost pe la sfârºitul lui februarie, cã peste douã sãptãmâni moare Stalin. Nu am sesizat sã fi fost o sãriturã în timp, ºi-am avut toatã bunãvoinþa. Eu înþeleg cã pe Mãlãele l-a interesat spectacolul cinematografic, dar cum rãmâne cu “personajele”?! Dacã la sfârºitul filmului scrie: “S-a întâmplat în România anului 1953”, atunci din acea perioadã trebuie sã fie ºi personajele, ca sã fie personaje. Cunosc satul românesc, ºi în niciun caz doi tineri nu ºi-ar fi tras-o, cã nu e vorba de fãcut dragoste, în mijlocul câmpului, ºi-n pielea goalã, în timp ce alþii sã se fi benoclat la ei din vârful copacilor. Sunt curios ce explicaþii dau specialiºtii în structurã dramaturgicã, esteticã cinematograficã ºi altele. De ce tinerii n-o fãceau pe furiº într-un tufiº ? Pe vremea aceea, fata îi zicea tânãrului “dumneata”, în niciun caz “nebunule, tâmpitule, idiotule, total tâmpit”, ca în scenariu, rãmânând în film doar “prostule”. Cineva a caracterizat scena eroticã de pe grãmada de grâu ca fiind cea mai reuºitã din toatã cinematografia româneascã. Numai cã aºa ceva nu se poate. Am aflat asta când eram student la Iaºi ºi ne-au dus la Fãlciu la treierat. Avea dreptate o tânãrã criticãtoare de film, când spunea, într-o revistã, cã scenele erotice din filmele româneºti nu sunt reuºite pentru cã nu sunt fãcute pe bune, cum este tendinþa la strãini. Aºa e, dacã ar fi încercat, ar fi vãzut cã nu se poate.
Când a început filmãrile, i-am trimis lui Horaþiu Mãlãele o scrisoare printr-un student care fãcea practicã în echipã. Îi sugeram sã transforme cumva scena de sex de la început într-o scenã de dragoste, ºi sã încheie filmul unde se termina, adicã sã renunþe la interviul cu paranormalii din final. Aº fi avut multe sã-i spun, exact ce s-a discutat pe acest topic, dar eram convins cã nu mai putea schimba scenariul. Ce-i sugeram eu se putea face ºi dupã filmãri. Se pare cã studentul n-a gãsit momentul prielnic sã-i dea scrisoarea. Îmi spunea cã tot timpul se ceartã pentru te miri ce ºi n-are cum sã intervinã. Într-o zi, mi-a spus, au avut o disputã grazavã cãnd piticu venea din spatele lui Iancu ºi îl speria, iar acesta zicea, în scenariu, “Ptiu, drace, ce mai speriat !” Unul spunea cã e tautologie, altul cã e o exprimare fireascã, spontanã.
Ce mã deranjeazã este faptul cã i se gãsesc lui Mãlãele circumstanþe atenuante, ca fiind la primul film. La vârsta lui ºi la pretenþiile pe care le avem de la el, trebuia sã-l facã direct pe al treilea. Altfel, “Nunta mutã” este un spectacol cinematografic”, zic eu.

[Led-Ze-Pencil]

Din caietul program al filmului la premiera de la Teatrul Naþional. Ca sã nu se spunã cã nu punem ºi laude.

Acest film se numeste, poate, Nunta Mutã, dar in fapt, este
un act de divorþ rasunãtor. De idilismul poporanist,
ingimfa patriotarda, semi-doctismul ideologic si de
sentimentalismul paseist care coloreaza ruralitatea
romaneascã in interpretarea ei artisticã, pe ecranele
ultimilor decenii.Avem aici o proba de inteligentã bufa, de
moralizare auto-ironica abil controlatã ,de post-modernism
bine temperat , de rãsturnare copioasã a cliºeelor
realismului si neorealismului socialist , cu epoca istoricã ,
storrytelling-ul , actorii, mediul si instrumentele din care s-
au aglutinat ele, dar cu o viziune regizoralã cutezãtoare ,
debordind de o tonicã prospeþime.

Emil Hurezeanu


"Film tres personnel, tres Malaeleen.
On rit, on reflechit, on ne pleure pas mais l'envie de pleurer
vous vient parfois"

Costa Gavras


Nunta Mutã, iatã un titlu de film si un film care pe mine m-au
amuþit si asta pentru cã rar am vãzut in cinematogtrafia
noastra o opera care sa fie in acelasi timp extrem de tristã ºi
extrem de tonicã.Este un echilibru de aur intre cinism ºi umor
,intre brutãlitate ºi tandreþe.Un film de referinþã.

Sorin Roºca Stãnescu


Cum zic francezii: " pour un coup d'essai c'est un coup de
maitre"! O revelaþie. Un film care iþi taie respiraþia. Marele
regizor de teatru este si un mare regizor de cinema.

Radu Beligan



P.S. Toatã grafia - spaþii, diacritice, virgule, alineate etc - sunt reproduse identic, pentru a nu deforma realitatea.

[Proletar]

Din toti astia care au scris in caietul program al filmului, cine ar avea curaj sa-l critice pe Malaele pe fatza, chiar daca nu le-a placut ceva in film? Criticile negative le vor spune pe la colturi!

dar si ce specialisti in cinematografie pe acolo...emil hurezeanu, sorin rosca stanescu... :?

[Proletar]

"Film tres personnel, tres Malaeleen" :lol:

[Pitbull]

"Film tres personnel, tres Malaeleen" :lol:

Da, si eu am abordat subiectul, în analizä - ezit între "mäläelian" si "mäläelez"... As opta totusi pentru al doilea - sunä ca o combinatie între "mäläiet" si "malaez", si se potriveste si cu umorul verbal absurd pe care-l practicä adesea Horatiu (ca-n aia cu "Deja"...).

Apropo, stie cineva de vreun caiet-program de ceva unde sä se scrie "si bune, si rele"? Asta-i ca si cum te-ai duce la o nuntä (sonorä) si ai închina la masä cam asa: "Sä träiascä mireasa, e frumoasä, desteaptä, descurcäreatä, i-adevärat c-a fost ea cam curvä la viata ei, si-n liceu tot rämânea corijentä (de lene, nu cä n-ar fi dus-o capu'!), da' face niste sarmale de mori, si s-o mai vedeti si la karaoke!"

[Led-Ze-Pencil]

Sa luam un exemplu, ca tot mi-am amintit zilele astea de filmul asta: La vita e bella.

Ca si Nunta Muta, are un episod cheie in jurul caruia se construieste: asa zisul joc pe care il inventeaza personajul lui Benigni pentru fiul sau, prin care ii explica tot ce se intampla acolo in lagar.
Dar in lagar ajung dupa jumatatea filmului, pana acolo ce se intampla? Minuni. Delicii cinematografice. Toata povestea de cucerire a viitoarei lui sotii, cea care ii pica in brate din cer, careia ii face avansuri deghizat in inspector scolar sau pe care o rapeste de la opera cu o masina identica cu cea care trebuia sa o ia. Minunile pe care le face (cheia, palaria, inghetata). Toata povestea de la logodna, intalnirea lor sub masa cand ea ii cere sa o ia de acolo, rapirea ei pe pe un cal vopsit in verde, apoi aparitia copilului si secventa cu refuzarea dusului - care va cantari asa de mult mai tarziu in lagar. Chelnerul obsedat de ghicitori...
Toate astea vor avea efect in episodul lagarului. Si in plus, toata aceasta poveste de dragoste/cucerire are loc pe un fond istoric care se defineste tot mai mult (atacurile asupra unchiului, calul vopsit, pravalia stigmatizata) si care rabufneste in lagar.
Daca filmul se termina inainte ca ei sa fie dusi in lagar si tot era un film teribil de savuros.

In plus, Benigni nu minimalizeaza deloc duritatea nazistilor, dimpotriva, o foloseste pentru efecte dramatice. In nunta muta activistii (corespondentii nazistilor in celalalt film) sunt niste pielea pvlii luati in tarbaca de orice taran. De aia tensiunea e aproape 0.

P.S. Stiu ca am comparat filmul cu o capodopera, dar nu din rautate, ci pt a-mi sustine ideea.

[Pitbull]

Corect. Asta relevä si mai clar diferenta dintre cele douä filme - în raport cu care, întrebat într-un interviu ce notä i-as da "Nuntii mute", am räspuns (din politete - pentru cä nu agreez notärile de filme, le gäsesc prea schematice):
"Un scenariu de nota 6-6,50, din care Horatiu a fäcut un film de 7,50-8,00."
(Net inferior lui "La vita e bella", care stä cam pe la 9,50-9,75.)

[Led-Ze-Pencil]

(Net inferior lui "La vita e bella", care stä cam pe la 9,50-9,75.)

eu ii dau 10 cu ochii inchisi.
Chiar si numai pt coloana sonora