"Supravietuitorul"

[Alex Leo Serban]

pt k pt tine sofism = intelepciune??
hm, nu faci decit sa demonstrezi ink o data k ai notiuni prost fixate & exprimari intrinsec contradictorii...

[marx]

pt k pt tine sofism = intelepciune??
hm, nu faci decit sa demonstrezi ink o data k ai notiuni prost fixate & exprimari intrinsec contradictorii...

nu draga, iar nu intelegi, de ce oare mai ma mir?!
o baba e mai inteleapta comparativ cu tine. am scris f clar asta.
iar baba aia e posibil, ca macar, sa-si sustina sofismele. adica pseudo-filosofiile pe care le emani si tu. poc.

eu am scris asta f clar, dar tu IARASI nu intelegi. poc.

[Alex Leo Serban]

sa zicem k iarasi ma plictisesti, asha k nici nu mai catadicsesc sa-ti raspund - POC!
ps dk o baba e 'inteleapta', nu va recurge niciodata la sofisme! poc.
deci: bati cimpii, nu stii sa-ti sustii un argument (nici makr sofistic), esti redundant & confuz = poc-poc-poc!

[marx]

sa zicem k iarasi ma plictisesti, asha k nici nu mai catadicsesc sa-ti raspund - POC!
ps dk o baba e 'inteleapta', nu va recurge niciodata la sofisme! poc.
deci: bati cimpii, nu stii sa-ti sustii un argument (nici makr sofistic), esti redundant & confuz = poc-poc-poc!

hehehehe. esti paralel cu orice rationament, dar sunt convins ca poti fi perpendicular pe orificii.

ps: poc, poc, ce filosofist ejti!!! :lol: :lol: :lol:

[StefanDo]

topic inchis pana dimineata
ia mai racoriti-va prin pat

[Alex Leo Serban]

da c, crezi k ma las d boxuri??
si tov marx, si gingivita ala sint saci d box good bargain when it cums to punching

[StefanDo]

box joci la in suturi, aici esti off-topic

[herbert]

s-a tras ca in codru aici! (poc-poc-poc!!!)
sa vedem supravietuitorii...

[Alex Leo Serban]

eu trag din toate pozitiile, cum sa fiu 'off-topic'??
nu e un film?
nu e un film d sergiu nicolaescu??
nu e un film cu impuscaturi & ruleta ruseask???
so, i'm comis. moldovan to other's cristian vasiles

[Pashpix]

Ultimul Nicolaescu - Supravietuitorul

Carmen Mezincescu, Viorica Bucur (Romania Libera)

Supravietuitorul
Productia: Romania 2007 Regia: Sergiu Nicolaescu
In distributie: Sergiu Nicolaescu, Petr Falc, Vladimir Gaitan, Ion Dichiseanu
Distribuit de MediaPro Film Distribution

Cine s-o fi gandit ca inca un episod (zice-se adaptat la rigorile zilei), din saga comisarului Moldovan, ce facea deliciul publicului in vremuri "de trista amintire", o fi exact ce le-ar trebui spectatorilor de azi?! Si, mai ales, dupa ce criterii or fi judecat membrii comisiei CNC (care i-a dat scenariului Supravietuitorului cea mai mare nota si un buget de 180 de miliarde de lei la scandalosul concurs din decembrie 2006), meritele si potentialul unei asemenea pelicule?!
Daca - pentru cine isi mai aminteste - s-a facut atunci mult caz de necesitatea ca un script sa aiba merite literar-artistice, zau ca nu poti sa-ti imaginezi cum ar fi luat insalaitura asta debila nota de trecere, daramite una maxima?! Lasand deoparte orice discutie despre (ne)meritele tehnice - de la ilogica montajului la dublajul de-sincronizat al sunetului care da gata orice premisa (elementara) de veridicitate (nu ca ar fi existat una, dar...) sau vocea varstnica a lui Sergiu Nicolaescu iesind, de-sincronizata si ea, din gura versiunii tinere a comisarului amintit (Petr Falc) -, tot nu e nimic in Supravietuitorul care sa aduca, fie si vag, a film. Sa spui ca e o poveste obosita, furata partial de la Cartarescu si din cateva momente cinematografice (de la The Deer Hunter la Tzameti) mai de soi ce s-au ocupat si de ruleta ruseasca, ar insemna sa jignesti acele productii, care, chiar, erau filme! Facute cu meserie si profesionalism tehnic. Care aici absenteaza total. Dincolo de Jean Constantin, revenit ca personajul Limba si singurul care pare sa se intrebe ce naiba cauta el in prostia asta - nu exista in aceasta pelicula nici un dialog sau gest care sa sune ori sa arate firesc. Toti "dusmanii" adunati simt nevoia sa isi explice expozitiv intentiile si planurile "malefice", iar batranul comisar peroreaza si el motivatii - caci, intre multe altele, "filmul" se plimba intre prezentul "1978 - undeva in Europa" (care aduce suspect de mult ca niste locatii foarte frecventate din Bucuresti si ceva planuri generale pragheze - dar, hai, sa nu ne mai obosim si cu asta) unde batranul Moldovan revine pentru a incheia niste socoteli intr-un soi de versiune manelista a unei competitii de ruleta incrucisata. Totul garnisit cu flash-back-uri din inchisoarea comunista, in care raii l-au azvarlit si pariaza pe sansele lui de a-si zbura creierii, si din tineretea lui interbelica ce sterge pe jos, jignitor, cu povestea Zarazei, aici Zarada, "jucata" de Ileana Lazariuc care nu e in stare sa articuleze nici macar un zambet natural si care, dincolo de mult-anticipata (de cine?) si penibila scena nuda, e toata numai grimase si priviri languroase. Iar cand deschide gura, chiar e jale... Plus ca avem parte si de un interludiu de circa 20 de minute in care eterna Loredana (doar sotul dumisale, Andrei Boncea, e producatorul acestei gramezi de pelicula!) schimba toaleta dupa toaleta si, acompaniata de ceva dansatoare sumar imbracate, canta de toate pana innebunesti si iti zici ca mai bine te-ai uita inca zece ore la Sergiu...
Te duci la cinema sa vezi chestia asta si nu stii daca sa razi in hohote de penibilul si aiureala ei sau sa urli, gandindu-te ca poate si o parte din banii tai au contribuit la realizare (ar trebui ca si la inceputul filmelor cu credite CNC sa fie pus avertismentul: Aici zac banii dumneavostra!). De la urmariri hodoronc-tronc sontacaite pe acoperisuri la pretentiile de suspans, impuscaturi prin cimitire - in care se rateaza de la cativa pasi (dar Sergiu ii rade, sec, pe toti!) ori muzica asasina in crescendo-uri (pentru care strident ar fi un urias eufemism), nu exista practic nimic care sa evoce macar cele mai elementare notiuni de gramatica cinematografic-compozitionala. Si atunci ce rost mai are sa spui ceva despre "jocul" lemnos/ jenant al performerilor (fie ei actori ori pseudo-vedete televizual-muzicale), aberatia de plot ori, cu atat mai putin, latura vizuala?! Supravietuitorul nu e un film, dar zau daca am putea spune ce e, dincolo de fantasmele grandomane ale unui individ care nu mai are de mult nici o treaba cu cinema-ul, dar, care, cumva (cum oare?!) primeste fonduri pentru a-si inalta statuia prin salile romanesti de cinema - caci nu poti sa-ti imaginezi ca productia asta va ajunge vreodata prin alte parti. Poate, acea lume de nouveaux riches si de indivizi educati la scoala manelelor - care carcoteste la viziunile lui Nae Caranfil si stramba din nas, superior, la Cristi Puiu si Mungiu - are exact filmul pe care il merita: am vazut Supravietuitorul intr-o sala pe jumatate plina (si nu in week-end), populata majoritar de tineri ce discutau aprins dupa - si nu e chiar sigur ca venisera cu totii "la caterinca"!

[klein]

cea mai buna cronica pe care am citit-o despre acest film. e brici de la inceput la sfarsit. :love:

[Alex Leo Serban]

ma rog; km prea 'orala' p alocuri (k si cum carmen m - pt k nu o vad p viorik b scriind asha! - s-ar fi plictisit sa ma explice si ar fi zis-o p sleau, k la o bere :lol: ) & prea pedanta in altele (vezi 'gramatik cinematografic-compozitionala', lol...), incit t intrebi cui s adreseaza: publicului d multiplex, rontzaitor d popcorn, sau cunoscatorilor?! (d 'tzameti' & stuff)
iar 'sharja' la adresa lazariucii e - totusi - prea stridenta, s simte asha, o 'pizma' muiereask

[Proletar]

iar 'sharja' la adresa lazariucii e - totusi - prea stridenta, s simte asha, o 'pizma' muiereask

plus cea despre Loredana si sotul protector Andrei Boncea

[klein]

ma rog; km prea 'orala' p alocuri (k si cum carmen m - pt k nu o vad p viorik b scriind asha! - s-ar fi plictisit sa ma explice si ar fi zis-o p sleau, k la o bere :lol: ) & prea pedanta in altele (vezi 'gramatik cinematografic-compozitionala', lol...), incit t intrebi cui s adreseaza: publicului d multiplex, rontzaitor d popcorn, sau cunoscatorilor?! (d 'tzameti' & stuff)
iar 'sharja' la adresa lazariucii e - totusi - prea stridenta, s simte asha, o 'pizma' muiereask

mie mi se pare misto combinatia pedanterie-oralitate. nu e totusi ostentativa, nu incarca textul cu de toate, pastreaza un ton just si curge natural. nu mi-am pus intreabari, doar am savurat.

[Alex Leo Serban]

ok, np
nici mie nu-mi displace (vba aia, orice castana in plus in cap la serj e binevenita ), doar k pare scrisa la suparare - as fi preferat-o mai fina, mai decantata...

[klein]

da, corect, pare scrisa la suparare, da' cum dracu sa nu fii dupa ce iesi de la filmu lu serge. eu nu l-am vazut, dar numai din ce scrieti voi ma ia disperarea. si inca, parca nu si-au varsat tot naduful. m-a apucat asa o isterie dupa ce am vazut 15 incat le inteleg si imi face bine sa citesc asemenea critici. sa-l pulverizeze (filmul evident) :alien:

[silver_boy]

exista si ceva bun in faptul ca unchiasu serj persevereaza cu obstinenta in a mai scoate cate-o gherla cinematografica...da consumatorilor de critica cinematografica ( si criticilor) prilej de (h)ilaritate si buna dispozitie...( asta, evident, cand nu-i face sumbri si nu-i intristeaza)
pe de alta parte cand o sa-l vedem in "cronicutza" o sa ne para (kred) rau....
incepusem si io o cronicheta (ca tot e un fashion - si k, nu-i asa? (vb. lu Brucan) prostia unora cheama inspiratia altora
cronicheta avea titlu asta : "ãla care nu moare" si se incheia ceva de genu'...:
Istoria cinematografiei (de la noi si aiurea) e plina de replici, gesturi si secvente memorabile. Unele sunt atat de percutante, de persuasive, de adanci, incat intra in legenda, devin mituri, reconfigurand cumva memoria colectiva. Dupa prabusirea turnurilor gemene, s-a afirmat raspicat ca lumea nu mai e aceeasi. Nimic mai adevarat. Pe de alta parte ( desi - indeobste - viata bate filmu') nici indivizii care au avut (ne)norocul sa fie botezati James Bond nu mai pot fi alaturati istoriei lor oarecare de dinaintea prabusirii box-office-urilor, o data cu nasterea agentului 007. La randul ei ( caci nu putea sa faca exceptie) nici lumea romaneasca nu mai e aceeasi dupa ce, prin anii 70, cazut in cur si sprijinit de niste navete inalte ca niste turnuri, comisarul Moldovan avea sa constate (c-un firicel de sange in coltzu gurii) ca alicele legionarilor nu sunt altceva "decat un fleac", cu toate ca... (fie vorba intre noi) l-au cam ciuruit...
Interesant e ca memoria colectiva a romanilor a legitimat doar replica asta. "eh, un fleac...m-au ciuruit" desi exista o continuare la fel de mioritica, care restabileste "adevarul gloantzelor"...: " nu stiam ca doare asa de tare". Ei bine (domnule Segiu Nicolaescu) dupa ce am vizionat ultima dvs. pelicula, permiteti-ne sa va aprobam": nici noi!"

[silver_boy]

o cronica aparuta in Romania Literara (mai "proletara" asa...adik destul de oarecare - desi bate aceeasi moneda, filmul e de kkt, etc. - pentru pretentiile revistei...

Comisarul Moldovan - Reloaded - de Angelo Mitchievici




In anii '80 ar fi fost absurd sã întrebi cine este comisarul Moldovan? Cine nu aflase de comisarul Moldovan - iniþial Miclovan în Cu mîinile curate (1972) - care curãþa þara de legionari încã de pe vremea cînd erau la putere, dar ºi mai tîrziu, în '44, '45? Cine era simbolul bãrbãþiei ºi al onoarei, cavalerul cu pãlãrie borsalino descheiat la costum cît sã se vadã pistolu' ºi jiletca, salutînd elegant ºi cumva ironic cu degetele la pãlãrie ºi vorbind gutural de parcã ar fi fumat plantaþii întregi de tutun? Un freamãt strãbãtea adunãtura de copii de familie ºi derbedei topiþi laolaltã de admiraþie în întunericul aceleiaºi sãli de cinema cînd apãrea pe aleile cimitirului aºteptat de membrii Gãrzii de fier în parpalace de piele cu mitralierele Thompson sau alte puºcoace ºi faciesurile de crocodili ajunºi la dentist. Comisarul Moldovan ca ºi Mãrgelatu dintr-o altã serie celebrã au fost printre eroii copilãriei mele, el nu era nici de partea comuniºtilor, deºi îi considera bãieþi buni, ºi nu tranzacþiona cu legionarii, liberalii sau þãrãniºtii, ultimii mult mai oneroºi pentru cã erau diplomaþi; el era scepticul de serviciu, de partea legii ºi atît. Cu mîinile curate (1972), Un comisar acuzã (1973), Ultimul cartuº (1974) Revanºa (1978), Duelul (1981) þin locul filmelor cu gangsteri ºi mafioþi, Al Capone, John Dillinger, familia Prizzi, Don Corleone etc. În plus, comisarul nostru avea meritul de a fi unul împotriva tuturor, chiar dacã se mai iveau pe parcurs ceva ajutoare. Nu e de mirare cã Sergiu Nicolaescu încearcã printr-o pasã magicã sã-l resusciteze pe vestitul comisar, ucis în primul film, fãcut ciur în altele ºi reînviat în al ultimul. Dacã odatã s-a putut, ºi-a zis regizorul, de ce nu s-ar mai putea încã odatã, geriatria face minuni. Este drept nu întotdeauna, ºi din bucãþi ºi amintiri în loc de vestitul superman te poþi trezi cu Frankenstein. Nu este tocmai rezultatul reanimãrii vestitului comisar, dar nici departe nu este. A fost nevoie ca Moldovan sã treacã prin "ºcoala" de la Fãgãraº, ºcoala de reeducare a cadrelor vechii poliþii metropolitane unde un colonel rus (Cornel Dichiseanu) îl învaþã sã numere pînã la trei pe ruseºte ºi sã încerce sã-ºi tragã un glonþ în cap. Eliberat în 1965, ºi dupã o perioadã în care ºtim cã a mai jucat ruleta ruseascã, îl regãsim ostenit într-un oraº intitulat pentru discreþie "Undeva în Europa", invitat de un vechi "prieten", evreul Goldberg (Vladimir Gãitan), fost mare patron peste vedete guraliv-melodioase precum Zavaidoc, Cristian Vasile etc., sã participe într-un club select la Olimpiada zburãtorilor de creieri pe pereþi, faza pe continent. Doi cîte doi, jucãtorii þintesc capul adversarului, se joacã pînã cînd unul îl ucide pe celãlalt sau amîndoi crapã. În duclele stil al melodramei, oponentul lui Moldovan este chiar prietenul din tinereþe, Cristian Vasile (Ion Riþiu), pe care-l ºtim din Ciuleandra (1985) ºi care poartã cu el o floare la rever, cutia cu cenuºa iubitei, Zarada, ºi o poveste pe care o ºtim foarte bine de la Mircea Cãrtãrescu, atît de bine încît toatã tãrãºenia are parfum de plagiat, ce-i drept unul fin. Filmul se desfãºoarã pe trei planuri, unul al retrospectivei nostalgice care completeazã golurile de aer dintre dialoguri, insuportabil de false ºi anoste, al doilea se poate intitula cu numele unei schiþe de Caragiale, Cãldurã mare ºi are loc la hotel, monºer, al treilea reprezintã recitalul Loredanei Groza, Miss Lorry, el poate fi urmãrit ca ºi mesajul publicitar în pauza meciului. De fapt, aproape toatã lumea are ceva de cîntat, cel puþin o melodie, (Zavaidoc), Cristian Vasile vreo trei, o altã divã interbelicã Oci ciornîie ºi alte piese celebre din bel canto-ul rusesc, iar Loredana Groza aproape tot ce ºtie din repertoriul mai nou. În rest, se bea, se fumeazã, se dau replici politicoase în genul conversaþiei de salon cu sofisme ºi virilisme de cabaret, se joacã tare, dar cu sifon, se mai aleargã pe acoperiºuri, dar nu mult ºi au ralenti cã nu rezistã bypass-ul ºi se lãcrãmeazã dupã vremurile bune de odinioarã anii '42, '43. Regizorul a apelat la o variantã mai tînãrã a sa - interpretat de actorul ceh Petr Falc -, pentru scenele din anii '40, care, nimic mai caraghios, asemeni unui abil ventriloc vorbeºte cu vocea lui Nicolaescu, inconfundabilã, ºi care, în scenele de închisoare poartã o perucã de pãr grizonat ceea ce-i confera un aspect dîrz de ilegalist comunist din anii pistruiaþi ai tinereþii nicolaesciene. Numai Dichiseanu în rolul comisarului comunisto-kgbist apare neschimbat, au trecut doar douãzeci de aniºori, semn cã ar trebui sã reconsiderãm marfa bolºevicã imperisabilã. Povestea cu ruleta ruseascã, cu licitarea ofertei de gloanþe pe cap de jucãtor sunã teribil de cunoscut. Ce sã fie, ce sã fie? Cãrtãrescu? Ruletistul? Din nou talentatul prozator oferã inspiraþie încãrunþitului scenarist, care ºi-a luat mãsurile de rigoare pentru a nu fi acuzat de plagiat, tunzînd povestea pe ici pe colo în stilul "pierdut" ºi sigur, fiind oameni de lume, vom înþelege cã în cele din urmã regizorul s-a inspirat din literaturã ca dintr-un fel de tezaur folcloric. Dar cum scenariul a fost realizat în colaborare cu jurnalista Adina Mutar, aº fi înclinat sa cred cã scurtcircuitul inspiraþional i se datoreaza. Oricum, scenaristul a mixat talentuos cele douã proze ale lui Cãrtãrescu, Ruletistul ºi Zaraza, am apreciat cã în cazul celei de-a doua se pãstreazã prin multe detalii în linia textului cãrtãrescian; apar Borilã, povestea cu rivalitatea dintre Zavaidoc ºi Cristian Vasile explicatã mai pe larg, istoria retragerii din circulaþie a cîntãreþului, dar ºi a frumoasei vedete interbelice interpretatã cu o pasionalitate catastrofal-telenovelistica, mi amor, de cãtre frumoasa Ileana Lazariuc unde limbajul trupului face cît o mie de replici. Pentru ca prostul gust sã triumfe pînã la capãt, Cristian Vasile se înscrie ca ruletist cu supranumele de Latin Lover, iar cei înscriºi în competiþie prezentaþi ca la un spectacol de Catch vin cu nume de scena, The Joker, The Poker, etc.. Scena mi-a amintit de toate filmele proaste cu arte marþiale cînd figuranþii cu moace de prelucratori prin aºchiere intra þanþoºi-burzuluiþi în arena. În ceea ce priveºte suspansul, dupã ce ai vãzut 13 Tzameti (2005) al lui Gela Babluani, filmul cãznit al lui Sergiu Nicolaescu þi se pare ridicol, un soporific pentru octogenarii plictisiþi de jocul de table, cu o mulþime de elemente neverosimile, prost legate, precum apariþia bizarã a unui ºofer român - jucat onest de Cristi Puiu - care-l duce pe gratis prin oraº pe comisar, face ºi o cursã de vitezã cu el, îi serveºte drept ghid ºi intrã în custodia unei valize cu un milion de dolari pentru bunã purtare. Cît priveºte teoria ºi subtilitatea jocurilor extreme este de ajuns sã vezi Intacto (2001) al lui Juan Carlos Fresnadillo, unde evreul rãrãcitor, Samuel (Max von Sydow) este cu adevarat un magister ludi. Dupã Vînãtorul de cerbi (1978 ) al lui Micheal Cimino cu Robert de Niro ºi Christopher Walken, un alt film de unde regizorul român culege cu prisosinþã inspiraþie, nu mai poþi servi povestea reîncalzitã ( a cîta oara?) fãrã sã riºti cãscatul multilateral dezvoltat al publicului. De fapt, filmul lui Sergiu Nicolaescu este fãcut din toate aceste "inspiraþii", din petece, amintiri, aluzii, cliºee, un film obosit, fãrã tensiune, deºi subiectul o cere, melodramatic pînã la rizibil. Retrospectivele cu crîmpeie din lumea interbelicã sunt surogate atît de proaste, sunt atît de inabil contrafãcute încît ele lasã impresia unui spectacol de varieteu pe teme nostalgic-ironice împletind cuplete cu Stela Popescu ºi Alexandru Arºinel ºi parcã nici Limbã (Jean Constatin) nu mai are haz ca odinioarã. Oricît de ºarjate ºi ideologizate, filmele primei serii cu comisarul pistolar pãstrau un anume ºarm, glumele cam gonflate mergeau, iar teatralismele ciocnirilor prin sãli de teatru goale, mãcelãrii sau cimitire erau de efect. Din pãcate, Sergiu Nicoleascu nu mai poate sã ducã rolul, jucînd cu intermitenþã pe prinþul decadent, rafinat, Andrei Morudzi din Orient Express (2004), unde regizorul a apelat la aceeaºi soluþie de a-ºi dubla personajul pentru ipostaza sa tinereascã. Transferul de identitate decurge prost în ultima situaþie, cu atît mai mult cu cît dublura nu reuºeºte sã semene cu comisarul la tinereþe, iar vocea adevãratului Moldovan pusã în gura sosiei, nu face decît sã sporeascã ridicolul. Finalul la fel de neverosimil lasã impresia unei întreceri cavalereºti - ca în Capcana mercenarilor (1980) - între eternul comisar ºi kgb-istul lispit de scrupule de care nu-l leagã niciun pariu al onoarei, un final în coadã de peºte care altãdatã îi ieºea. Din pãcate, continuarea pe care ne-o propune regizorul nu mai reuºeºte sã adune nici pe departe farmecul filmelor de altã datã cu toate defectele ºi exagerãrile lor. Poate cã ar fi mai bine ca regizorul sã se opreascã din seria de rateuri, unele magistrale, toate foarte scumpe, - banii ar trebui sa ajunga la regizorii tineri care au ceva de spus -, iar nostalgia regizorului, neîndoielnic realã ºi profundã sã devinã doar o temã de meditaþie ºi nu un nou film prost.

[Pitbull]

Betie de cuvinte, vid de idei.
Si inexactitäti, erori, etc. (asa de multe, cä mi-e lene sä le culeg, deci citez una singurä, a mai a: Cornel Dichiseanu?).
Plus cä si-a scris textul o datä si bine (adicä, räu), färä sä-l mai reciteascä: e plin de fraze rupte si schioape gramatical, semn cä uitase cum le-a început si le continua altfel.
Mä rog - asa film, asa cronicä.
A Mezinceascäi (spre surprinderea mea, cä altfel fata mä lasä nemuritor si rece) era, într-adevär, foarte bunä.

[Alex Leo Serban]

probabil k nu stii cine e angelo mitchievici: unul din cei 4 autori ai cartii dspr comunism (ceilalti = paul cernat, ion manolescu, ioan stanomir), recent premiat pt debut cu o monografie dspr mateiu caragiale etc etc - adik un tinar universitar d f buna calitate, venind din zona filologik (cum e si m. fulger)!

cronik 'mezinceascai' am comentat-o la locu ei; mi s pare (d asta data) prost scrisa pt k prost dispusa - un 'ghiveci' terminologic oralo-pedant, ill-humoured & cu un ton vecin cu paraponu muieresc kre apare atunci cind pers e indispusa...