"Restul e t?cere"

[StefanDo]

Era neaparat necesar acest topic, dar aveam rezerve sa-l incep eu, pentru ca Restul e tacere m-a dezamagit destul de mult. Dar recurg la un artificiu si insailez un prim post din trei comentarii diferite: alex leo serban, gionloc si cu mine.

ALS
nu stiu cum va merge 'restu e tacere' al lui nae c cva imi spune k va merge mai prost k 'filantropik' si k - desi m-as bucura enorm sa fie nominalizat la oscarurile straine - povestea propriu-zisa mi s pare prea complicata pt americani... in plus (asta apropo d publicu autohton) nu e kiar ceea c am crezut - adik un film k o shampanie, bubbling with entertainment -, ci un film f trist, sumbru, aproape funebru (2 inmormintari si o ardere d vie in meniu!); cre k - dk va fi apreciat d masse - filmu lui nae va fi apreciat for the wrong reasons...

gionloc
eu nu is de acord cu als in ceea ce priveste 'restu e tacere'. filmul nu e deloc trist, sumbru.. are note tragice, vezi iesirea Aristitei in fata aparatului de filmat - insa rostul lor e de a scoate spectatorul din cursul comic al povestii, findca, pina la urma, comicul primeaza.
iar scenele tragice au magia inscrisa in gena.

e un comic aparent ieftin pentru contemporaneitate, uneori gagurile se apropie mult de cele din Stan si Bran ca factura - filmarile cu multi figuranti la Independenta Romaniei, de ex., alteori dialogurile pot parea un pic fortate - pina la urma inmormintarile sint doar prilej de birfa, scene din care pot reiesi caracterizari de situatie ale personajelor implicate in istoria de pe ecran... alteori, insa, scenele is pure farime a la Caragiale - generalii veniti sa conduca trupele in reconstituirea luptei, iar acolo ramine doar bucuria de a urmari ecranul.

scena arderii nu face decit sa inchege o realitate determinista, unde totul isi are o ras-plata... poate fi o moralizare subreda, insa, pentru mine, ea este motivata: 'Restul e tacere' e un film facut in zilele noastre, cu mijloacele actuale (de unde si somptuozitatea imaginii! ), insa alcatuirea, scenele aparent frinte, ne-legate, sint specifice unui cinema contemporan epocii despre care filmul vorbeste...

nu imi imaginez ca va prinde cu discursul despre cinema, dar poate ca va cistiga cu verva comica. insa, fiind un proiect realizat la granita dintre teatru (dialoguri, prestatii) si film (punerea in imagini), trebuie ca spectatorul sa intre rapid in conventiile povestii, altfel va pierde tot farmecul!

StefanDo
arata excelent, este jucat bine, chiar foarte bine, dar finalul iti strepezeste dintii (si ma refer la ultimul sfert de ora si nu la ultima scena), iar anumite replici sunt atat de sententioase, incat te intrebi unde a disparut amuzantul, entuziastul, ironicul Nae Caranfil din scenariile anterioare. Concluzia: mi se pare un film care trebuia facut demult, un subiect prea clocit si rasclocit, astfel incat si-a pierdut prospetimea. Inegal, incoerent si demonstrativ, Restul e tacere e genul de film care castiga premiile tehnice, dar este trecut cu vederea la premiile importante. Mare pacat!

[amemo]

"restul e tacere"

atat de cu drag asteptat; si atat de cu patima alcatuit.
spunea Nae Caranfil inainte de prima proiectie la tiff, la cinema republica, la 11 seara, in fata unei sali pline si frematande.. cu un apetit teribil pentru atat de indelung asteptatul nou film al lui caranfil.., spunea asadar: ca filmul este "baiat", si sala aplauda si aplauda si aplauda
incepe filmul; imagine superba, respiratie de film clasic, hollywoodian; lume multa, figuranti, costume, decoruri
la cele mai mici poante, publicul rade, aplauda.. ar vrea sa rada.. cauta comicul, cauta stilul spumos
dar filmul curge incetisor incetisor cu o poveste usor prafuita, cu prea putina tensiune si prea multe detalii.. prea multe desfasurari de forte si prea multe vorbe fara duh.
e tarziu la cinema republica, trecut de jumatatea filmulul, in toiul tiff-ului dupa ore de filme bune sau mai putin bune vizionate.. publicul a cam obosit sa caute poantele unui personaj bine interpretat, dar intru totul lipsit de savoare; e cam lung filmul asta si cam incalcita treaba cu inceputul cinetografului romanesc, trimiterile si citatele din teatru cam livresti si fortate, referintele cinematografice subtilizate, dar neconcludente in economia filmului.
aplaudam la sfarsit; a fost multa munca la filmul asta; se vede; se simte dragostea regizorului si anii de asteptare pentru ca filmul sa prinda forma.
a fost un altfel de film. altfel decat 432, altfel decat a fost sau n-a fost, altul decat moartea dlui l.
si altfel decat filantropica, altfel decat e pericoloso..
atat de asteptat si totusi, neconvingator.
poate prea povestit inainte; poate prea putin jucaus; poate prea demonstrativ, prea opulent, prea vorba lunga. nu-mi amintesc exact.. pentru ca mi-a fost tare somn la restul e tacere. pentru ca ceva nu se intampla in filmul asta asa cum un film baiat ar fi stiut s-o faca.

la iesirea de la prima proiectie, felicitarile, fosnaire, ingramadeala in fata la republica .. Nae Caranfil in fata cinematografului. zambeste; are ochii umezi si isi priveste spectatorii. nu stiu de ce, dar mi se pare ca nimeni nu-i vorbeste.
pentru un film despre facerea de filme, care sa fie justa masura?

[vladvaidianu]

incepe foarte bine dar se pierede pe la min 30 iar sfarsitul e penibil. nu puteam sa cred ce vad-desenele scenei din paris. sunt atat de multe lucruri inutile in filmul asta si mi se pare asa de nearticulat ca nu inteleg de ce l-a facut. caranfil poate mult mai bine...filantropica. iar citind cele mai multe critici nu inteleg ce e de laudat. e o adunatura de scene care nu prea se leaga. ..
despre ce e filmul? pentru ce atat de multi bani risipiti? de unde gogoasa ca poate merge la oscar?
mi se pare mult sub tot ce a facut nae si nu foarte departe de ridicol.

[Pitbull]

Cineastul roman cu cel mai mare succes de public dupa 89 revine cu "Restul e tacere"
N-am mangaiat niciodata publicul in sensul blanii"
Nae Caranfil: "N-am considerat niciodata publicul ca fiind sub nivelul meu"
Iulia Blaga
România liberä, Joi, 07 Februarie 2008

» Pana la premiera de acasa (7 martie), filmul a insirat un festival dupa altul: Locarno, Namur, Pusan, Bruxelles, Varsovia, Salonic, New York, Luxemburg, Kars (Turcia) si Montpellier.
» Cineastul spune ca i-ar fi placut sa faca film la 1910, cand s-a realizat "Independenta Romaniei". "Pietele se inventau si era loc pentru toata lumea; spiritul era unul de aventura."
» Salonicul i-a consacrat in 2007 o retrospectiva si l-a pus in juriu cu Jiri Menzel si cu producatorul lui
Coppola. "Ne simteam ca mosii din «Muppets», carcotasi, sarcastici, imposibil de multumit."

» Revii cu un nou film dupa o pauza de cinci ani.
- Daca calculam perioada de asa-zisa inactivitate incepand de la premiera "Filantropicii" pana la intrarea oficiala in productie a "Restului...", pauza e de "numai" patru ani. In acest interval am scris un scenariu ambitios si complicat, "Alice in tara tovarasilor", am incercat sa-i gasesc surse de finantare in afara tarii, am reluat "Restul e tacere" de unde-l lasasem in 1994 si l-am rescris aproape replica cu replica, am cautat finantatori, investitori si sponsori (pentru a ajunge la celebra suma de 2,4 milioane euro, minimum necesar realizarii filmului) si, printre picaturi, am facut si spoturi publicitare.

» S-au raportat spectatorii straini la latura locala a filmului (istoria cinematografului din Romania) sau l-au perceput ca vorbind despre nebunia de a face cinema?
- Grea intrebare…… Daca dau un raspuns sincer risc sa fiu taxat drept laudaros, daca adopt un ton moderat se va spune ca incerc sa o scald. Filmul meu nu trateaza "istoria cinematografului din Romania", ci se inspira dintr-un episod al acestei istorii, pe care-l fictionalizeaza, il esentializeaza si il universalizeaza. Ca sa citez din "Variety": "Mai putin film biografic, cat dramedie romantica despre eternul conflict dintre arta si business, «Restul e tacere» poate fi savurat fara informatii prealabile despre povestea reala." In timpul unei proiectii la New York, stateam in picioare in fundul salii, langa usa ce dadea spre hol. O doamna din primele randuri se ridica si se indreapta spre iesire. Suntem in a doua parte a filmului si pana in acel moment n-avusesem nici un "walkout". Doamna se opreste in pragul usii, da sa iasa, ezita, se mai intoarce o data spre ecran, apoi spre mine, ma recunoaste (prezentasem filmul la inceput) si-mi sopteste intretaiat: "Nu va suparati, am nevoie la toaleta... Cand sa ies ca sa nu pierd ceva important?".

» "Restul e tacere" e un film despre facerea unui film. Simti nevoia unor rame in filmele tale? si personajul interpretat de Mircea Diaconu in "Filantropica" era un fel de actor, iar filmul se referea si la relatia autor-personaj sau autor/personaj-public.
- Genul acesta de observatii ma inhiba total. Eu nu fac decat sa spun povesti, si incerc sa gasesc in ele adevaruri intime legate de propria mea experienta. In "Filantropica", cersetoria vazuta ca arta, cu reversul arta-cersetorie, era doar un comentariu ironic prin care eu, autorul filmului, acceptam inrudirea cu dl Pepe, ca manipulatori de compasiune ce suntem. O gluma ceva mai elaborata, deci... In "Restul e tacere", spectacolul creatiei este insasi substanta filmului, iar ceea ce ne-am obisnuit sa numim "magia cinematografului" devine motorul intregii actiuni. Dar eu nu fac "eseuri" despre film in film, ci pur si simplu povestesc istoria lui Grig si a lui Leon, doi aventurieri nebuni pentru care cinematograful nu era inca a 7-a arta, ci "doar" un spectacol grandios.

» Relatia lui Grig cu "producatorul" Leon e aplicabila la relatia regizor- producator de azi? Ai avut ca model relatia ta indelungata cu Cristian Comeaga?
- In 1988, cand am scris scenariul, Cristian Comeaga nu visa ca va ajunge vreodata producator, iar singurul "producator" cu care lucrasem eu pana atunci era catedra de regie de la IATC. Intentia mea a fost sa proiectez relatia regizor-producator la o scara mai larga, la concubinajul dificil intre talent si bani in general. Iar in aceasta eterna poveste de dragoste/ura, condimentele sunt cam aceleasi, la 1912 ca si in 2008: orgolii exacerbate, lupta pentru putere sau pentru control, flexari succesive de muschi, dar si nebunie impartasita, entuziasm vizionar, efort supraomenesc si visuri de glorie.

» La ce ai fi in stare sa renunti ca sa faci film?
- Eu as pune problema invers. As putea renunta sa fac film si maine, daca as gasi un alt limbaj pe care sa-l stapanesc si care sa-mi dea posibilitatea sa ma exprim si sa-i bucur pe cei din jurul meu. Raportul dintre efortul pe care-l fac pentru a concepe si duce la capat un lungmetraj si satisfactiile pe care acesta mi le ofera in final e, de cele mai multe ori, dezamagitor. Jucarica aceasta numita cinema e fascinanta cand o privesti de pe margine, dar jocul cu ea e un veritabil razboi de uzura. El se instaleaza insidios, in ani, pornind de la bucuria de a vedea film, apoi de a-l imagina, apoi de a realiza mici experimente de familie sau de scoala, de a castiga o competitie, apoi incredere, si la un moment dat te trezesti brusc regizor debutant, impovarat de o responsabilitate covarsitoare, comandant de echipaj undeva in larg, paralizat de frica, aplicand experiente de lac de agrement in plin ocean, cu toti ochii atintiti asupra ta, si inainte sa poti cere indulgenta (la urma urmei, esti un biet incepator), ai fost promovat deja la "consacrati" - si in acel moment nu mai esti sigur daca aici ai vrut sa ajungi sau daca nu cumva ai fi fost mai fericit in fotoliu, privind la televizor. Dar e deja prea tarziu sa te mai poti intoarce.

» De ce a fost atat de greu de gasit banii? Pentru ca e o superproductie? Din pricina ca e un film de epoca?
- Da, si pentru ca nu este genul de story usor de incadrat intr-un concept: film de autor, comedie in costume, drama romantica sau epopee. E cate ceva din toate acestea, iar in lipsa apartenentei solide la un gen, finantatorii tind sa devina extrem de prudenti. Mai mult, ideea de film "grand spectacle" venit din Romania se izbeste de un zid de prejudecati, idei prefabricate si teorii stupide din partea "expertilor" de afara: ei considera ca cinematografiile micute trebuie sa vorbeasca marunt despre problemele social-politice ale momentului, sa faca un cinema sarac dar angajat, calibrat pentru festivaluri si orientat spre cinefilii de nisa. Eu sunt produsul unei alte epoci; cinema-ul care m-a format pe mine, in anii ‘60-’70, combina stralucit expresia personala a unui autor cu ideea de spectacol popular.

» De ce a mai fost un film dificil de realizat, in afara faptului ca e cel mai scump film romanesc din ultimii 25 de ani?
- Pentru ca Bucurestiul nu mai arata ca la 1900. Pentru ca trec avioane. Pentru ca armata romana nu mai are efective pe care sa le disponibilizeze pentru filmari. Pentru ca a imbraca zilnic zeci sau sute de figuranti in costume de epoca mananca un timp enorm, cand ai la dispozitie doar cateva garderobiere. Pentru ca la "cel mai scump film din ultimii etc. etc" nu-mi pot permite nici macar o singura zi de intarziere la filmari, fie ea si din motive meteorologice. Pentru ca orice metru de pelicula depasit fata de "ratia zilnica" provoaca panica si scandal la productie. Pentru ca nu poti inhama la trasuri cai de cascadorie – sunt prea nervosi si pleaca la comenzile secundului ("Atentie! Liniste!"), nu la cele ale vizitiului. In fine, pentru ca la filmari e foarte cald. Atat de cald, incat transpiratia iese prin pieptarele fracurilor actorilor sau prin postavul uniformelor soldatilor si se vede urat in cadru.

» Esti cineastul roman cu cel mai mare succes de public dupa ‘89. Dar spui intotdeauna ca vrei ca filmele sa-ti placa in primul rand tie, ca tu esti spectatorul ideal. Ce inseamna aceasta echivalenta?
- Un orgoliu de autor, dublat de un instinct al omului de spectacol. N-am considerat niciodata publicul ca fiind sub nivelul meu, deci n-am incercat sa-l prostesc nici cu subproduse pentru oligofreni, nici cu elucubratii impenetrabile pentru pseudo-intelectuali. Am incercat realmente sa fac filmele pe care mi-ar fi placut sa le vad pe vremea cand nu faceam filme si sa ma bucur de ele ca si cum nu le-as fi facut eu. Nu mi-am trambitat teoretic vreun principiu estetic, dar am incercat ca moment de moment sa impun un stil, independent de trenduri sau mode, iar stilul acesta sunt eu – ca sa te epatez cu putin Flaubert. Poate ca publicul despre care vorbim recunoaste aceasta sinceritate si o recompenseaza in felul lui. In ce ma priveste, nu m-am straduit niciodata sa-l mangai in sensul blanii.

http://www.romanialibera.ro/a117335/...ul-blanii.html

[gionloc]

revazut asta seara, vreo vreo 9 luni dela tiff, precum un vin bun indelung asteptat!

[Pitbull]

filmul nu e deloc trist, sumbru.. are note tragice, vezi iesirea Aristitei in fata aparatului de filmat - insa rostul lor e de a scoate spectatorul din cursul comic al povestii, findca, pina la urma, comicul primeaza.

Aici te va contrazice însusi... Nae! Am abordat problema ieri, la conferinta de presä, si s-a legat o discutie densä si dinamicä, în care Nae a afirmat explicit cä în cele din urmä tristetea primeazä; acea schimbare de registru, în tragic, asumatä pe ultimele douäzeci de minute, ne duce de fapt în ESENTA filmului, dupä ce comicul avusese rolul de a ne îmbia pânä acolo.
I-am înteles intentia, inclusiv curajul de a-si asuma în mod constient acel risc, si consider cä i-a reusit partial... Altfel, într-adevär, e cam inegal, usor incoerent, vag confuz pe alocuri (noroc cä pe un palier înalt, toate astea; sunt criticabile la un nivel exegetic); plasez filmul pe locul doi, dupä "E pericoloso sporgersi". Cronica, în vreo douä zile... Vreau sä-l mai väd o datä - cel mai probabil, mâine searä, la premierä.

[Alex Leo Serban]

a mea aici :

http://agenda.liternet.ro/articol/65...-e-tacere.html

[Pitbull]

Da, o väzui. In linii mari, îti dau dreptate, dar la bani märunti, cred cä ai fost prea sever. Un bob zäbavä, sä-mi decantez si eu impresiile, si-apoi cumbatem.

[gionloc]

da, atunci a fost o vizionare, asa... fulger... lumea a dorit sa se bucure de film, de cinema, si asta a fost o bucurie continua!

pentru mine incintarea de a vedea filmul a fost la fel de mare - iar atunci la asta as fi vrut sa ma refer, la bucuria de a fi la cinema, de a vedea un film plin de viata. viata are liniile sale, uneori grave, alteori calde, usoare. atunci, la tiff, parca mi-a eliberat pieptul, respiram usor dupa film. in seara asta mi-a dat alte senzatii, dar placerea de a fi la cinema a fost la fel de mare.

participarea cinematografica depinde de acceptarea unor conventii, in cazul acesta cred ca singura cerinta e sa ai sufletul deschis. spre o romanie cu o societate pestrita, complicata, unde visele sint furate si iubirile nu se implinesc. unde e haos, dar din el se naste ceva... o arta. e un pod peste un secol de cinema pe care nae il deseneaza in culori vii, precum parisul! dar pe un drum care, inevitabil, trece prin bucuresti.

[gionloc]

Am abordat problema ieri, la conferinta de presä, si s-a legat o discutie densä si dinamicä, în care Nae a afirmat explicit cä în cele din urmä tristetea primeazä; acea schimbare de registru, în tragic, asumatä pe ultimele douäzeci de minute, ne duce de fapt în ESENTA filmului, dupä ce comicul avusese rolul de a ne îmbia pânä acolo.

revenind
nu te pui cu autorul in ceea ce-i priveste intentiile
insa, revazind filmul, nu am simtit ca finalul coboara intr-un registru tragic, ca e sumbru (funebru, crepuscular ). am simtit ca urca in solemnitate, prin restabilirea echilibrului lumesc, ca tot drumul asta de 100 de ani capata proportiile meritate, mitice; dreptatea e facuta, valorile sint repuse in lacasul lor si ramine ceva deasupra tuturor astora - gestul tatalui, faptul ca saluta reusita fiului.

[vladvaidianu]

...registru tragic, ca e sumbru (funebru, crepuscular ). am simtit ca urca in solemnitate, prin restabilirea echilibrului lumesc, ca tot drumul asta de 100 de ani capata proportiile meritate, mitice; dreptatea e facuta, valorile sint repuse in lacasul lor si ramine ceva deasupra tuturor astora...

imi pare rau ca am chiulit de la romana in liceu. intelegeam si eu mai sus scrisele...

dar neintelegand raman la aceiasi parere mai sus enuntata. filmul e slab, dezlanat, previzibil.... mult sub tot ce a facut nae.

als - elegant si precis. two thumbs up.

[gionloc]

@ vladvaidianu



probabil ca e mai greu de acceptat (vazut) ca poate exista un film despre lucruri Mari, care sa foloseasca vorbe Mari, dar sa ramina firesc si, mai ales, un spectacol.

eu cred ca filmul are un registru sustinut. intr-adevar, am simtit ca vrea sa dea seama despre tot ce e important pornind de la cinema spre viata, insa nu m-a deranjat deloc asta.

[Alex Leo Serban]

pt vladvaidianu

msi :oops:

pt gionloc

e f interesant (desi cre k am mai scris kestia asta, dupa premiera d la tiff) k filmul a placut/place mai mult tinerilor si aproape deloc adultilor sau...postadultilor (ma refer la critici), oare dc? (sigur, nu tuturor tinerilor: ank gradinariu a scris o cronik ink si mai severa, cu o fraza kre face 'tilt': 'nae c fuge d puiu si da d nicolaescu'... :w00t: )

pt pitbull

as fi curios sa vad unde am exagerat...
sa ne-ntelegem: imi pare sincer rau pt nae (kre e f talentat & f simpatic), dar nu cre k il ajuta in vreun fel sa-i cinti in struna atunci cind struna e dezacordata!

[Pitbull]

Acus, acus...
N-avea grijä, nu-i cânt în strunä. Stai numa' o tzâr.

[Alex Leo Serban]

nu vbeam d tine (helLO, egomaniac! :lol: ), ci asha, in general...

cre k lumea astepta d atita vreme 'spectacolu' k nu-i mai vd defectele (d constructie in primu rind!), s bucura k 'e spectacol'...

[gionloc]

desi nu mai e o surpriza dupa interventiile de aci, ete si textul meu - placutul fior cinematografic.

[Pitbull]

pt pitbull
as fi curios sa vad unde am exagerat...
sa ne-ntelegem: imi pare sincer rau pt nae (kre e f talentat & f simpatic), dar nu cre k il ajuta in vreun fel sa-i cinti in struna atunci cind struna e dezacordata!

Acus, acus...
N-avea grijä, nu-i cânt în strunä. Stai numa' o tzâr.

nu vbeam d tine (helLO, egomaniac! :lol: ), ci asha, in general...

:huh: :? :hmm:

[rocky]

Nae, nu pleca urechea decit la ce-ti convine tie.
Imi pare foarte rau ca nu am ajuns si eu la vizionare, pentru ca as fi vrut. O sa-l vad si o sa-ti spun si eu parerea mea.
Nu stiu cum de nimeni nu se gindeste ce succes inseamna acest film, facut atit de greu, ce efort de un miliard de miliarde de ori mai mare decit sa scrii o cronica, fie ea un summum al cronicilor de cinema.
M-am speriat un pic cind am citit ca ai modificat scenariul, nu inteleg de ce. Cel pe care l-am citit eu e cel direct raspunzator de optimismul care mi-a alimentat, mie cel putin, speranta ca intr-o zi se vor face filme asa cum le doresc eu, si in romania. Mungiu si Porumboiu de la tine au invatat. Au avut mai mult noroc, asta e, asa e viata. Dar cred ca publicul iti va da dreptate, sau cel putin sper.
Orice ar spune oricine, totul a inceput cu E pericoloso...

[Pitbull]

Nae, nu pleca urechea decit la ce-ti convine tie.

N-avea grijä - altfel n-ar fi Nae!

Nu stiu cum de nimeni nu se gindeste ce succes inseamna acest film, facut atit de greu, ce efort de un miliard de miliarde de ori mai mare decit sa scrii o cronica, fie ea un summum al cronicilor de cinema.

Din päcate, aici nu pot fi de acord cu tine. In treacät fie zis, multi suntem constienti de efortul de finantare si mai ales productie a acestui film - dar aici e irelevant. Ar face subiectul unor discutii într-o consfätuire pe tema REALIZARII filmelor, în contextul PROFESIUNII, nu al artei cinematografice. La nivel estetic, ceea ce conteazä e produsul finit - care, slavä Domnului, aici e foarte bun. Cum spuneam, pärerea mea e predominant favorabilä, iar criticile pe care i le voi aduce în analizä sunt putine si deloc grave. Oricum, mai ales ca REALIZATOR (am fost fäcätor de filme, înainte de a deveni si comentator "institutionalizat"), întru totul constient de dificultatea, chinurile, durerile facerii lor, sunt totusi nevoit sä insist: chiar nu existä nici o legäturä între cât de greu se face un film (orice film), si cât de usor se scrie o cronicä (oricare). In fond, si mai usor decât sä scrii cronica e sä sezi pe cur în salä si sä te uiti la film; dar si spectatorul are dreptul sä huiduie, dacä-i displace (si nici nu prea conteazä cä a dat bani; aia-i partea meschinä a lucrurilor).

[rocky]

oka, life is a bitch.
Teoretic, tu ai dreptate. Asa ar trebui sa fie. Dar practic, cel putin pentru mine, realizarea acestui film tine de filozofia rezistentei la romani si in industria de film in particular. Imi da speranta ca niciodata nu trebuie sa crezi ca ai pierdut definitiv partida.
iti marturisesc sincer, nici eu nu mai speram sa se faca acest film, iar faptul ca s-a facut imi da un sentiment placut, de dreptate, in tara tuturor nedreptatilor.