NOUL VAL în cinematografia românească

[Pashpix]

Favoriţii criticilor la Premiile Gopo

(Alexandra Olivotto)

Cu o abţinere şi patru voturi pentru, „Poliţist, adjectiv“ devine cel mai bun lungmetraj al anului. Cel mai bun actor este Adrian Titieni, în opinia criticilor de film. Cât despre interpretarea feminină, profesioniştii în ale filmului nu pot alege între Monica Bârlădeanu şi Hilda Peter.

Codruţa Creţulescu, Cristina Corciovescu, Tudor Caranfil, Mihai Chirilov şi Cristi Mărculescu au răspuns invitaţiei suplimentului „Adevărul literar şi artistic" de a-şi alege propriii câştigători la Premiile Gopo. Aproape toţi aceşti critici şi-au exprimat şi ofurile apropo de procesul de nominalizare, unele soldate cu abţineri. Cu toate acestea, potrivit specialiştilor în ale peliculei, „Poliţist, adjectiv" iese victorios la trei categorii:

„Cel mai bun film de lungmetraj", „Cea mai bună regie" şi „Cel mai bun scenariu". La secţiunea consacrată actorilor în rol principal, a fost preferat Adrian Titieni, singurul pentru care au votat doi critici; la interpretare feminină, Monica Bârlădeanu şi Hilda Peter sunt la egalitate, fiecare adjudecându-şi două voturi. Peste 400 de profesionişti activi din toate domeniile industriei de film româneşti au fost invitaţi să voteze câştigătorii Premiilor Gopo. Juriul responsabil pentru nominalizările celei de-a patra ediţii a fost alcătuit de Dana Băcanu (exploatant, Noul Cinematograf al Regizorului Român), Viorica Bucur (critic de film), Cristian Comeagă (producător, câştigătorul Premiului Gopo pentru „Cel mai bun film" în 2009), Mihai Fulger (critic de film), Radu Muntean (regizor, premiat cu Gopo în 2009 pentru „Boogie"), Cristian Niculescu (scenograf) şi Mara Nicolescu (scenaristă şi actriţă). Gala Premiilor Gopo va transmisă în direct de TVR 1 de la Palatul Parlamentului - Sala Unirii, luni, 29 martie, începând cu ora 21.10. În premieră, evenimentul va putea fi urmărit şi de către ascultătorii de radio, în direct la Radio România Cultural, dar şi integral, online.

Codruţa Creţulescu

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Adrian Sitaru („Pescuit sportiv")

Cel mai bun scenariu: Radu Jude şi Augustina Stanciu („Cea mai fericită fată din lume")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Adrian Titieni („Pescuit sportiv")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Maria Dinulescu („Pescuit sportiv")

Ca orice lege din România, şi cea a cinematografiei e ambiguă şi aplicabilă în funcţie de context. Mă deranjează faptul că au rămas pe dinafară alte filme, mult mai îndrituite să se găsească pe lista nominalizaţilor - „Le Concert" e departe de a fi un film bun, fiind banal şi lipsit de originalitate, adeseori vulgar şi dominat de stereotipuri jenante. Cele mai notabile absenţe, aşadar, sunt, ca un făcut, tocmai cele două filme de debut realizate independent de CNC - „Pescuit sportiv" (de departe cel mai ambiţios film al anului - filmat exclusiv din POV-urile celor trei personaje, debutul lui Adrian Sitaru în lungmetraj reprezintă un pariu riscant din punct de vedere stilistic şi, în consecinţă, merita promovat ceva mai bine de profesioniştii din domeniu) şi „Francesca", în regia lui Bobby Păunescu.

Să zicem că „Francesca" nu i-a convins pe membrii juriului. De acord. Dar cu „Pescuitul" ce-au avut? Adică au considerat că Sitaru a făcut o treabă excepţională la regie (deci nominalizare), că Adrian Titieni şi Maria Dinulescu sunt cât se poate de buni (alte nominalizări) şi că montajul nu-i tocmai ceva cu care să te ruşinezi (nominalizare, deci), dar că, cu toate astea, filmul nu e de nivelul categoriei „Cel mai bun film".

Adică părţile sunt bune, întregul... not so much. Cum naiba se ajunge la o asemenea concluzie îmi scapă cu desăvârşire... Şi astea nu-s singurele dubioşenii din listă... De exemplu, două scenarii modeste precum „Întâlniri încrucişate" şi, respectiv, „Cealaltă Irina", au primit votul juriului în defavoarea turului de forţă izbândit de Cristian Mungiu şi-ale sale „Amintiri din Epoca de Aur", şi chiar a net superioarelor „Călătoria lui Gruber" sau „Pescuit sportiv" (marele „ţepuit" al nominalizărilor, cum ar spune cineva). Îţi trebuie mult curaj să-i nominalizezi pe cei doi protagonişti ai unui film care trebuie văzut (de mai multe ori, chiar) pentru a fi crezut. Mă refer aici, desigur, la Valentin Popescu şi Olimpia Melinte, „eroii" isterico-pornografici din „Cele ce plutesc". Cele două nominalizări cu pricina îmi par într-atât de suspecte, încât am senzaţia că-s fine ironii (sau atacuri pe şleau, cum preferaţi) la adresa regizorului filmului, belicosul Mircea Daneliuc.

Cristi Mărculescu

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun scenariu: Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu şi Andrei
Gruzsniczki („Cealaltă Irina")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Florin Piersic jr. („Călătoria lui Gruber")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Monica Bârlădeanu
(„Francesca")

Cel mai bun film este simplu de ales, date fiind nominalizările: „Poliţist, adjectiv". Şi logic, Corneliu Porumboiu pentru regie. Nu ştiu ce planuri are Porumboiu, dar nu pot decât să sper că următorul lui film va fi mai non-festivalier şi mai omogen. „Poliţistul" are meritele lui clare, dar şi segmentele, şi momentele lui (la fel de) clare (urmărirea, discuţia despre piesa Mirabelei Dauer, demonstraţia lexicalo-semantică a lui Bebe Ivanov şi schema viitoarei manevre). Care segmente nu sunt tot timpul congruente şi dau filmului un iz de artificialitate.

Ireproşabil când prezintă rece, static şi stagnant urmărirea suspectului, demonstrativ şi cinic în momentele în care se clarifică esenţa slujbei unui poliţist, superb încheiat cu o schemă de atac. Scenariul cel mai interesant ar fi al filmului „Cealaltă Irina". Pe alocuri insuficient dezvoltat din regia preţioasă şi poetică (avem de-a face cu dramă individuală, dramă cu imigraţie, realism social, puseuri de onirism şi elemente de thriller conspiraţionist), dar scenaristic vorbind e capabil să pună în ecuaţie şi durerea şi paranoia şi furia cauzate de dispariţia Irinei din titlu. Mă aşteptam ca filmul lui Radu Gabrea să fie nominalizat şi pentru scenariu, pe care l-am apreciat în egală măsură ca rolul titular, un Curzio Malaparte abulic şi alergic, de care Florin Piersic jr se achită (dublat sau nedublat în italiană) foarte onorabil. Competiţia e puternică. Nu am nimic de obiectat la rolurile interpretate de Andi Vasluianu şi Dragoş Bucur, Valentin Popescu este o bestie memorabilă în „Cele ce plutesc", dar „merg pe" Malaparte impersonat de Piersic. Dincolo de toate scandalurile din jurul „Francescăi", aş opta pentru Monica Bârlădeanu. Nu pentru că este cea mai „glam" actriţă, cât pentru jocul actoricesc subtil şi memorabil, în ciuda abordării regizorale distante. E genul de personaj lipsit de laturi sexy, drame şi traume insurmontabile pe care Bârlădeanu reuşeşte să îl contureze discret şi într-un context competitiv poate fi prea uşor trecut cu vederea.

Cristina Corciovescu

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun scenariu: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Andi Vasluianu („Cealaltă Irina")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Hilda Peter („Katalin Varga")

Cred că 2009 a fost un an fast pentru cinematograful românesc. Nu pentru că ar fi generat numai capodopere, ci pentru că a avut multe filme bune, unele foarte bune şi - ce e foarte important - o cantitate neglijabilă de deşeuri. Aceasta se reflectă direct în nominalizările la Premiile Gopo care, în sfârşit, nu se mai află în situaţia de „Adame, alege- ţi nevasta!".

În ciuda acestei oferte onorabile, dupa părerea mea există un singur concurent care aleargă mult în fruntea plutonului: Corneliu Porumboiu cu filmul său, „Poliţist, adjectiv", remarcabil prin originalitate, curaj şi coerenţă. Este o lecţie de cinema greu de repetat (chiar şi de către Porumboiu însuşi). Drept care i-aş acorda fără ezitare premiile pentru film, regie şi scenariu. În privinţa actorilor, poziţia mea nu mai e atât de categorică. Pentru interpretare masculină oscilez între Dragoş Bucur („Poliţist, adjectiv") şi Andi Vasluianu („Cealaltă Irina"), amândoi demonstrând strălucit capacitatea de a schimba registrul. Până la urmă s-ar putea ca balanţa să încline în favoarea lui Vasluianu la care această schimbare e totală. Pentru interpretare feminină favoritele mele rămân Maria Dinulescu („Pescuit sportiv") şi Hilda Peter („Katalin Varga"). Cred că forţa tragică a actriţei de la Cluj îi dă acesteia un mic avans. Ce va alege până la urmă breasla se va vedea foarte curând.

Tudor Caranfil

Cel mai bun film de lungmetraj: „Poliţist, adjectiv"

Cea mai bună regie: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun scenariu: Corneliu Porumboiu („Poliţist, adjectiv")

Cel mai bun actor într-un rol principal: Dragoş Bucur („Poliţist, adjectiv")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Hilda Peter („Katalin Varga")

A existat, mereu, în ultimii ani, în construcţia unui clasament de valori ale cinematografiei naţionale, câte un titlu care să focalizeze majoritatea Premiilor Gopo. Asemenea titluri au fost, succesiv „Moartea domnului Lăzărescu" în 2005, „A fost sau n-a fost?", în 2006, „4, 3, 2" în 2007 şi „Restul e tăcere" în 2008. În virtutea unui asemenea model, nu voi ezita să afirm că „Poliţist, adjectiv" se află în aceeaşi situaţie pentru anul 2009. Cred deci că ciudata comedie a lui Cornel Porumboiu este favorită, nu numai în cursa pentru cel mai bun film al anului, ci şi pentru cea mai bună regie (cine ar fi putut aranja mai „anticinematografic" pândele poliţistului Dragoş Bucur, probabil cel mai bun actor al anului), şi cine le-ar fi putut filma mai inspirat decât directorul de imagine Marius Panduru?

Cât despre scenariu, eu, unul, nu ştiu să fi existat vreodată, nu numai într-un film poliţist, dar în general în vreun film, ca erou, aş zice chiar principal, viaţa nevăzută a cuvintelor, pe care Porumboiu o cinematografiază. Şi o exercită fascinându-ne, cu un curaj care-i face cinste în provocările sale nebuneşti la adresa modului tradiţional de a înţelege limbajul ecranului. Ar mai rămâne de pronosticat doar premiul celei mai bune actriţe a anului, pentru care favorita mea e debutanta transilvăneană Hilda Peter, interpreta „doamnei de fier" Katalin Varga... Şi cu aceasta, podiumurile valorilor mele ale anului trecut sunt, în principal, completate.

Întrebarea care pluteşte în aer rămâne dacă, şi în 2010, ceea ce criticii străini au denumit Noul Val românesc, va continua să reziste. Deja, Ursul de Argint de la Berlin al nou-venitului Florin Şerban e de bun augur. Peste câteva săptămâni însă, alte filme dâmboviţene vor lua pieptiş azurul Mediteranei. Şi, cine ştie dacă nu, cum a ajuns să spună, azi, românul, „Nu aduce anul, ce aduce...Cannes-ul"!

Mihai Chirilov

Cel mai bun film de lungmetraj: -

Cea mai bună regie: Adrian Sitaru („Pescuit sportiv")

Cel mai bun scenariu: -

Cel mai bun actor într-un rol principal: Adrian Titieni („Pescuit sportiv")

Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Monica Bârlădeanu („Francesca")

Într-un an dens şi variat din punct de vedere al producţiei cinematografice româneşti, competiţia Premiilor Gopo capătă, pentru prima oară în istoria celor patru ediţii, un sens. Problema e însă că procesul stabilirii nominalizărilor la fiecare categorie a fost unul extrem de defectuos - dovadă şi uriaşele gafe ale juriului de preselecţie. Nu înţeleg, de pildă, în virtutea cărei numărători „Concertul" lui Radu Mihăileanu a fost catalogat drept film românesc. Idem „Katalin Varga". Mi se pare regretabil că într-un an bogat în producţii locale, lista nominalizaţilor la cel mai bun film conţine doar patru titluri, când ea ar fi putut fi, lesne, extinsă la cinci - conform regulamentului de funcţionare a Premiilor Gopo.

Într-o lume normală, această listă - ca să fie justă şi obiectivă - ar fi trebuit să conţină cinci titluri: deja existentele „Poliţist, adjectiv" şi „Cea mai fericită fată din lume"), plus „Amintiri din Epoca de Aur", „Pescuit sportiv" şi „Francesca" - situaţie în care laureat, în ce mă priveşte, ar fi trebuit să fie „Amintiri din Epoca de Aur". La cum arată însă lista nominalizaţilor, mi-e greu să aleg un câştigător. La regie, mi se pare scandalos că lipseşte numele lui Cristian Mungiu pentru partea a doua a „Amintirilor...". La cum se prezintă lista nominalizaţilor, votez cu Adrian Sitaru care, cu „Pescuit sportiv", a venit, probabil, cu cea mai originală şi aventuroasă propunere de regie. La scenariu, da, ştiu, mă repet, dar nu-l poţi omite nici pe Mungiu, nici pe Sitaru, în favoarea lui „Întâlniri încrucişate". Mă regăsesc, din nou, în imposibilitatea de a vota din toată inima cu vreun nume de pe lista finală de nominalizaţi la această categorie. La cel mai bun actor într-un rol principal merg pe mâna lui Adrian Titieni pentru „Pescuit sportiv", iar la actriţă - cu Monica Bârlădeanu pentru „Francesca" - cu precizarea că, la ambele categorii, lista de nominalizaţi mi se pare relativ justă.

Nominalizările Premiilor Gopo

Cel mai bun film de lungmetraj:

„Cea mai fericită fată din lume", regia: Radu Jude, producător: Ada Solomon.

„Concertul", regia: Radu Mihăileanu, producător: Alain Attal.

„Katalin Varga", regia: Peter Strickland, producători: Peter Strickland, Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu.

„Poliţist, adjectiv", regia: Corneliu Porumboiu, producător: Corneliu Porumboiu.

Cea mai bună regie:

Adrian Sitaru, „Pescuit sportiv".

Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv".

Radu Jude, „Cea mai fericită fată din lume".

Radu Mihăileanu, „Concertul".

Cel mai bun scenariu:

Anca Damian, „Întâlniri încrucişate".

Augustina Stanciu, Radu Jude, „Cea mai fericită fată din lume".

Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv".

Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu, Andrei Gruzsniczki, „Cealaltă Irina".

Radu Mihăileanu, Alain-Michel Blanc, „Concertul".

Cel mai bun actor într-un rol principal:

Adrian Titieni, „Pescuit sportiv".

Andi Vasluianu, „Cealaltă Irina".

Dragoş Bucur, „Poliţist, adjectiv".

Florin Piersic jr, „Călătoria lui Gruber".

Valentin Popescu, „Cele ce plutesc".

Cea mai bună actriţă într-un rol principal:

Andreea Boşneag, „Cea mai fericită fată din lume".

Hilda Peter, „Katalin Varga".

Olimpia Melinte, „Cele ce plutesc".

Maria Dinulescu, „Pescuit sportiv".

Monica Bârlădeanu, „Francesca".

[rvn]

atata vreme cat productia de filme romanesti nu este vandabila nu are rost sa discutam despre vreun progres in ceea ce priveste filmul romanesc!Filmul a devenit in zilele noastre un bun de larg consum si industria cinematografica este bazata pe principiile economiei de piata la fel ca oricare alta!Daca producem filme numai de dragul de a ne arata noua insine cat de talentati regizori suntem si pentru a obtine nu's ce premiu la un festival constipat si pretentios mai bine o lasam balta!Nimeni,dar nimeni in lumea asta nu investeste in ceva fara finalitate!!Premiile obtinute te onoreaza si-ti rasplatesc munca intr-un fel,dar filmele trebuie facute in primul rand pentru public,sa anticipezi ceea ce spectatorul ar vrea sa vada este o mare calitate si asta cred ca lipseste cu desavarsire la romani!Inainte de 89 toate costurile productiei cinematografice erau suportate de stat,politica de partid si cenzura controland filmul din fasa.Eu imi inchipui prin ce treceau cei care erau direct implicati in realizarea unui film cu alt subiect decat"marile realizari ale epocii socialiste",dar in ziua de astazi cand libertatea de exprimare a artistului a atins cote maxime de ce filmele romanesti nu au cautare pe piata in ciuda premiilor onorante de la Cannes,Venetia,Berlin s.a.m.d.?sa fie asta doar o problema de marketing?

[Pitbull]

atata vreme cat productia de filme romanesti nu este vandabila nu are rost sa discutam despre vreun progres in ceea ce priveste filmul romanesc!

Rvn, esti mult prea categoricä. Nu poti spune cä "nu are rost sä discutäm despre vreun progres". Are rost sä discutäm exact despre progresul existent: cel al filmelor de continut! Altfel, nu vom avea niciodatä filme vandabile, si atunci chiar nu va mai avea rost sä discutäm despre nimic!
Retine un lucru: simbioza dintre filmele de consum si filmele de continut constituie vitalitatea unei cinematografii: filmele de consum îi aduc bani (hranä materialä), iar cele de continut, valoare artisticä (hranä spiritualä). Färä filme de consum, cele de continut ar falimenta. Färä filme de continut, cele de consum ar degenera în amatorism ieftin, vulgaritate, kitsch.
La noi, problema e cä zeci de ani am stat prost la ambele capitole: filme de continut putine (Ciulei, Pintilie, Pita, Daneliuc - toti, limitati în timp; primul a abandonat dupä capodoperä, ceilalti s-au degradat), si filme de consum, proaste. Ne-a lipsit si ne lipseste cu desävârsire traditia acestora din urmä, a filmelor "de gen" - distractii cinstite, usoare, comerciale. Si avem mare nevoie de ele - dar cum sä învätäm sä le facem?
Päi tocmai în urma actualului "val" de filme de continut în sfârsit bune la modul sustinut, coerent, compact - nu rarefiat, ca pe vremuri. In sfârsit, AVEM UN CURENT SUBSTANTIAL IN FILMUL ROMANESC! Rezultatul se va vedea: în câtiva ani, poate putin mai mult, vor începe sä se contureze si comediile, filmele romantice, cu voia lui Dumnezeu si cele de actiune, thriller, policier, de care avem atâta nevoie.
Tocmai DE ACEEA are rost sä discutäm despre progresele cinematografiei românesti din ultimii zece ani!

[rvn]

pitbull,sa inteleg ca esti cu ochii pe forum?promit ca o sa te tutuiesc,
dar,n-o sa ma convingi ca filmele romanesti vor avea viitor!Daca in fotbal s-au mai gasit niscaiva "investitori" nu vad fraieri care sa arunce cu banii pe apa sambetei facand filme care nu vor avea cautare!Esti prea idealist si legat sufleteste de tagma cineastilor romani,dar eu iti vorbesc de pe partea cealalta a baricadei ,din punct de vedere al spectatorului.Eu cred ca in astia 20 de ani nu s-a facut schimbat nimic important in mentalitatea cineastului roman, in modul de conceptie a unui film si in general in felul cum arata "produsul finit", iar chestia asta cu premiile obtinute la festivalurile de film este mostenita tot din vechiul regim.Tocmai de aceea spectatorul nu mai vrea sa vada filme romanesti facute dupa acelasi tipar,pretentioase din punct de vedere intelectual si fara spoiala stralucitoare....Filmele americane atat cele de duzina cat si cele mai valoroase din punct de vedere artistic au gasit in zona est europeana o piata fantastica pe care au "mirosit-o",au acoperit-o rapid si o au in stapanire irecuperabil!!Efectiv nu ai cum sa concurezi cu ele,indiferent cat de talentati,premiati si cu chef de treaba ar fi tinerii cineasti romani!Imi pare rau ca nu-ti impartasesc optimismul,asta este!

[Pitbull]

Rvn, nu sunt numai cu ochii pe forum; as zice "cu trup si suflet" - dar, cum trupul e incompatibil cu universul virtual, voi spune: sunt "cu ochii si cu sufletul" pe forum.
Si mie îmi pare räu cä nu-mi împärtäsesti optimismul - dar nu pentru mine, ci pentru tine. Pesimismul gratuit, sau insuficient fondat, e toxic... Vestea bunä e cä, dupä ce previziunile mele optimiste se vor realiza (fie si partial), si tu te vei bucura de rezultate.

[rvn]

pitbull n-ai inteles ca in tarisoara noastra mica nu se mai produce aproape nimic si ca tot ca privim,respiram,mancam este din import?ar fi chiar culmea sa fie filmul o exceptie!!!!!!!!

si...pesimismul meu este chiar fondat!am curaj sa fac pariu cu tine ca peste zece sau cinspe ani tot in stadiul asta sau mai rau vom fi,noi ,ca tara si in nici un caz nu vad cinematografia mai cu mot ca domeniu unde sa avem progrese uluitoare....

[Pitbull]

Pe plan economic, ai dreptate: la sfârsitul anilor '80, când s-a produs reîmpärtirea, ne-au atribuit clar rolul de consumatori.
Dar:
- Avem si o culturä (iar cinematograful face parte din ea). Chiar dacä filmele românesti de consum nu vor sparge piata internationalä, ele vor fi suficiente pentru piata internä. Pânä acum, s-au produs deja unele, dar mizerabile; vor evolua treptat - la nivel profesional, nu extern-comercial.
- Lucrurile nu stau niciodatä încremenite. Nici configuratia economicä actualä a Europei nu va rämâne asa o vesnicie.

[rvn]

sunt de acord cu tine doar partial si iti voi spune si in ce fel:
-ai dreptate cand spui ca economia nu va ramane incremenita in stadiul asta,nici nu are cum atata vreme cat exista piata,bani multi si oameni de afaceri dornici sa-i fructifice!
-pe de alta parte, cred(poate ma insel,tu te pricepi mai bine!) ca ar trebui sa facem filme cu care sa atacam piata occidentala,sa aratam celor care ne invadeaza piata autohtona ca suntem si noi in stare sa ripostam!!daca la noi filmele lor sunt sunt vizionate si au mare succes de ce n-ar avea acelasi rezultat filmele nostre pe piata lor?pentru asta trebuie sa renuntam la tipicul strict romanesc(prea pretentios, deatfel )si sa incercam sa le "imbracam"in haine occidentale si-atunci sigur vom avea loc si noi la masa lor!Atunci se vor gasi producatori potenti finaciar care vor gasi de cuviinta sa-si arunce privirea si spre tagma(talentata,trebuie sa recunosc)a noului "val de cineasti romani" si vor realiza ca merita sa investesti ceva banuti in filme regizate de Mungiu,Porumboiu,Cristi Puiu,Nae Caranfil etc..,iar ei se vor putea lauda cu filme facute cu bugete de milioane de euro nu cu filme incropite din saracie,donatii,pomana de la stat si oameni dispusi sa lucreze de dragul artei mai pe gratis...

[rvn]

si as mai vrea sa adaug ceva cu permisiunea ta si as vrea sa-mi spui daca am dreptate sau nu!
n-ar fi prima data cand filmul romanesc ar avea o turnura occidentala..Anii 70 au fost anii de glorie,zic eu,cand cinematografia,unii actori sI regizori romani au capatat notorietate in vest tocmai datorita faptului ca au jucat in /si au facut filme romanesti cu "iz occidental"!si ma gandesc sa dau cateva exemple dar cred ca le stii si tu foarte bine,am putea sa discutam ore in sir pe tema asta!!

[Pitbull]

Päi exact despre asta e vorba!
Cu doar câteva precizäri:
- Da, e firesc sä vizäm penetrarea pietei internationale si cu filme de consum, nu numai cu filme de continut. Dar noi nu avem puterea s-o facem brusc si în fortä - cum au fäcut Americanii în Europa de Est, din 1990 încoace. Trebuie mai întâi sä învätäm sä le facem la un nivel competitiv, apoi sä ne infilträm treptat.
- Si problema "specificului" e foarte importantä. Aici, lucrurile stau undeva la mijloc: evident, ele nu vor putea aborda "specificul national" aidoma trendului minimalist (în cheie "mizerabilistä", conform inventiei lexicale a detractorilor). Dar nici nu vor putea imita tipicurile occidentale. Cheia va fi calea de mijloc: elemente proprii nouä, dar cu atractie si succes si în vest; sau elemente general valabile. Un exemplu concludent în acest sens este mult (si pe nedrept) hulitul "Ho, ho, ho": dincolo de toate hibele lui, filmul se plasa exact în aceastä zonä accesibilä tuturor: Cräciun, frenezia cumpäräturilor, mall, copil istet, escroc sarmant, hoti... Totul e sä învätäm s-o facem din ce în ce mai bine.

[keepwalking]

Discutia este foarte interesanta.
as face o paralela cu fotbalul romanesc.
palme d'or-ul lui mungiu e echivalentul cupei campionilor europeni castigata de steaua in 86.
celelalte premii pot fi echivalate cu performantele mai mici ale cluburilor romanesti (finale, semifinale de cupe europene).
buun.
ce a urmat dupa perioada de glorie din anii 85 - 90?
ca si atunci se vorbea de o "generatie de aur", un fel de "nou val" in fotbalul romanesc.
unde s-a gresit de s-a ajuns in fundatura si anonimatul de acum?
cauza n-a fost lipsa de bani, ci faptul ca, furati de succesul acelei perioade, nimeni nu a mai investit in cei care urmau varfurilor de atunci.
si asa au aparut nume mediocre si submediocre.
e posibil sa se intample ceva asemanator si in cinematografia romaneasca.
producatorii sa nu investeasca in tineri, in cei care vor sa patrunda pe langa mungiu, porumboiu, caranfil, etc.
de ce sa bage bani intr-un debutant? nu mai bine o foloseste in echipa pe batrana vedeta, cu care merge la sigur?
si uite-asa se pierde o generatie, cea aflata in imediata apropiere a "noului val".
e greu sa patrunzi in acest val.
pentru ca e foarte compact si extrem de greu dispus sa te lase sa faci filme pe banii lor.

[Pitbull]

Foarte adevärat ce spune Keep.
Sä speräm cä politica debuturilor de tip Florin Serban, Andrei Gruzsniczki, etc., va continua, exact în spiritul de acum: filme care se revendicä din asa-numitul "nou val", dar nu se cantoneazä în repetare si pastisä, ci îi convertesc mereu virtutile în noi forme de expresie.

[rvn]

nu s-a mai investit in mai nimic nu numai in cultura in general si cinematografie in special!!si asta pentru ca cei care ne domina ca tara din punct de vedere financiar de douazeci de ani incoace nu doresc asta!pur si simplu suntem priviti doar ca o piata de desfacere pentru produsele lor, facute special pentru noi:mai ieftine si fara a folosi calitatea ingredientelor necesare!!!

[keepwalking]

Da, cat despre filme comerciale, si aici e o discutie lunga.
Cam care ar fi filmele comerciale facute in Romania ultimilor zece ani, sa zicem?
garcea si oltenii, trei frati de belea, poveste de cartier, lacrimi de iubire, supravietuitorul...mai sunt si altele, desigur, dar nu le stiu acum...
toate au avut succes de casa...
problema e ca banii incasati abia au ajuns pentru acoperirea costurilor filmului respectiv.
ideal ar fi sa fi ramas si un profit suficient de mare incat, dintr-un film de succes, sa ai bani de inca doua.
din alea doua, sa iti ramana bani de investit in inca patru...si tot asa.
si astfel sa se puna un mecanism in miscare, o industrie.
cred ca televiziunile comerciale ar fi solutia producerii si promovarii unor astfel de filme, un debuseu pentru scenaristi, regizori si actori.

[rvn]

si continui...
de o noua "generatie de aur"se putea vorbi in 89 si la categoria actori,actrite...
in anii 80 cu toate vitregille vremii incepuse sa se prefigureze o noua generatie de actori care trebuiau s-o inlocuiasca cu succes pe cea veche.ma refer la bleont,adrian paduraru,anca sigartau,emilia popescu,razvan popa,manuela harabor,nume care au disparut brusc in primii ani de dupa revolutie si care nu si-au mai gasit locul pe nicaieri multa vreme...pacat de talentul lor irosit si de faptul ca acum sunt nevoiti sa accepte aparitii in sitcomuri , productii tv imbecile si de prost gust fiindca din altceva n-ar avea din ce sa traiasca!!

cat despre generatia ultimilor ani cunosc prea putin ca sa expun o parare competenta fiindca,recunosc nu prea i-am acordat o mare atentie.totusi zic eu ca ne confruntam cu situatie speciala ivita in ultimii 4-5 ani si anumee de-o parte actorii "de meserie" care au studiat si si-au convins profesorii ca au talentul necesar pentru aceasta arta si pe de alta parte:cei "fabricati pe banda" de producatorii acestor "seriale tv" de care aminteam mai devreme si care in afara de maimutareala,fite si mare prostie altceva nu prea arata..
intrebarea mea este:cine credeti ca vor fi viitorul,cei din prima sau cei din a doua categorie??
parerea mea este ca trebuie sa incepem sa ne modelam gusturile,sa ne placa altceva,mai rafinat si de bun gust si atunci oferta lor va fi pe masura cerintelor noastre!!

[keepwalking]

cateva fragmente dintr-un interviu acordat de CTP newsletterului Universitatii A. I. Cuza din Iasi

Ce are în plus realitatea românească transpusă în film faţă de realitatea altor state ex-sovietice? Sau este vorba doar de realizarea regizorală?

Este vorba de realizare şi de atingerea unor subiecte sensibile pentru occidentali, cum a fost cazul lui „432”, al lui Cristian Mungiu. Filmul este bun, indiscutabil, nu-i o capodoperă, am spus-o de nenumărate ori. „432” a beneficiat însă de această stare favorabilă care se instalează periodic la Cannes. Ştiţi că la un moment dat erau la modă chinezii. În alt moment – iranienii sau coreenii şi aşa mai departe. Pe fiecare dintre aceste zone „extra-Europa de Vest”, politica de la Cannes pune din cînd în cînd reflectorul. Şi a fost rîndul nostru să intrăm în vizor; de atunci, la festivaluri se procedează cam aşa: „Avem un film românesc? Bun, îl premiem.”

Pînă cînd?

Să vedem cît o să ţină, pentru că totul are un sfîrşit, aceste conjuncturi se termină. Eu n-aş vrea să se întîmple în cinematograful românesc ceva similar cu ce s-a întîmplat în tenisul românesc. A existat o fereastră de oportunitate, o nişă favorabilă iniţiată de Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, în anii ʼ70. Tenisul românesc a căpătat vizibilitate internaţională, copiii jucau tenis cu bîta de lemn pe un teren desenat cu creta pe asfalt. Acest fenomen conjunctural care era clar că se va sfîrşi nu a fost speculat corespunzător după aceea pentru a se dezvolta o adevărată şcoală de tenis. Bine-ar fi să nu se întîmple şi sînt speranţe să nu se întîmple aşa cu fenomenul cinematografic românesc din anii 2000. Ar fi bine ca el să se continue într-o şcoală perenă de film, aşa cum este şcoala cehă, şcoala poloneză, ca să vorbesc de ţările din Est, dar să avem şi noi o şcoală solidă, care să nu fie doar o explozie momentană. Şi există speranţe. Iată, Cătălin Mitulescu face un lucru foarte bun, deşi nu e deloc bătrîn, are şi el 30 şi ceva de ani: a constituit o casă de producţie care promovează regizori tineri. Deja e la al doilea succes mare…

Face asta şi cu implicarea Consiliului Naţional al Cinematografiei?

Şi cu implicarea CNC-ului, dar şi cu implicarea lor particulară – îşi atrag sponsori… Iată, după filmul lui Bogdan Mustaţă cu scenariu de Cătălin Mitulescu, „O zi bună de plajă”, care a luat Ursul de Aur la Berlin pentru scurtmetraj în 2007, anul acesta avem, tot la Berlin, „Eu cînd vreau să fluier, fluier”, cu Ursul de Argint. Deci e clar că acolo s-a pus în mişcare un mecanism. Şi Cristian Mungiu face acelaşi lucru, îi promovează pe tineri, după cum s-a văzut în Amintiri din epoca de aur. Înseamnă că sînt speranţe pentru o şcoală.


mai multe pe http://newsletter.uaic.ro/?p=135

[rvn]

Keep,extrasele prezentate de tine contin cam acelasi idei pe care eu si Pitbull le-am emis in disputa de mai sus!!
Deci, pana la urma,cred ca renuntarea la filmele romanesti incorsetate,fara un scenariu spectaculos,facute doar pentru a fi premiate de critici va trebui sa apara ca o necesitate!
Atfel,in viitorul apropriat,fara a incepe sa se miste lucrurile spre latura comerciala continuand obsesia realizarii filmelor doar pentru a le da satisfactie criticilor,cineastul roman va fi o specie pe cale de disparitie!Nimeni nu va produce la nesfarsit numai filme care nu aduc profit, ca baza si premisa pentru realizarea celor viitoare!!!

[keepwalking]

@rvn,

bineinteles ca nu poti produce doar produse artizanale, e nevoie sa treci si la productia de serie ca sa poti vorbi de o industrie de film, cum pretentios se vorbeste, de pilda, in cazul premiilor gopo.
daca e sa vorbim in termeni industriali, deocamdata suntem la nivelul de mici srl-uri.
inca nu avem marile uzine de film care sa formeze industria cinematografica.
de aia zic ca e penibil sa se vorbeasca de "premiile industriei de film din Romania".

[rvn]

Oricum,n-o sa putem concura niciodata cu Hollywood-ul!
Cei care l-au creat au stiut sa faca dintr-o mare inventie de inceput de secol(ma refer la cea a fratilor Lumiere)una dintre cele mai prospere afaceri din lume!Cum??Ei,acest lucru ar trebui sa ne preocupe in mod special,sa incercam sa invatam de la americani care-i reteta de a produce filme cu succes la public,sa tragem cu ochiul si sa le luam doar ca surse de inspiratie!
Si ai dreptate Keep ,cu asa zisa"industrie de filme".Putine tari in lumea asta se pot mandri cu o asemenea industrie si in nici un caz, Romania.Noi ne incadram doar la categoria "fosta industrie",fiindca inainte de revolutie casele de productie mergeau din plin!1,2,3,4,5,parca astea erau, nu?N-are importanta ca erau 90%propaganda de partid,erau cu zecile pe an filmele lansate si asta insemna industrie,zic eu!O mare expansiune a capatat Bollywoodul in ultima vreme,nu intamplator S.M.a fost anul trecut oscarizat,chiar daca nu a fost produs acolo,parca tocmai asta a fost efectul lui,a scos filmele cu indieni in lumea buna a cinematografiei!
Si filmele chinezesti sunt produse pe banda rulanta!Sunt mai ieftine,actorii se multumesc cu un pumn de orez pe zi,probabil, si au o mare calitate:le imita perfect pe cele americane!
Cam asta era in capul meu cand spuneam ca pana nu imbraci filmele in "haine comercaiale" n-ai cum sa supravietuiesti!Intai sa acumulezi capital,sa poti investi mai departe si cand gramada de bani este mare poti cheltui niscaiva euroi si pe filme pretentioase care incuie mintea omului de nivel intelectual mediu si scazut!
ASTEPT PAREREA TA DESPRE IDEILE MELE!

[keepwalking]

rvn,

parerile mele nu sunt decat ale unui nou venit in aceasta breasla.
eu cred ca romanul tine foarte mult la imagine, chit ca aceasta este mult supraevaluata.
pe de o parte, producatorii nostri se plang ca nu sunt bani pentru filme, dar, pe de alta parte, se simt bine atunci cand sunt incadrati in postura de moguli ai industriei cinematografice romanesti.
imbina intr-un mod nefericit lamentatia vizavi de lipsa resurselor financiare cu alura de "produceri" care calca importanti pe covorul rosu al premiilor gopo.
pai nu poti sa te dai mare grangur cand abia produci un film o data la doi ani.
dar noi stim sa ambalam in lux orice rahat, lucru deloc laudabil.

minimalismul nu mai poate rezista mult in romania.
exact cum spuneau unii critici de film intr-un material postat undeva, pe forum, o sa ajungem sa filmam in timp real o gospodina care pune muraturi.
si acolo se termina totul, acolo e maximumul minimumului!
si ce vom face? premii nu vom mai lua, public nu vom avea, iar imaginatia, deloc intrebuintata in peliculele actuale, va fi atat de atrofiata incat nu va mai scoate nimic stralucitor!
ce nu apreciez eu la filmele minimaliste e prea putina utilizare a imaginatiei.
aceasta functie, tot mai putin intrebuintata, va disparea din bagajul artistic al scenaristilor si regizorilor romani.
iar cei care vin din urma par a nu aduce nimic nou, din pacate.