"Codul lui Da Vinci"

[Alex Leo Serban]

re: deci:
1. si mie agnosticismul mi se pare - cum spui tu - o f onesta admitere a limitelor (umane); DAR: o data ce-ti pui probl. ac. limite - si, daca nu esti idiot, nu se poate sa nu ti le pui, mai exact: CE ar fi dincolo de ele... -, teoria mea este: ar putea fi orice! vorbind dspr necunoscut, ce mi se pare induiosator este sa crezi k este ce spune sf. scriptura, sau popa din biserica, sau whatever. what if it's smth totally different?? ce ma poate face pe mine sa cred k e cum spune popa? (vorba vine) evident, credinta ; dar, daca nu crezi, si-ti pui totusi astfel de probl. (din motivele de mai sus), cred k zona conjecturilor este - practic - nelimitata. un agnostic, deci, este cel care nu exclude 'ipoteza dzeu', dar care e de parere k, rational vorbind, ea nu poate fi cunoscuta; nu poate fi 'cunoscuta' decit i-rational, k sa zic asa: afectiv, emotional etc. intrebarea este: poti parcurge - emotional - diastanta (infinita) pina la dzeu? misticii cred(eau) k da. eu, care nu sint mistic, cred k nu. si, kiar daca s-ar putea, nu as fi sigur k ma apropii de dzeu - si nu cad victima unei inkipuiri pioase, cauzate de post prelungit (dieta precara), penitente corporale samd
2. de ce 'surprize neplacute' (pt bietii necredinciosi)? ar fi - dimpotriva! - cit se poate de placut sa constati k exista 'after life', nu? iar surpriza neplacuta ar fi pt credinciosii care constata k... nu e nimic! nu?
3. da, koestler rulz! desi eu, recunosc, n-am citit decit 'darkness at noon' ('le zero et l'infini' pt francofoni...) care o o carte geniala & obligatorie (mai ales pt niste post-comunisti k noi)!

[Supastar]

Ca sä nu mä-ntind iar, mentionez doar: în psihologie, atât la nivel individual, cât si de grup social, relatia între thalamic (emotiv, sentimental) si cortical (emotiv), oferä räspunsuri foarte clare la problema asta.

E, e, e, e, e! :oops: GRIJ'!

k si kestia cu 'viata de apoi'; eu am o vorba: cei care nu cred (k mine) s-ar putea sa aiba surpriza (placuta) de a afla k exista; cei care cred - ar putea sa aiba surpriza (neplacuta!) k nu e nimic. e precum kestia cu jumatatea paharului

de ce 'surprize neplacute' (pt bietii necredinciosi)? ar fi - dimpotriva! - cit se poate de placut sa constati k exista 'after life', nu? iar surpriza neplacuta ar fi pt credinciosii care constata k... nu e nimic! nu?

Asta e un fel de inversul pariului lui Pascal? :happy:

[Alex Leo Serban]

exactly that, dear!
imi plac lecturile tale 8)

[Terror_IST]

Chiar in "Dilema Veche" de saptamana asta, Robert Turcescu semneaza un articol despre "Codul lui DaVinci" in care subliniaza ca unii dintre cei mai ferventi aparatori ai romanului nu au intors in viata lor o fila a Evangheliei.

Just for the record, nu sunt fan RT. Nu-mi place stilul lui si sunt de acord cu caracterizarea care i s-a facut mai sus dar uneori este destul de cerebral (cateva partituri din "Dans de Bragadiru" m-au surprins placut) motiv pentru care continui sa-l citesc.
Prin faptul ca am postat articolul lui, nu inseamna ca il aprob sau ca vad in el un salvator al credintei mele. Pur si simplu ideea potentata in articol (citata mai sus) mi s-a parut de bun simt.

Problema credintei e spinoasa si discutiile in contradictoriu pot continua pe termen lung pentru ca argumente viabile exista pentru ambele tabere. Imi permit si eu sa fac o mica precizare: "Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan", 4,8-16. Poate ca acesta este contrafortul ratiunii.

[Pitbull]

Imi permit si eu sa fac o mica precizare: "Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan", 4,8-16. Poate ca acesta este contrafortul ratiunii.

Pentru cine n-o are la îndemânä:

8. Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru cä Dumnezeu este dragoste.

9. Dragostea lui Dumnezeu fatä de noi s-a arätat prin faptul cä Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Säu Fiu, ca noi sä träim prin El.

10. Si dragostea stä nu în faptul cä noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Säu ca jertfa de ispäsire pentru päcatele noastre.

11. Preaiubitilor, dacä astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sä ne iubim si noi unii pe altii.

12. Nimeni n-a väzut vreodata pe Dumnezeu; dacä ne iubim unii pe altii, Dumnezeu rämâne în noi, si dragostea Lui a ajuns desävârsita în noi.

13. Cunoastem ca rämânem în El si cä El ramâne în noi, prin faptul cä ne-a dat din Duhul Säu.

14. Si noi am väzut si märturisim cä Tatäl a trimis pe Fiul ca sä fie Mântuitorul lumii.

15. Cine va märturisi cä Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rämâne în el, si el în Dumnezeu.

16. Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fatä de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine rämâne în dragoste, rämâne în Dumnezeu, si Dumnezeu rämâne în el.

[Alex Leo Serban]

as i was saying (see above): too much luv, man! that's way too much luv... :sleep:

[Pitbull]

re: deci:

Re, re: deci, deci:
(Mamä, ce misto devine discutia asta! )

o data ce-ti pui probl. ac. limite - si, daca nu esti idiot, nu se poate sa nu ti le pui, mai exact: CE ar fi dincolo de ele... -, teoria mea este: ar putea fi orice! vorbind dspr necunoscut, ce mi se pare induiosator este sa crezi k este ce spune sf. scriptura, sau popa din biserica, sau whatever. what if it's smth totally different?? ce ma poate face pe mine sa cred k e cum spune popa? (vorba vine) evident, credinta ;

Päi tocmai asta e: it IS smth totally different, si în acelasi timp, it IS exactly what he says! Tocmai asta-i frumusetea, ästa-i marele paradox! Pentru cä (precum ai spus), ar putea fi orice - si, (cum spui mai jos) zona conjecturilor este - practic - nelimitatä. Ca atare, între "different" si "the same" nu mai e o contradictie, ci identitatea pe care o permite infinitul. Totul e sä ajungi la capacitatea intelectualä de a percepe în mod rational si lucid (nu naiv, nu automat, nu inconstient, nu ca pe un biet joculet al mintii) acest paradox. Cum spuneai mai sus, credinta e cea care te ajutä sä crezi "cä e cum spune popa" - la modul necesar, dar nu absolut. Pentru "cei säraci cu duhul", credinta e "scurtätura". Pentru cei putin mai bogati cu duhul, e un catalizator si un fortifiant al procesului de gândire, simtire si cunoastere.

dar, daca nu crezi, si-ti pui totusi astfel de probl. (din motivele de mai sus), cred k zona conjecturilor este - practic - nelimitata. un agnostic, deci, este cel care nu exclude 'ipoteza dzeu', dar care e de parere k, rational vorbind, ea nu poate fi cunoscuta; nu poate fi 'cunoscuta' decit i-rational, k sa zic asa: afectiv, emotional etc. intrebarea este: poti parcurge - emotional - diastanta (infinita) pina la dzeu? misticii cred(eau) k da. eu, care nu sint mistic, cred k nu.

Iar eu, care nu sunt mistic, dar cred si în misticism, cred la rândul meu cä da; adicä, în primul rând pe calea misticä - dar si pe calea cognitiv-emotionalä (sau rational-afectivä, sau lucid-sentimentalä) laicä.

si, kiar daca s-ar putea, nu as fi sigur k ma apropii de dzeu - si nu cad victima unei inkipuiri pioase, cauzate de post prelungit (dieta precara), penitente corporale samd

Cred cä pot spune cu destulä sigurantä: o combinatie echilibratä de inteligentä, culturä, informare, experientä de viatä si exercitiu de gândire, poate asigura puterea de discernämânt necesarä pentru a deosebi subiectivul de obiectiv.
Nu cred în excesele penitentelor corporale; în post, da.

2. de ce 'surprize neplacute' (pt bietii necredinciosi)? ar fi - dimpotriva! - cit se poate de placut sa constati k exista 'after life', nu? iar surpriza neplacuta ar fi pt credinciosii care constata k... nu e nimic! nu?

Päi tocmai asta e: acceptând ipoteza cä existä, o datä ce ajunge acolo, necredinciosul se confruntä cu o formä foarte nepläcutä a au delÃ*-ului - spre care el singur si-a ales calea, anterior, prin necredinta lui. Se pomeneste fatä-n fatä cu un întreg pachet de probleme cognitive grele - si-si spune cam asa: "Bäi, da' STIAM TOATE ASTEA încä dinainte! Uite, acum as fi putut sta cu vreo cinci niveluri mai sus, si mä ocupam de altele, mai interesante - si când colo, uite-mä retrogradat la clasa întâi, unde iar desenez pe caiet bastonase si cârlige! Am fost un fraier!"

3. da, koestler rulz! desi eu, recunosc, n-am citit decit 'darkness at noon' ('le zero et l'infini' pt francofoni...) care o o carte geniala & obligatorie (mai ales pt niste post-comunisti k noi)!

"Darkness..." (pe care, da, initial am citit-o ca «Le zéro...») = una din marile mele iubiri, dupä care încä mai visez sä fac un spectacol de teatru. La douäsunu de ani, un unchi bätrân si misto mi-a dat cu ea-n cap: "Citeste-o, cä te bat!". Eu i-am pus-o pe masä lu' fi-miu când avea paispe ani, si el, peste câteva zile: "Bäää...! :? " (Adicä un fel de "wow" mai sobru.)
Päi, moncher, dacä si noi si voi stim cä Arthuricä rulz, ce-ar fi un tzup la "The Roots of Coincidence", la "The Yogi and the Commissioner", si la altele? Mmm...?

Apropo de toate cele de mai sus, prima parte, cu cunoasterea infinitä si cât si cum. Personal, am urmätoarea senzatie:
Cât mai mult, pe una dintre cäile drepte (care sunt nenumärate - printre si mai nenumäratele cäi rätäcite). Totul e s-o gäsesti pe una dintre alea drepte, si s-o urmezi consecvent. Mi se pare un exercitiu fascinant - si chiar obligatoriu, pentru cine e constient de propria lui putere de cunoastere. Dupä care, tot mergi si mergi înainte, tot descoperi, si nu se mai terminä, si stii cä niciodatä nu vei ajunge la absolut, si te bucuri, pentru cä asta-nseamnä cä niciodatä nu se va termina nici fascinanta aventurä.
Cum ar fi sä-ti placä frisca, sau ciocolata, sau nectarul (sau, de ce nu, femeile, bärbatii, sexul în general, ori banii, ori vinul, ori... orice), si sä gäsesti un sac din care de ce te-nfrupti, de-aia se face tot mai mare si mai adânc? Si - bonus! - nu te mai saturi, nu te-mbeti, nu ti se-apleacä, ba chiar îti pace tot mai mult, si-ti face tot mai mult bine!
Eu zic cä meritä.

[Supastar]

as i was saying (see above): too much luv, man! that's way too much luv... :sleep:

nu prea stiu ce sa zic/cred despre luv-ul asta (cel religios). Am citit relativ recent "Despre Dumnezeu si Om din jurnalul ultimilor ani" de lev tolstoi, carte aparuta la humanitas. Am fost profund impresionat. Cartea pulseaza de energie. m-am simtit ciudat spiritualizat citind-o. Tolstoi ajunsese la un fel de spritual tranquility (mama ei de mama (limba) noastra care nu suporta extrem de expresivul cuvant "tranchilitate"!!!) propovaduind in mare parte iubirea pentru toti oameni.
Ati citit cartea? pe alocuri se gasesc idei pe care le exprima si pitbull pe aici.
pentru mine e una din cartile care m-a indreptat spre credinta. nu pot s spun ca am ajuns acolo, dar oricum intr-acolo tind...

[Alex Leo Serban]

da. foarte frumos. apreciez intentia & argumentele (unele, f solide & de bun simt), thnx si pt toate gindurile bune, dar...
cred k intre mine si credinta (oricare ar fi ea) exista o incompatibilitate temperamentala toata evlavia asta (ortodoxa, in speta), tot 'tolstoismul' asta, cu 'sa iubim saracii' (nebunu de tolstoi si-a dat mosia saracilor!!), narodnicismul samd / adica, ortodoxia in varianta extrema, pravoslavnica / ma exaspereaza, ma irita, nu-mi place domnule!
e o alergie, cumva, 'estetica', sort of; adica, pe rushi, ii prefer in varianta pushkin, gogol, lermontov, goncearov, cehov & nabokov (& diaghilev 8) ) - nu in aceea dostoievski... (e precum muzica lor: fac bube la ea!)

mie-mi place viata asta, am reusit sa ajung la un ekilibru - placut - in care sa ma simt bine; sint confortabil instalat in ea si - paradoxal -a ma convinge, acum, k 'mai exista ceva' nu m-ar linisti, ci mi-ar distruge ac. confort. ah, daca e sa fie ceva dupa - ok; i look forward to it. but let's not rush up things. ce am aici, deocamdata, imi este suficient. cu limite cu tot! iar proiectia lui 'ce-ar fi daca...?' e ok k exercitiu logic.

hence, my problem cu 'too much luv'. cred k omenirea este (a devenit) mult prea condusa de afecte (love/hate), iar ratiunea, logica, ironia daca vreti - sau constatarea flegmatica - sint din ce in ce mai rare... incerc, de unul singur, sa 'restabilesc' ekilibrul; am evacuat iubirea - care e un balast -, adica am pastrat-o strict pt 'emotia estetica'; uri 'fundamentale' nu am, asa k vegetez temperat-continental, k o planta de sera, in microclimatul meu securizat... 8) 'iesirile' mele sint strict controlate - enervari 'de laborator' (vezi si ac. forum!)... si cred k the world would be a better place if more people did just that: este tema cartii mele, 'dietetica lui robinson'. propun un model mutant. dar fara fanatism, pt k nu ma adresez masselor! un fel de elitism/individualism/hedonism de interior, bazat pe cocooning & rasfatz, cu emotii mici & placeri mari.
the bottomline: in arta, nu-mi place (deloc) 'caldutzul'; in viata (in a mea, in orice caz!), i welcome it

[Pitbull]

Dom'le, stii... mä faci de-a dreptul fericit!
Eu salvez discutia asta într-un fisier, cä meritä!
Cum de la douä pozitii aparent opuse si ireconciliabile, am ajuns pe un PALIER - nu definitiv, Doamne ferestre, dar ECHILIBRAT. (Ce mai maieuticä, nene!)

De-aici încolo, dialogul de idei poate merge mult mai armonios. S-au stabilit niste numitori comuni - si, implicit, un limbaj coerent pentru amândoi.
Dar am sentimentul cä urmätoarele niveluri apartin unor profunzimi personale prea intime pentru o dezbatere publicä - mai proprii dialogului face to face (când o avea loc si äla, cä de mult îl tot astept...)

[Terror_IST]

Cum ar fi sä-ti placä frisca, sau ciocolata, sau nectarul (sau, de ce nu, femeile, bärbatii, sexul în general, ori banii, ori vinul, ori... orice), si sä gäsesti un sac din care de ce te-nfrupti, de-aia se face tot mai mare si mai adânc? Si - bonus! - nu te mai saturi, nu te-mbeti, nu ti se-apleacä, ba chiar îti pace tot mai mult, si-ti face tot mai mult bine!
Eu zic cä meritä.

In economie, lege lui Gossen spune ca utilitatea marginala a unei placeri satisfacute continuu si neintrerupt, scade pana la saturatie. Altfel spus ce e prea mult strica.

Nu pot fi 100% de acord cu atitudinea Dlui. ALS deoarece mi se pare foarte greu sa fi un nihilist rafinat care mentine un echilibru intre apolinic si dionisiac. Iubirea intuneca ratiunea dar intregeste fiinta, si este absolut necesara chiar si numai ca traire vitalista.

[Goddess]

toate devierile & deformarile & dezastrele atribuite 'ratiunii' - in sec. 20 - sint opera pulsiunilor irationale, justificate - ulterior - 'rational'... dar nu e decit un alibi: pornirea tuturor ac. deraieri are originea in sentimente & in credinte oarbe!

Equilibrium ... anyone ?

[Pitbull]

Yup!
Ni:

Evident!

As zice mai degrabä: NEGASINDU-SI ECHILIBRUL INTRE SENTIMENTE SI RATIUNE. Oricare dintre ele, cäzând în exces, sau perturbându-si relatia cu polul celälalt, poate genera asemenea excese.
Ca sä nu mä-ntind iar, mentionez doar: în psihologie, atât la nivel individual, cât si de grup social, relatia între thalamic (emotiv, sentimental) si cortical (emotiv), oferä räspunsuri foarte clare la problema asta.

[Airlight]

the wonderful knights who say Ni

[Pitbull]

Ni aka Io.

[Terror_IST]

Pentru cei care au pierdut documentarul, numarul din mai al revistei "National Geographic" ofera un articol despre "Evanghelia dupa Iuda". Enjoy!

[Pitbull]

Legendele "Codului"
13 Mai 2006
Alexandru Bala

Bestsellerul lui Dan Brown a creat o industrie de romane care-i semnaleaza greselile.

"Codul lui Da Vinci", bestsellerul international al lui Dan Brown, se doreste a fi o "ancheta" despre o presupusa legatura intre Iisus Hristos si Maria Magdalena. Autorul se prezinta drept un crestin obisnuit, care vrea doar o dezbatere asupra religiilor. Erorile care impanzesc romanul sunt insa reperate in cantitati din ce in ce mai mari, expunand lucrarea lui Brown ca un roman facut dupa o reteta infailibila de marketing.


"Un furnicar de greseli"

Primul capitol al "Codului lui Da Vinci" pomeneste doua societati secrete, "Abatia Sionului", fondata in 1099, si controversata "Opus Dei". Un studiu al dominicanului Jean-Michel Maldame, profesor la Institutul Catolic din Toulouse, demonteaza insa structura subreda a romanului. "Cartea este un asemenea furnicar de greseli incat cititorul avizat poate trage concluzia ca autorul a creat intentionat o opera polemica, urmarind sa distruga traditia crestina", crede Maldame.

De fapt "Abatia Sionului" a fost fondata in 1956 de niste amatori de ezoterism, care au fabricat si depus la Biblioteca Nationala papirusuri numite "Dosarele secrete", exact ca in carte. O alta controversa iscata de Dan Brown se refera la "Opus Dei", societate reprezentata in roman de calugarul Silas, un asasin platit. Dar institutul secular al "Opus Dei" nu a avut niciodata in randurile sale un calugar.

"Orice reticenta care ar putea exista in privinta "Opus Dei" nu justifica fabulatiile si chiar calomnia pura ce apare in roman", scrie teologul iezuit Bernard Sesboue in lucrarea sa "Codul lui Da Vinci explicat cititorilor".


Locuri, opere si documente fictive

Studiile care desfiinteaza reteaua de fabulatii din "Codul lui Da Vinci" se refera invariabil si la gustul lui Brown pentru deturnarea intelesului unor nume de locuri sau documente.

Un exemplu este biserica pariziana Saint-Sulpice, al carei obelisc este, ca si in roman, un gnomon (instrument astronomic din secolul 18). Insa initialele de pe constructie, P si S, nu fac trimitere la "Staretia Sionului", cum scrie Brown ("Prieure de Sion", in franceza), ci la sfintii Pierre si Sulpice. "Cina cea de taina", faimoasa fresca a lui Da Vinci, il arata pe Iisus printre apostoli. In dreapta lui Iisus, conform traditiei picturale, se afla Ioan, insa Dan Brown inlocuieste apostolul cu Maria Magdalena, pentru a-si oferi un pretext in rezolvarea "puzzle"-ului din roman.

Un moment cheie in istoria crestinismului, probabil singurul punct asupra caruia Brown cade la intelegere cu criticii sai, este Consiliul din Nicea, din anul 325. Insa scriitorul vede intalnirea dintre Imparatul Constantin si liderii clerului vremii drept o manevra menita sa il impuna pe Iisus ca pe o prezenta divina, si nu umana. Revista "Christianity Today" dovedeste contrariul bazandu-se pe Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca si Ioan, scrise intre primul si al doilea secol dupa Hristos, inainte de Consiliul din Nicea.

--------------------------------------------------------------------------------

Hanks, fata-n fata cu Iisus

Tom Hanks a acceptat sa-l interpreteze pe Robert Langdon, personaj central din ecranizarea romanului lui Dan Brown, "Codul lui Da Vinci". Cariera actorului nominalizat de cinci ori la Oscar, scutita pana acum de prea multe controverse, s-a transformat insa intr-un meci continuu cu reprezentantii Bisericii.

Proteste-le au culminat cu o intamplare inedita la show-ul "Saturday Night Live", de sambata trecuta. Acolo, Hanks a fost infruntat de un comic deghizat in Iisus, care l-a informat, crestineste, ca il iarta pentru implicarea in pelicula "Codul lui Da Vinci". Hanks era deja angajat intr-o discutie cu reprezentanti ai clerului, contrariati de asocierea dintre numele actorului si un film care contesta Scriptura.

--------------------------------------------------------------------------------

Miturile Mariei Magdalena

Introdusa in "Codul lui Da Vinci" ca iubita a lui Iisus Hristos, Maria Magdalena l-a inspirat pe Dan Brown in romanul sau. Acesta a speculat asupra excluderii Mariei Magdalena din Evanghelii pe motiv ca aceasta era femeie. Iubirea dintre Maria Magdalena si Iisus a facut deja subiectul unor carti, ca "Ultima tentatie a lui Iisus Hristos", scrisa de grecul Nikos Kazantzakis. Mult timp Maria Magdalena a fost privita ca un personaj de compozitie in Biblie, reunind trei femei citate in Evanghelii: Maria din Magdala, Maria din Betania si o pescarita necunoscuta.

[Coshava]

Fie-mi permise si mie citeva observatii, deoarece pe undeva am impresia ca e un aspect important din "tehnica manipularii subliminale" care nu e atins de comentariile precedente.

Ca parere personala - cartea e nu prost, ci extrem de prost scrisa. Dezamagitor chiar as zice.
Actiunea, dincolo de alte implicatii despre care o sa spun mai tirziu, e penibil de stravezie : da-o-n pisici, ditamai conspiratia mondiala cu implicatii cosmice si totul se reduce la o urmarire si trei dialoguri rasuflate intre 6, 7 personaje ? :shock:
Ma asteptam ca "la un semn" deschisa sa fie calea la legiuni de catolici/crestini fanatici, care sa puna in functie prin doua-trei cuvinte cheie si o bitiiala din picior ditamai reteaua oculta care sa-i vineze pe cei doi etc, etc - si cind colo ... fis, un singur asasin ( cam neprofesionist in fond - cine dracu' ucide pe toti cei patru pastratori ai unui secret fara sa se asigure ca ce zic ei e adevarat si nu doar ... "o legenda de acoperire", cum orice film american de duzina ne invata ca au gata pregatita spionii si alti conspiratei d-astia ? :sick: ) si si ala cu probleme de personalitate ?
Las-o naiba, la aproape 3 miliarde de coco cit e evaluata averea ( oficial si pe bune - ca din carte oricum razbate mult mai mult ) membrilor Opus Dei tocmeau aia trei duzini de racketi ucraineni de ii luau astia la tocat pe cei patru batrinei de aflau cam tot de la ei. Si eventual le remineau si de inchiriat pentru o saptamina doi sateliti de urmarire ... asa, sa aduca mai a "Inamicul public nr. 1" - daca tot e sa vorbim de consipratii si filme binisor facute despre ele.

S.a.m.d., s.a.m.d. - oricum dupa primele 50 de pagini cartea incepe sa semene a parodie de thrilar mai degraba ... :lol:

Si-apoi, povestea lasä în coadä de peste o problemä fundamentalä de atitudine, dupä ce a cäzut în capcana de a o fi abordat: NATURA LUI IISUS. Divin, sau uman? Muritor, sau nu ?

Interesant comentariul - dar aici se vede ca D. Brown nu prea are singe-n ... ( si eventual nici cunostintele necesare ) sa pluseze la greu pe ceea ce sugereaza la inceput ( atunci cind el tine conferinta cu simbolurile care induc in eroare ) : este crestinismul si simbolistica aferenta/impusa de el doar o compilatie/deturnare a unor simboluri mai vechi sau nu ?

[Pitbull]

oricum dupa primele 50 de pagini cartea incepe sa semene a parodie de thrilar mai degraba ... :lol:

Exact!

[Bubu]

Wow, ce topic agitat! Acum l-am vazut. Interesant. :w00t: Observ ca Pitbull e total impotriva.