"Codul lui Da Vinci"

[Pitbull]

Poate era mai bine sä includ acest comentariu în "Cartea preferatä" - dar cred cä ar fi fost dublu-off-topic, pentru cä:
- Nu e carte
- Nu e preferatä
Oricum, nu m-astept sä aibä o viatä prea lungä - cum nici subiectul incriminat nu va avea. La fel cum lumea o sä uite curând fenomenul comercial si a-cultural "The Da Vinci Code", si acest topic va muri definitiv, nu peste mult. Deocamdatä, dati-vä cu presupusul, care aveti ceva de zis. Când o sä se verse, läsati-l în plata Domnului.

[Pitbull]

Indiana Jones si Madam Christos


Motto:
"V-am päcälit? V-am luat banii!"
("Filantropica")


(NOTÄ: Existenta în acest text a unor termeni proprii literaturii - "stil", "naratiune", "structurä", "personaje", "autor", "continut", etc. - se explicä doar prin nevoia de a simplifica exprimarea.)

Împrejurärile au fäcut ca printre traducerile "alimentare" cu care m-a blagoslovit soarta în ultimii cincisprezece ani sä se numere si vreo sapte-opt romane de Sandra Brown. Am avut surpriza sä constat cä aceastä autoare a ajuns, cel putin în România, pe acelasi palier cu "bancurile cu blonde". Toatä lumea o-njurä ca pe o întruchipare a nulitätii literare, dar nici unul dintre acei vajnici cruciati nu i-a citit mäcar o paginä. Evident, genul "romance" face parte dintr-o literaturä de minimä rezistentä - comercialä, superficialä, si foarte muritoare. Aceste cärtulii destinate lecturii matinale si post-meridiane a cuconetului muncitor, prin trenuri de navetä, se produc cu toptanul, si sfârsesc cu duiumul în cosurile de gunoi ale gärilor. Uriasa lor majoritate sunt scrise de niste toväräsele neavenite, într-un stil stereotip, urmând cu sfintenie aceleasi clisee structurale si narative. Ei bine, în acest peisaj. Sandra Brown rämâne o scriitoare AUTENTICÄ. Romanele ei, färä pretentii de a-si depäsi conditia, au totusi umor, personaje de o complexitate modicä, situatii destul de inedite si interesante. Evident, mor în prima clipä dupä lectura ultimului paragraf - dar pânä atunci, se citesc (si, în cazul meu, se traduc) mäcar cu pläcere.

Nu acelasi lucru se poate spune despre cvasi-tizul ei, acest Dan Brown sau cum l-o fi chemând (sau cum I-O fi chemând, pentru cä deocamdatä nici nu stiu dacä neica existä, cu acest nume sau vreun ilizibil Epaminondius MacPuliskopoulos, ori o fi vreun grup de tovaräsi aka negrisori, sau poate proverbialii cimpanzei care, de-atâta dat cu destele-n taste, au îmbârligat pânä la urmä "The Da Vinci Code" - cä pânä la operele luni Shakespeare mai avem! Totusi, la fel cum am spus si în nota introductivä, pentru a nu mä complica voi trata autoratul acestei productii ca aparitându-i unui singur individ, purtätor al numelui de pe copertä.
Rämân pe veci îndatorat editurii Meteor care, comandându-mi traducerea unui roman din "siajul" notoriului "Cod...", mi-a împrumutat editia de la R.A.O., pentru referintä. Asa, am economisit banii pe care mä simteam tentat sä-i arunc pe respectivul cärämidoi, incitat de toatä orgia publicitarä dedicatä-i - si am câstigat si vreme pretioasä, putându-l citi în metrou, nu în varianta downloadatä de pe net, care mi-ar fi räpit din timpul de computer.
Asadar, am purces cu un oarecare interes sceptic. Mä asteptam la... dar n-are rost sä vä plictisesc cu asta. Putem säri peste vreo sutä de pagini, când mä convinsesem deja cä obiectul e un stift, si premeditam un comentariu ironic. Numai cä dupä acea primä sutä de file au mai urmat vreo trei sute saptezeci, maculaturä berechet ca sä mä ducä la exasperare si sä-mi spulbere orice intentii de rafinament.
Asa cä pot trece direct la concluzii, scurt si färä menajamente:

"Codul lui Da Vinci" este una dintre cele mai nerusinate imbecilitäti care mi-au cäzut vreodatä sub ochi. Aceastä VOMÄ, aceastä CLISMÄ, aceastä LABÄ TRISTÄ, aceastä DIAREE PESTILENTIALÄ, care a sedus o sumedenie de cititori cu aroma ei de mâtä moartä unsä cu glazurä de tort, nu este altceva decât o nerusinatä escrocherie comercialä, o nulitate scripticä devenitä pretext de umflare cu pompa publicitarä pentru a suge paralele cât mai multor naivi din turma acestei lumi. Nici mäcar nu meritä onoarea unei "recenzii", asa cä mä voi märgini sä punctez - fiecare paragraf echivalând cu o smetie trasä drept în muianu' inculpatului Brown D.

Douä calitäti (relative):

- Bogätia de informatii.
Dar, cum spuneam, e RELATIVÄ, pentru cä de-o vreme-ncoace mai existä si Google pe lumea asta, dragi feti logofeti! Nu-i nevoie sä ne däm scriitori (sau editori, sau distribuitori), ca sä însiräm cäcäläu de fapte mai putin cunoscute despre Biblie, Bisericä, Renastere, Luvru, Isaac Newton, Alexander Pope si alti ilustri domni si doamne. Cu atât mai mult cu cât Brownu' amestecä printre ele si propriile lui inventii inepte, asa cä pas de mai întelege ceva. Cine s-a documentat la viata lui, stia de mult respectivele ciudätenii. Cine nu, inträ-n ceatä definitiv.

- Ideea cu reabilitarea "Sacrului feminin"
Generoasä, legitimä si ofertantä. DAR e veeeche! Nu aduce NIMIC nou, reitereazä aceleasi si aceleasi argumente arhicunoscute, schitând jonctiunea cu filosofia si morala crestinä STRICT la nivel expozitiv. Vorbe, vorbe, vorbe si citate. NIMIC din acest strat ideatic fundamental nu transpare în trama, dramaturgia si substanta literarä a textului. Si - culmea! - are un personaj feminin central, si nu face nimic cu el! Putea fi si bärbat, si androgin - tot un drac. (Mai mult îl dezvoltä dramatic pe albinosul äla de Silas, care are doar tangente vagi si colaterale cu continutul.) In locul unor implicatii de fond privitoare la rolul sacrului feminin în crestinism (propus prin artificiul cu Maria Magdalena), singurul rezultat al demonstratiei rämâne: "Bäää, da' ce naspa a fost Biserica!"
Acelasi lucru e valabil si pentru toate celelalte sugestii "revolutionare" privind viata lui Iisus: abordeazä probleme de o gravitate supremä pentru civilizatia, cultura, societatea, morala si spiritualitatea omeneascä din ultimii douä mii de ani... si nu le duce nicäieri! Nix concluzii, nici mäcar sugerate, nici mäcar ca o invitatie la reflexie... Doar cä "ar rästurna lumea" si "douä milenii s-au tot chinuit sä le ascundä". Penibilä impotentä intelectualä!

Iar acum, hälelante:

- Stilul
Superficial, confuz, stângaci pânä la enervant. (Precizez: asa era si-n original, dar editia româneascä îi face pustiul de bine de a-l tâmpi si mai räu, în traducerea unei vaci agramate pe nume Adriana Bädescu - si în editarea tâfnoasei scroafe publicistice urcate-n copac R.A.O., cea care nu-si pläteste colaboratorii cu lunile, da-n schimb se dä "editurä de prestigiu". Siktir!)

- Naratiunea
Rudimentarä, platä, trenantä, presäratä cu felurite gugumänii povestitoricesti.
Contine o singurä capcanä, care pe multi i-a fäcut sä nu lase cartea din mânä: în superficialitatea sa, autorul spune povestea cu acceleratorul, zbenguindu-se de la un episod la altul ca un maimutoi beat printr-un aprozar plin de legume si fructe. Un asemenea spectacol poate fi captivant de urmärit, pânä la un punct - dupä care, cade rapid si definitiv în plicticos. Personal, pe ultimele douä sute de pagini mä chinuiam sä nu adorm, si citeam mai departe doar ca sä scap mai repede de calvar.
Nu are NIMIC din mäiestria unor autori de thriller ca David Morrell, Tom Clancy, Tami Hoag, Philip Cornford, Colin Falconer si altii ca ei. Acesti buni profesionisti, desi cantonati tot în canoanele unui gen, STIU, nene, sä te tinä! Sunt mari pisicheri, strecoarä clenciuri, dau brânciuri, uite-asa te joacä pe degete! Brown D. zburdä zglobiu fix ca mâna pe mätärângä în minutele dinaintea orgasmului - da' necazu-i cä-i un orgasm d-äla care vine... vine... vine... si nu mai vine! PE BUNE cä nu vine - pânä-la sfârsitul povestii, si nici atunci!

- Structura
N-avem. O însiruire de fapte înghesuite într-un interval de vreo douäsprezece ore - de ce? Sau din gresealä, sau cä "dä bine": ia sä zicem noi o poveste epocalä care-ncepe seara la Luvru si se terminä în zori la Londra, si sä umplem cu ea aproape cin's'te de pagini, de sä moarä lumea. Ajurea-n tramvai!
Pe de atlä parte, e unul dintre cele mai înfiorätoare cazuri de "anticlimactic" pe care le-am întâlnit vreodatä (vezi faza de mai sus, cu orgasmul lipsä). "Marele mister" cu Maria Madgalena se divulgä pe la jumatea cärtii. In continuare, doar urmäriri, crime si asa-zise "lovituri de teatru" - previzibile ale naibii, da-n schimb înmultite si însirate pânä la disperare. In sfârsit, se rezolvä si conflictul, äla räul e päcälit si arestat (laaameee!!! Pânä si-un pusti de doispe ani ar fi construit punctul culminant cu mai multä imaginatie!), si dupä aia încä vreo saptej de pagini de vorbärie, vorbärie, vorbärie, si hai încä un "coup de théâtre" (cä adicä Sophie e urmasa directä lui Christos - mersi, ghicisem încä din sfertu' äl dintâiu'!), si la urmä di tät, un epilog în care Langdon äla, ce sä vezi, GHICESTE cä mormântul Mariei Magdalena (recte "Sfântul Graal") e sub piramida lui Mitterand de la Luvru - chestie evidentä pentru orice cetitor cu juma' de creiere, încä din primul capitol, când apare piramida aia si se insistä pe ea mai-mai sä-ti bage destele-n ochi si mai multe nu!)

- Povestirea
Penalä (si la propriu, si la figurat). Nerusinat de neverosimilä. Cele mai trase de pär situatii, într-un mariaj perfect cu äle mai präfuite clisee. Bineînteles, pe parcursul älor doispce ceasuri, personajele trec prin jdemii de peripetii elucubrante, se pupä cu moartea de enspe mii de ori, si de fiecare datä cad în picioare ca Hopa-Miticä. Mäcar la David Morrell o luau în barbä pânä li se-apleca, frätie! Ca sä nu mai vorbim de maiourile lui Bruce Willis!
Pe de altä parte, tot la acelasi nivel al ridicolului, în acelasi interval înghesuit ca un vagon de metrou în drum spre locul de muncä, vajnicii nostri eroi întâlnesc cam tot atâtea coduri ezoterice (care de la Da Vinci, care de la nu-s-ce templieri, francmasoni, roza+crucieni si bunelu' fetii), si ce sä vezi, pe TOATE mi le rezolvä cât ai clipi - da' stii, CHIAR pe toate! Prin foc, prin spängi, prin glonti, prin fum, ei bunghesc rebusuri!
Si încä una: gäini moarte în materie de creare a "misterului". Cum vine vorba de câte-o chestie "adâncä", mä-ntelegi, cum nenea Brown ne taie macaroana cu nerusinare - gen: "si refuza sä-si aminteascä ce väzuse acolo!" (Da' peste cinzeci de pagini, nu mai refuzä, si ne povesteste si nouä.)
Plus o grämadä de trânteli Ã* la autorele omniscient, potrivite egzaktamente ca nuca-n perete.

- Personajele
Zero barat. Niste ETICHETE umblätoare, färä personalitate, färä dimensiuni, färä profunzime, färä NIMIC. Poncife de "conflict interior" (mai ales la fätucä), lipsä patentatä de veridicitate psihologicä, replici stereotipe, dialoguri supte din deget.
A, si un lucru de care mi-era fricä, da' tot n-am scäpat: dupre ce iel si iea se joacä de Indiana Jones si Mita Baston tot romanul, färä pic de urmä de atractie sau sentiment între ei, pe ULTIMUL SFERT DE PAGINA, hodoronc-Marito, gagica îl invitä la o vacantä-n doi - adicä: "Hai sä ne fu.tem". Ca-n bancul äla cu "Cine-a vopsit picioarele calului meu în verde?!"
Mäcar bancul era banc. Aici e pe bune!
Mäcar Indy Jones, James Bond si altii ca ei, se luau singuri în bäscälie, tot timpul - ASA se construieste o poveste neverosimilä! Da' ästia, nu - cä noi suntem oameni seriosi!

- Subiectul
Hiper-räsuflat. Frectie la un picior de lemn în moda "demitizärilor biblice" - ce sä-ti povestesc! Mare scofalä, dac-a avut Iisus viatä sexualä sau nu! Controversa asta e activä de vreo treizeci de ani. Anthony Burgess, comentându-si romanul "Jesus, A Life", sustinea cä Iisus a fost un om prea normal, sänätos si echilibrat, ca sä nu fi avut si viatä sexualä. Dimpotrivä, Zefirelli, vorbind despre propria lui viziune din "Jesus of Nazareth", afirma cä-l considera pe Iisus mult prea spiritualizat pentru a se mai preocupa de carnalitate. Ambele optiuni au meritele lor - iar controversa e pur si simplu irelevantä. Nu rupem nici o gurä a târgului fabulând acum cä Maria Magdalena a fost sotia lui Iisus si au mai avut si copii, si urmasi. Or fi avut - ei, si?
În schimb, ideea (de la "idiotenie") cä de-aici purcede mitologia Sfântului Graal... hai sä fim seriosi! Toatä argumentatia cu anagramele si cu omonimiile, cu "Sangreal", "San Greal", "Sang Real", etc., e doar o joacä de-a rebusistica. S-a încercat de mult, si s-a räsuflat - n-are nici cea mai micä relevantä, nici teologicä, nici eschatologicä, nici de politicä religioasä, nici de nimic.
Si-apoi, povestea lasä în coadä de peste o problemä fundamentalä de atitudine, dupä ce a cäzut în capcana de a o fi abordat: NATURA LUI IISUS. Divin, sau uman? Muritor, sau nu? Pe ici, pe colo, apar câteva referiri la "mortalitatea" lui, si la faptul cä realitatea istoricä e insignifiantä pe lângä adevärul de naturä spiritualä, moralä, filosoficä si teologicä (vechea problemä a "teologemelor"). Dar, o datä ce a ajuns în acest punct, autorele trebuia FIE sä-si clarifice optiunea, fie sä enunte clar dilema - pe când, el o lasä-n plata Domnului, si-i trimite pe äia doi sä mai deturneze o dubä, sä mai treacä fraudulos o granitä, sä mai dezlege un artimogrif sau logogrif sau nu-s ce mä-sa.

- Vâlva
Fenomen tras de pär, pe de o parte alimentat cu dibäcie, pe de altä parte sustinut de istericalele naive ale fundamentalistilor cre(s)tini. Toate protestele Bisericii fatä de acest text sunt apä de ploaie. Asa cum spuneam, nu are nici cea mai micä importantä dacä Iisus a avut o viatä sexualä sau nu, o sotie, copii, etc. În plus, povestea propusä aici o prezintä pe Maria Magdelena ca SOTIE LEGITIMÄ ÎN LEGEA MOZAICÄ. Si-atunci, unde puii mei e "erezia"?
Categoric, subiectul nu contine NICI O BLASFEMIE. Trateazä cu scepticism strict relatia între canonic si apocrif - o problemä UMANÄ, în fond - nu atacä prin nimic persoana, natura sau misiunea Mântuitorului. (În treacät fie zis, filmul lui Scorsese - mentionat, întâmplätor, în roman - justifica într-adevär asemenea controverse; iar excelentul roman al lui Michael Moorcock "Behold the Man" friza realmente sacrilegiul - dar nici n-a stârnit aceeasi tevaturä, nici n-a declansat aceeasi dementä comercialä.
Bäi, popime de la Vatican! Bägati-vä mintile-n cap - una la mânä, "Codul lui Da Vinci" NU E O BLASFEMIE; a doua la mânä, chiar dacä era, e prea prost ca sä conteze. Läsati-i p-äia sä-si ia banii, nu le mai faceti si voi publicitate negativä (sau, poate, v-ati înteles sä vä pice si vouä o fleicä, o dudä, ceva...?)

Una peste alta - ce e "The Da Vinci Code"? O cacealma jalnicä si nerusinatä, un adevärat delict moral la adresa literaturii în special si a culturii în general. Un tâmpit (sau un grup de dobitoci), se-apucä sä compileze o grämadä de senzationalisme istorice cu iz de teoria conspiratiei, în mare parte cunoscute (cel putin de cei interesati - dar nicidecum "confidentiale"), însäileazä din ele un soi de argumentatie puerilä, mai näscocesc vreo câteva ca sä umple inevitabilele goluri si sä se dea inventatori, aranjeazä primitiv totul într-un fel de poveste färä cap si färä coadä, spusä îngrozitor de prost, si pe urmä, dä-i cu campania publicitarä! Si, evident, mälaiu' curge gârlä!
Auzi, bäi Dan Brown sau cum te-o fi chemând? Stii ce zice-un vechi proverb malgas?
Suge-o!
Nu rimeazä, da-i adevärat!

[Airlight]

sa-ntelegem ca esti suparat

[Pitbull]

Nooo, sunt fericit!
Sunt fericit, si mä simt bine,
Sensul vietii l-am descoperit...
...când väd cum impostura si non-valoarea fac valuri, ditamai afisele pân statii de metrou, tot vulgu' (si nu numai!!!) bujbé de admiratie (bäi, pânä unde poate merge TEMBELISMUL, sä te lasi päcälit chiar în halu' ästa?), si curge dolarii gârlä - pen' ce? Pentru un cäcat cu trei moturi!
Si-am väzut pe semnu' de carte de la R.A.O. cä oligofrenu' trage tare, i-au mai apärut încä vreo patru!
S-a-nturnatärä lumea cu curu-n sus!

[Airlight]

monser,

cultura pop a fost intotdeauna superficiala. ba chiar e o contradictie in termeni, daca e sa ma intrebi pe mine.

ceea ce e notabil e ca asistam la spectacolul unei masini de vanzari cu adevarat profesionale. sa privim, sa ne intristam si sa invatam.

patim aceleasi si cu filmul si cu muzica si cu orice resursa poate fi Daily FMCG. e de mirare ca un batran intelept ca matale mai are resurse de indignare pe tema bucuriilor vulgului.

teoria mea e alta: daca furam de la astia tehnicile de vanzare si p-orma distribuim good old meaning in astfel de ambalaje, nu se cheama ca am invatat sa folosim sistemul ?

[herbert]

wow, impresionanta epopeea critica la Codul lui Da Vinci semnata de Pitbull, dar, din pacate, cade alaturi. "Codul..." a fost una din cele mai fascinante carti pe care le-am citit in ultimii ani. Excelent scrisa, cam superficial-amatorist-negligent tradusa, dar asta conteaza mai putin... pe mine incepe sa ma amuze reactiile de tipul celei pe care a infatisat-o cu meticulozitate Pitbull... le inteleg...
poate revin, da' poate nu...

[Pitbull]

Vezi sä nu!
Mämicule, ce mumos ar fi sä se poatä cum spui tu! Da' uite cä-i nitelus mai kompliziert! Pentru cä aici nu-i vorba doar de (copro)culturä pop, borâtura asta a lu' Brown e ditamai intoxicarea! Imi putzea räu de tot, încä de la început, si între timp am mai investigat problema. (Intâmplätor, astä searä am avut o conversatie si cu Urania - râdeti voi, râdeti, Harapi Albi, dar cucoana nu-i tocmai venitä cu pluta.)
In fine, deocamdatä atât, cä abia am început sä scormonesc. Vä mai povestesc eu, mai încolo.

[Pitbull]

wow, impresionanta epopeea critica la Codul lui Da Vinci semnata de Pitbull, dar, din pacate, cade alaturi. "Codul..." a fost una din cele mai fascinante carti pe care le-am citit in ultimii ani. Excelent scrisa, cam superficial-amatorist-negligent tradusa, dar asta conteaza mai putin... pe mine incepe sa ma amuze reactiile de tipul celei pe care a infatisat-o cu meticulozitate Pitbull... le inteleg...
poate revin, da' poate nu...

Na-ti-o frântä, Herbie, ai postat în timp ce scriam eu. Ii räspundeam lui Airlight.
Acuma, ia sä vedem: DE CE "cade aläturi" critica mea - numai pentru cä pe tine te-a fascinat "Codul..."? Hai, DEMONTEAZA-MI-O - si stii cä n-o spun sfidätor! Chiar mä intereseazä controversele fecunde, si SPER sä mä contrazici cu argumente serioase, punctuale - mä ajutä si pe mine! De pildä, privitor la aspectul semnalat de tine: "excelent scrisä"; eu zic "mizerabil scrisä" - si, sumar, am explicitat de ce. Hai, te-ncumeti la un duel pe teme de profesionalism literar?
De asemenea, recunosc sinceritatea ta în a "întelege" reactiile de acest tip, dar din nou, as dori ceva mai concret.
Asa cä, REVINO, please!

[Airlight]

Chiar mä intereseazä controversele fecunde, si SPER sä mä contrazici cu argumente serioase, punctuale

si iata cum inca o valoroasa polemica se va involbura from pure shit -daca pot sa-i zic asa - precum acele colonii de spongi care cresc pe dejectii.

ce ne deosebeste cultural de alte popoare e pasiunea inutila cu care ne aparam convingerile

[st3fan]

ce ne deosebeste cultural de alte popoare e pasiunea inutila cu care ne aparam convingerile

Aceasta pasiune prin care ne aparam convingerile rezulta din principii, cei care nu isi apara cu convingere ideile,venind cu argumente, inseamna ca nu au coloana vertrebala...Si din pacate, patosul despre care tu spui ca e inutil,lipseste...este inlocuit de rautati, infumurari s.a.m.d.
Nu am citit "Codul lui Da Vinci", in primul rand ca nu mi-a picat in mana, si in al doilea rand am auzit de o anumita nocivitate a acestei carti.Am citit "Ingeri si demoni", o carte usurica, ceva nuante de filosofie ieftina(gen daca Dumnezeu este atotputernic si milostiv, de ce nu face in asa fel incat sa opreasca razboiele, suferinta etc.Raspunsul a constat intre o paralele intre civilizatie si un copil, sugerand faptul ca este mai benefic pentru copil sa cada o data si apoi sa se ridice singur, astfel invatand din greselile sale), dar o carte OK.
Voi analiza in cateva randuri imensul impact avut de "Codul lui Da Vinci".De ce acest efect absolut atomic al cartii?Raspunsul pe care il vad eu este destul de simplu...este vorba despre o "boala" a societatiilor, boala care consta intr-o indepartare de spiritualitate, divinitate,de lumea metafizica(referindu-am la traducerea mot a mot a cuvantului) si o accentuare a importantei materialismului.De cate ori pe saptamana/luna/an merg tinerii la biserica?De foarte putine ori, in special in zonele urbane, puternic tehnologizate, in care se cultiva un asa zis drept la propria alegere, independenta, in care tanarul din turma invata ca traind in democratie poate sa faca ce vrea, poate sa spuna singur daca duminica dimineata sta pe messenger sau merge la biserica.Foarte bine, are acest drept, toti avem acest drept, ceea ce este un lucru foarte bun.Ceea ce este rau consta in faptul ca prin aceste alegeri, constient sau nu, se produce o indepartare de divinitate, de viata spirituala, de aceea eliberari din lanturile platoniene se produc tot mai rar(ma refer la "Mitul pesterii", Platon).Revenind acum la carte..."Codul lui Da Vinci" este un pretext pentru cei care s-au indepartat de Dumnezeu.Un mare pretext pentru constiinta lor in primul rand, spunandu-si ca "Iata, lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinta Biblia".
Acum,doar de dragul polemicii, aduc in discutie un citat al lui Voltaire."Daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat".Pot sa privesc lucrurile si din acest punct de vedere...Omul(in general) este o fiinta slaba, caruia ii face bine sa stie ca exista ceva sau cineva care ii ofera suport in tot ceea ce face, de aici si atat de utilizatele expresii "Da Doamne","Doamne ajuta" etc.Este simplu pentru fiinta umana sa gaseasca o justificare pentru propriul esec in vorbe gen "nu a vrut D-zeu", sau "nu a fost sa fie"(crezand ca soarta este de vina, destinul fiind un alt stalp al omenirii).
In concluzie, ca deja m-am lungit...din punctul meu de vedere, succesul acestei carti este explicabil si trage cateva semnale de alarma, semnale de alarma care vor fi auzite de mult prea putini.

[Pitbull]

St3fan, ceea ce spui tu e foarte adevärat si reprezintä o bunä parte (nu chiar integralä, dar substantialä) din motivatia impactului acestui fenomen.
N-am citit "Ingeri si demoni" încä, desi s-ar putea sä-i sacrific cele câteva ore de rigoare, mä face curios. Asearä discutam cu un editor care sustinea cä e destul de lizibilä. Descrierea pe care o faci continutului säu de idei nu mä surprinde. E un alt loc comun teosofic - un nou "hai sä mai descoperim si pentru a enspea mia oarä America" - dar ideea finalä pare si mai infantilä decât cele din "Codul...".
In treacät fie zis, cartea la Meteor pe care o voi traduce zilele astea (si care mi-a prilejuit lectura "Codului...") e mult mai incitantä si elevatä pe plan intelectual (mä refer la "Conspiratia Da Vinci", de Marc Sinclair). Tot un thriller politist, în care eroul investigheazä motivatiile ascunse ale creärii fenomenului "Codul lui Da Vinci" (metaliteraturä, ce sä-i faci!), dar scris cu bun-simt, si bazat pe o argumentatie inteligentä. Personal, revelatiile de acolo nu m-au surprins ca atare (stiam ideile, din Stanislaw Grof), dar pentru publicul larg sunt într-adevär inedite - nu ca truismul ästa cu "copiläria omenirii".

[raptor]

.ce mi-e brown, ce mi-e hassel (as fi zis coelho, dar pa ala nu l-am citit-desi sunt sigur ca e in aceeasi liga de extraordinari gentlemeni). caca.

[Pitbull]

Ei, vezi - nu-i chiar asa! Un autor ca Hassel e mäcar CINSTIT (scrie romane dure de räzboi si nimic mai mult, nu se dä rotund cä rästoarnä lumea cu ele). Si, în plus, stie meserie! Nu e un artist al beletristicii, dar e un iscusit mestesugar - spre deosebire de Brown, care-i un diletant retardat si analfabet într-ale prozei, si n-ar putea fi bun decât de brosuri cu criptograme si cuvinte încrucisate, de rezolvat la mare-n camerä când plouä (da' fac pariu c-ar aranja ca si alea sä se vândä mai ceva ca "Lord of the Rings"!)

[alex2]

@ pitbull

nenea brown exista, are nevasta si casa, preda nu stiu ce materie pe la o faculta, bla bla.
am citit codul in in cateva seri, iniante sa cad moarta de somn...din nefericire nu am avut decat varianta in english, si am cam stat cu dictionar la cap.plus ca a trebuit sa ma dau jos din pat si sa ma duc in biblioteca sa iau un album cu opera lui da vinci, ca nu stiam ds ce vorbeste in carte.

fenomen mai mult sau mai putin cultural, in mod cert ceva de urmarit pt un semniar de marketing
am incercat sa mai citesc si o a doua carte, angels & demons si in mi-a luat 3 luni aproape sa o termin. aidoma codului. whatever.

am putea zice si incheia discutia cu "de gustibus".

[Pitbull]

@ pitbull
nenea brown exista, are nevasta si casa, preda nu stiu ce materie pe la o faculta, bla bla.

Aha. Posibil. Mä rog, asta nu schimbä fundamental datele problemei - reiese cä e mercenarul care s-a potrivit sä facä treaba. Probabil l-au ales nu pentru (inexistentele) calitäti de scriitor, ci pentru cä le are p-astea cu criptografia si criptologia, un nivel de informare oarecum enciclopedic, si stia sä le-mbârlige.

[raptor]

Ei, vezi - nu-i chiar asa! Un autor ca Hassel e mäcar CINSTIT (scrie romane dure de räzboi si nimic mai mult, nu se dä rotund cä rästoarnä lumea cu ele). Si, în plus, stie meserie! Nu e un artist al beletristicii, dar e un iscusit mestesugar - spre deosebire de Brown, care-i un diletant retardat si analfabet într-ale prozei, si n-ar putea fi bun decât de brosuri cu criptograme si cuvinte încrucisate, de rezolvat la mare-n camerä când plouä (da' fac pariu c-ar aranja ca si alea sä se vândä mai ceva ca "Lord of the Rings"!)

.hassel saracu' o fi el cinstit, da' tot prost. imi amintesc ca atunci cand il citeam combinam in mod placut lectura cu o actiune digestiva-fie ea...hmmm..."polara" sau "australa"-citeste mancare, respectiv cacare).
.nu cred ca brown e intr-atat de prost incat sa aiba iluzia ca poate rasturna lumea cu fituicile lui-tot ce a vrut(si a si primit!) a fost cashul, malaiul, betele, dolareii si euroii si ronii nostri, storsi de pe spinarea catorva sute de milioane de curiosi. o fi el scriitor PROST, dar e MARE economist.

[Pitbull]

Nu stiu cât de "MARE economist" o fi nentu Brown, dar mari BISNITARI sunt alde editorii lui, si äia tupilati în spatele lor. Oricum, persoana nenicului mä intereseazä mai putin - important e FENOMENUL acestui buc (cä book nu pot sä-i zic).

[Tudor.b]

Depinde de gusturi. Mie mi s-a parut interesanta...

[Pitbull]

"Interesantä" mi s-a pärut si mie, sub aspectul combinärii abile a realitätilor istorice cu speculatiile si fictiunile. Dar conceptul de "interesant", prin însäsi natura lui ("a trezi interesul"), reprezintä doar o POTENTIALITATE. Ce ne facem când finalizarea acelui potential e ratatä (sau, mai pe sleau spus, când interesul trezit la început sä bäseste totalmente pânä la sfârsit)?

[bellhop]

o japoneza in lift saptamana trecuta cu Codul in mana (in japoneza cartea, da' mi-am dat seama dupa coperti), am zambit, uneori it's so refreshing sa descoperi cat se poate intinde prostia, te uiti la om, vezi cat e de diferit bine imbracat apoi te gandesti cat il poate duce capul si te simti ..bine ;