Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
Indiana Jones si Madam Christos
Motto:
"V-am päcälit? V-am luat banii!"
("Filantropica")
(NOTÄ: Existenta în acest text a unor termeni proprii literaturii - "stil", "naratiune", "structurä", "personaje", "autor", "continut", etc. - se explicä doar prin nevoia de a simplifica exprimarea.)
Împrejurärile au fäcut ca printre traducerile "alimentare" cu care m-a blagoslovit soarta în ultimii cincisprezece ani sä se numere si vreo sapte-opt romane de Sandra Brown. Am avut surpriza sä constat cä aceastä autoare a ajuns, cel putin în România, pe acelasi palier cu "bancurile cu blonde". Toatä lumea o-njurä ca pe o întruchipare a nulitätii literare, dar nici unul dintre acei vajnici cruciati nu i-a citit mäcar o paginä. Evident, genul "romance" face parte dintr-o literaturä de minimä rezistentä - comercialä, superficialä, si foarte muritoare. Aceste cärtulii destinate lecturii matinale si post-meridiane a cuconetului muncitor, prin trenuri de navetä, se produc cu toptanul, si sfârsesc cu duiumul în cosurile de gunoi ale gärilor. Uriasa lor majoritate sunt scrise de niste toväräsele neavenite, într-un stil stereotip, urmând cu sfintenie aceleasi clisee structurale si narative. Ei bine, în acest peisaj. Sandra Brown rämâne o scriitoare AUTENTICÄ. Romanele ei, färä pretentii de a-si depäsi conditia, au totusi umor, personaje de o complexitate modicä, situatii destul de inedite si interesante. Evident, mor în prima clipä dupä lectura ultimului paragraf - dar pânä atunci, se citesc (si, în cazul meu, se traduc) mäcar cu pläcere.
Nu acelasi lucru se poate spune despre cvasi-tizul ei, acest Dan Brown sau cum l-o fi chemând (sau cum I-O fi chemând, pentru cä deocamdatä nici nu stiu dacä neica existä, cu acest nume sau vreun ilizibil Epaminondius MacPuliskopoulos, ori o fi vreun grup de tovaräsi aka negrisori, sau poate proverbialii cimpanzei care, de-atâta dat cu destele-n taste, au îmbârligat pânä la urmä "The Da Vinci Code" - cä pânä la operele luni Shakespeare mai avem! Totusi, la fel cum am spus si în nota introductivä, pentru a nu mä complica voi trata autoratul acestei productii ca aparitându-i unui singur individ, purtätor al numelui de pe copertä.
Rämân pe veci îndatorat editurii Meteor care, comandându-mi traducerea unui roman din "siajul" notoriului "Cod...", mi-a împrumutat editia de la R.A.O., pentru referintä. Asa, am economisit banii pe care mä simteam tentat sä-i arunc pe respectivul cärämidoi, incitat de toatä orgia publicitarä dedicatä-i - si am câstigat si vreme pretioasä, putându-l citi în metrou, nu în varianta downloadatä de pe net, care mi-ar fi räpit din timpul de computer.
Asadar, am purces cu un oarecare interes sceptic. Mä asteptam la... dar n-are rost sä vä plictisesc cu asta. Putem säri peste vreo sutä de pagini, când mä convinsesem deja cä obiectul e un stift, si premeditam un comentariu ironic. Numai cä dupä acea primä sutä de file au mai urmat vreo trei sute saptezeci, maculaturä berechet ca sä mä ducä la exasperare si sä-mi spulbere orice intentii de rafinament.
Asa cä pot trece direct la concluzii, scurt si färä menajamente:
"Codul lui Da Vinci" este una dintre cele mai nerusinate imbecilitäti care mi-au cäzut vreodatä sub ochi. Aceastä VOMÄ, aceastä CLISMÄ, aceastä LABÄ TRISTÄ, aceastä DIAREE PESTILENTIALÄ, care a sedus o sumedenie de cititori cu aroma ei de mâtä moartä unsä cu glazurä de tort, nu este altceva decât o nerusinatä escrocherie comercialä, o nulitate scripticä devenitä pretext de umflare cu pompa publicitarä pentru a suge paralele cât mai multor naivi din turma acestei lumi. Nici mäcar nu meritä onoarea unei "recenzii", asa cä mä voi märgini sä punctez - fiecare paragraf echivalând cu o smetie trasä drept în muianu' inculpatului Brown D.
Douä calitäti (relative):
- Bogätia de informatii.
Dar, cum spuneam, e RELATIVÄ, pentru cä de-o vreme-ncoace mai existä si Google pe lumea asta, dragi feti logofeti! Nu-i nevoie sä ne däm scriitori (sau editori, sau distribuitori), ca sä însiräm cäcäläu de fapte mai putin cunoscute despre Biblie, Bisericä, Renastere, Luvru, Isaac Newton, Alexander Pope si alti ilustri domni si doamne. Cu atât mai mult cu cât Brownu' amestecä printre ele si propriile lui inventii inepte, asa cä pas de mai întelege ceva. Cine s-a documentat la viata lui, stia de mult respectivele ciudätenii. Cine nu, inträ-n ceatä definitiv.
- Ideea cu reabilitarea "Sacrului feminin"
Generoasä, legitimä si ofertantä. DAR e veeeche! Nu aduce NIMIC nou, reitereazä aceleasi si aceleasi argumente arhicunoscute, schitând jonctiunea cu filosofia si morala crestinä STRICT la nivel expozitiv. Vorbe, vorbe, vorbe si citate. NIMIC din acest strat ideatic fundamental nu transpare în trama, dramaturgia si substanta literarä a textului. Si - culmea! - are un personaj feminin central, si nu face nimic cu el! Putea fi si bärbat, si androgin - tot un drac. (Mai mult îl dezvoltä dramatic pe albinosul äla de Silas, care are doar tangente vagi si colaterale cu continutul.) In locul unor implicatii de fond privitoare la rolul sacrului feminin în crestinism (propus prin artificiul cu Maria Magdalena), singurul rezultat al demonstratiei rämâne: "Bäää, da' ce naspa a fost Biserica!"
Acelasi lucru e valabil si pentru toate celelalte sugestii "revolutionare" privind viata lui Iisus: abordeazä probleme de o gravitate supremä pentru civilizatia, cultura, societatea, morala si spiritualitatea omeneascä din ultimii douä mii de ani... si nu le duce nicäieri! Nix concluzii, nici mäcar sugerate, nici mäcar ca o invitatie la reflexie... Doar cä "ar rästurna lumea" si "douä milenii s-au tot chinuit sä le ascundä". Penibilä impotentä intelectualä!
Iar acum, hälelante:
- Stilul
Superficial, confuz, stângaci pânä la enervant. (Precizez: asa era si-n original, dar editia româneascä îi face pustiul de bine de a-l tâmpi si mai räu, în traducerea unei vaci agramate pe nume Adriana Bädescu - si în editarea tâfnoasei scroafe publicistice urcate-n copac R.A.O., cea care nu-si pläteste colaboratorii cu lunile, da-n schimb se dä "editurä de prestigiu". Siktir!)
- Naratiunea
Rudimentarä, platä, trenantä, presäratä cu felurite gugumänii povestitoricesti.
Contine o singurä capcanä, care pe multi i-a fäcut sä nu lase cartea din mânä: în superficialitatea sa, autorul spune povestea cu acceleratorul, zbenguindu-se de la un episod la altul ca un maimutoi beat printr-un aprozar plin de legume si fructe. Un asemenea spectacol poate fi captivant de urmärit, pânä la un punct - dupä care, cade rapid si definitiv în plicticos. Personal, pe ultimele douä sute de pagini mä chinuiam sä nu adorm, si citeam mai departe doar ca sä scap mai repede de calvar.
Nu are NIMIC din mäiestria unor autori de thriller ca David Morrell, Tom Clancy, Tami Hoag, Philip Cornford, Colin Falconer si altii ca ei. Acesti buni profesionisti, desi cantonati tot în canoanele unui gen, STIU, nene, sä te tinä! Sunt mari pisicheri, strecoarä clenciuri, dau brânciuri, uite-asa te joacä pe degete! Brown D. zburdä zglobiu fix ca mâna pe mätärângä în minutele dinaintea orgasmului - da' necazu-i cä-i un orgasm d-äla care vine... vine... vine... si nu mai vine! PE BUNE cä nu vine - pânä-la sfârsitul povestii, si nici atunci!
- Structura
N-avem. O însiruire de fapte înghesuite într-un interval de vreo douäsprezece ore - de ce? Sau din gresealä, sau cä "dä bine": ia sä zicem noi o poveste epocalä care-ncepe seara la Luvru si se terminä în zori la Londra, si sä umplem cu ea aproape cin's'te de pagini, de sä moarä lumea. Ajurea-n tramvai!
Pe de atlä parte, e unul dintre cele mai înfiorätoare cazuri de "anticlimactic" pe care le-am întâlnit vreodatä (vezi faza de mai sus, cu orgasmul lipsä). "Marele mister" cu Maria Madgalena se divulgä pe la jumatea cärtii. In continuare, doar urmäriri, crime si asa-zise "lovituri de teatru" - previzibile ale naibii, da-n schimb înmultite si însirate pânä la disperare. In sfârsit, se rezolvä si conflictul, äla räul e päcälit si arestat (laaameee!!! Pânä si-un pusti de doispe ani ar fi construit punctul culminant cu mai multä imaginatie!), si dupä aia încä vreo saptej de pagini de vorbärie, vorbärie, vorbärie, si hai încä un "coup de théâtre" (cä adicä Sophie e urmasa directä lui Christos - mersi, ghicisem încä din sfertu' äl dintâiu'!), si la urmä di tät, un epilog în care Langdon äla, ce sä vezi, GHICESTE cä mormântul Mariei Magdalena (recte "Sfântul Graal") e sub piramida lui Mitterand de la Luvru - chestie evidentä pentru orice cetitor cu juma' de creiere, încä din primul capitol, când apare piramida aia si se insistä pe ea mai-mai sä-ti bage destele-n ochi si mai multe nu!)
- Povestirea
Penalä (si la propriu, si la figurat). Nerusinat de neverosimilä. Cele mai trase de pär situatii, într-un mariaj perfect cu äle mai präfuite clisee. Bineînteles, pe parcursul älor doispce ceasuri, personajele trec prin jdemii de peripetii elucubrante, se pupä cu moartea de enspe mii de ori, si de fiecare datä cad în picioare ca Hopa-Miticä. Mäcar la David Morrell o luau în barbä pânä li se-apleca, frätie! Ca sä nu mai vorbim de maiourile lui Bruce Willis!
Pe de altä parte, tot la acelasi nivel al ridicolului, în acelasi interval înghesuit ca un vagon de metrou în drum spre locul de muncä, vajnicii nostri eroi întâlnesc cam tot atâtea coduri ezoterice (care de la Da Vinci, care de la nu-s-ce templieri, francmasoni, roza+crucieni si bunelu' fetii), si ce sä vezi, pe TOATE mi le rezolvä cât ai clipi - da' stii, CHIAR pe toate! Prin foc, prin spängi, prin glonti, prin fum, ei bunghesc rebusuri!
Si încä una: gäini moarte în materie de creare a "misterului". Cum vine vorba de câte-o chestie "adâncä", mä-ntelegi, cum nenea Brown ne taie macaroana cu nerusinare - gen: "si refuza sä-si aminteascä ce väzuse acolo!" (Da' peste cinzeci de pagini, nu mai refuzä, si ne povesteste si nouä.)
Plus o grämadä de trânteli Ã* la autorele omniscient, potrivite egzaktamente ca nuca-n perete.
- Personajele
Zero barat. Niste ETICHETE umblätoare, färä personalitate, färä dimensiuni, färä profunzime, färä NIMIC. Poncife de "conflict interior" (mai ales la fätucä), lipsä patentatä de veridicitate psihologicä, replici stereotipe, dialoguri supte din deget.
A, si un lucru de care mi-era fricä, da' tot n-am scäpat: dupre ce iel si iea se joacä de Indiana Jones si Mita Baston tot romanul, färä pic de urmä de atractie sau sentiment între ei, pe ULTIMUL SFERT DE PAGINA, hodoronc-Marito, gagica îl invitä la o vacantä-n doi - adicä: "Hai sä ne fu.tem". Ca-n bancul äla cu "Cine-a vopsit picioarele calului meu în verde?!"
Mäcar bancul era banc. Aici e pe bune!
Mäcar Indy Jones, James Bond si altii ca ei, se luau singuri în bäscälie, tot timpul - ASA se construieste o poveste neverosimilä! Da' ästia, nu - cä noi suntem oameni seriosi!
- Subiectul
Hiper-räsuflat. Frectie la un picior de lemn în moda "demitizärilor biblice" - ce sä-ti povestesc! Mare scofalä, dac-a avut Iisus viatä sexualä sau nu! Controversa asta e activä de vreo treizeci de ani. Anthony Burgess, comentându-si romanul "Jesus, A Life", sustinea cä Iisus a fost un om prea normal, sänätos si echilibrat, ca sä nu fi avut si viatä sexualä. Dimpotrivä, Zefirelli, vorbind despre propria lui viziune din "Jesus of Nazareth", afirma cä-l considera pe Iisus mult prea spiritualizat pentru a se mai preocupa de carnalitate. Ambele optiuni au meritele lor - iar controversa e pur si simplu irelevantä. Nu rupem nici o gurä a târgului fabulând acum cä Maria Magdalena a fost sotia lui Iisus si au mai avut si copii, si urmasi. Or fi avut - ei, si?
În schimb, ideea (de la "idiotenie") cä de-aici purcede mitologia Sfântului Graal... hai sä fim seriosi! Toatä argumentatia cu anagramele si cu omonimiile, cu "Sangreal", "San Greal", "Sang Real", etc., e doar o joacä de-a rebusistica. S-a încercat de mult, si s-a räsuflat - n-are nici cea mai micä relevantä, nici teologicä, nici eschatologicä, nici de politicä religioasä, nici de nimic.
Si-apoi, povestea lasä în coadä de peste o problemä fundamentalä de atitudine, dupä ce a cäzut în capcana de a o fi abordat: NATURA LUI IISUS. Divin, sau uman? Muritor, sau nu? Pe ici, pe colo, apar câteva referiri la "mortalitatea" lui, si la faptul cä realitatea istoricä e insignifiantä pe lângä adevärul de naturä spiritualä, moralä, filosoficä si teologicä (vechea problemä a "teologemelor"). Dar, o datä ce a ajuns în acest punct, autorele trebuia FIE sä-si clarifice optiunea, fie sä enunte clar dilema - pe când, el o lasä-n plata Domnului, si-i trimite pe äia doi sä mai deturneze o dubä, sä mai treacä fraudulos o granitä, sä mai dezlege un artimogrif sau logogrif sau nu-s ce mä-sa.
- Vâlva
Fenomen tras de pär, pe de o parte alimentat cu dibäcie, pe de altä parte sustinut de istericalele naive ale fundamentalistilor cre(s)tini. Toate protestele Bisericii fatä de acest text sunt apä de ploaie. Asa cum spuneam, nu are nici cea mai micä importantä dacä Iisus a avut o viatä sexualä sau nu, o sotie, copii, etc. În plus, povestea propusä aici o prezintä pe Maria Magdelena ca SOTIE LEGITIMÄ ÎN LEGEA MOZAICÄ. Si-atunci, unde puii mei e "erezia"?
Categoric, subiectul nu contine NICI O BLASFEMIE. Trateazä cu scepticism strict relatia între canonic si apocrif - o problemä UMANÄ, în fond - nu atacä prin nimic persoana, natura sau misiunea Mântuitorului. (În treacät fie zis, filmul lui Scorsese - mentionat, întâmplätor, în roman - justifica într-adevär asemenea controverse; iar excelentul roman al lui Michael Moorcock "Behold the Man" friza realmente sacrilegiul - dar nici n-a stârnit aceeasi tevaturä, nici n-a declansat aceeasi dementä comercialä.
Bäi, popime de la Vatican! Bägati-vä mintile-n cap - una la mânä, "Codul lui Da Vinci" NU E O BLASFEMIE; a doua la mânä, chiar dacä era, e prea prost ca sä conteze. Läsati-i p-äia sä-si ia banii, nu le mai faceti si voi publicitate negativä (sau, poate, v-ati înteles sä vä pice si vouä o fleicä, o dudä, ceva...?)
Una peste alta - ce e "The Da Vinci Code"? O cacealma jalnicä si nerusinatä, un adevärat delict moral la adresa literaturii în special si a culturii în general. Un tâmpit (sau un grup de dobitoci), se-apucä sä compileze o grämadä de senzationalisme istorice cu iz de teoria conspiratiei, în mare parte cunoscute (cel putin de cei interesati - dar nicidecum "confidentiale"), însäileazä din ele un soi de argumentatie puerilä, mai näscocesc vreo câteva ca sä umple inevitabilele goluri si sä se dea inventatori, aranjeazä primitiv totul într-un fel de poveste färä cap si färä coadä, spusä îngrozitor de prost, si pe urmä, dä-i cu campania publicitarä! Si, evident, mälaiu' curge gârlä!
Auzi, bäi Dan Brown sau cum te-o fi chemând? Stii ce zice-un vechi proverb malgas?
Suge-o!
Nu rimeazä, da-i adevärat!
|