Cel mai recent vizionat film.

[Supastar]

gomorra e atit de bun ca tre' adus la cinema!

sper ca o fi cineva inspirat sa o faca...

ti-am citit cronica. (asta ca sa stii la ce iti raspund. )

si imi confirma faptul ca nu apreciez genul asta de neorealism - i-as spune hiperrealism.


Mi se pare ca hiperrealismul asta duce la sterilizare. Modul crud si/sau sec de prezentare m-au impiedicat aproape total sa simt angoasa mortii, daramite la cote maxime (te cred cand spui ca tu ai simtit asa; atunci daca eram in locul tau si eu as fi laudat filmul!).

E un pic ciudat curentul asta care presupune ca regizorul sa redea ce e in fata obiectivului si nimic mai mult (tinzand spre documentar, dar realizand o fictiune!) si spectatorul sa traiasca filmul la o intensitate aproape reala (ca de documentar). si regizorul si spectatorul stiu ca se uita la un film de fictiune, nu la un documentar cu live-footage! cine incearca sa pacaleasca pe cine?

Ce se intampla cu personajele identificabile (si identificate si de tine) este prezentat in ordine logica si cronologica respectand aceeasi reteta de cand lumea a momentelor subiectului (alea de la scoala): fiecare apare in 4-5 scene dintre care 1 iti permite o intuire a unei mici expozitiuni, 1 scena prezinta o intriga, 1-2 desfasoara ceva si apoi o ultima scena in care punctul culminant precede unui deznodamant de moment (pentru toti inafara de 2 personaje). Atat. Astea-s toate scenele in care apar personajele.

De ce am tinut sa insir aici schema asta? (O puteam detalia si pe fiecare personaj! ) Ca sa arat ca filmul m-a facut sa gandesc foarte la rece si aproape matematic (algoritmic!) tot ce se intampla acolo. Apai, scuza-ma, dar io in conditiile astea nu mai pot fi impresionat de ce se intampla pe ecran!
povestile astea in paralel i-au iesit mai bine lui inarritu in oricare dintre cele 3 filme!

mi s-a parut excesiv si un anume mod de a filma: prea mult timp personajele erau intunecate din cauza focalizarii pe o sursa puternica de lumina (sau cum se cheama fenomenul prin care se intuneca ce filmezi?). i-am inteles semnificatia destul de rapid. mi s-a parut mult prea frecvent utilizata.

Cateva chestii mi-au placut mult:
felul in care care era prezentata camorra. paralela cu tentaculele si ideea de organizatie atat de extinsa incat nu o poti cuprinde si careia nu-i poti cunoaste ierarhia si-au gasit aici desavarsirea.
scena cu cautatul armelor in mijlocul padurii fantastice e si scena mea preferata.

PS. Trebuie sa recunosti ca sfarsitul cu text (cu veniturile camorrei si implicarea in reconstructia WTC) e cheesy si lame!

[redmen]

WALL·E (2008) Andrew Stanton

Un film frumos,emotionant cu un mesaj clar pentru viitoarele generatii:nu va bateti joc de planeta asta ca alta nu mai aveti.Si mai puneti mana si mai faceti miscare.Mai lasati nenorocitul ala de calculator

Die Fälscher (2007) Stefan Ruzowitzky

Ma asteptam ca filmul sa se bazeze mai mult pe incercarile protagonistilor de a falsifica dolarul,dar este mai mult un film despre incercarea de a supravietui cat mai mult intr`un lagat de concentrare.Probabil asta e si motivul pentru care a luat Oscar.

Great Expectations (1946) David Lean

Daca pe cele 2 de mai sus multi le`au vazut,nu cred ca filmul asta a fost vizionat de prea multa lume.Dupa cartea lui Charles Dickens (pe care n`am citit`o) acest film este o bijuterie pe care ma bucur ca am avut sansa sa il vad.Parca scos din lada cu amintiri a bunicii,imaginile din acest film lasa o impresie extraordinara iar actorii au facut o treaba foarte buna aici.Daca aveti sansa sa il vedeti,nu ezitati pentru ca merita.

[gionloc]

dau citeva raspunsuri punctuale in textul tau, ca sa cream impresia de dialog. nu am nimic de obiectat la ce ai spus (nu am nimic impotriva sentimentelor tale cu privire la fimul realist), o sa ma rezum la a nuanta citeva aspecte.

Mi se pare ca hiperrealismul asta duce la sterilizare. Modul crud si/sau sec de prezentare m-au impiedicat aproape total sa simt angoasa mortii, daramite la cote maxime (te cred cand spui ca tu ai simtit asa; atunci daca eram in locul tau si eu as fi laudat filmul!).

E un pic ciudat curentul asta care presupune ca regizorul sa redea ce e in fata obiectivului si nimic mai mult (tinzand spre documentar, dar realizand o fictiune!) si spectatorul sa traiasca filmul la o intensitate aproape reala (ca de documentar). si regizorul si spectatorul stiu ca se uita la un film de fictiune, nu la un documentar cu live-footage! cine incearca sa pacaleasca pe cine?

primele analize filosofice asupra cinematografiei asta vizau - raportul filmului cu realitatea. si probabil ca cea mai celebra si de contestat teorie e cea avansata de andre bazin - cum ca o imagine a unei clipe, conservata cumva (desen, fotografie, film) este o modalitate de a invinge timpul si, in consecinta, moartea.
pornind de la ideea asta, el discuta gradul de obiectivitate al fiecarui tip de imagine, unde imaginea cinematografica e cea mai obiectiva in raport cu realitatea (conserva si spatiul si timpul unui obiect). insa asta e o viziune idealista. in fapt, realismul cel mai realist pe care il privea el - si anume neorealismul - nu era o raportare obiectiva la realitate, fiindca imaginile filmelor respective, in masura in care indemnau la schimbare, in masura incare militau pentru o anumita tinuta revolutionara, deja se inscriau intr-o ideologie. plus ca cele mai multe erau si centrate pe personaj, sentimentale.
asta am incercat sa arat in articol - sa punctez de fapt, ca demonstratia dura mult mai mult si oricum am scris mult - ca ceea ce se petrece azi in realism (sau hiperrealism, cum ii spui tu), cel putin la puiu si garrone, e o dezbracare a neorealismului de ideologie (politica). ramine doar realism si de aci plecind avem un nou teren de analiza a legaturii film-realitate extrem de ofertant.

evident, toata lumea stie ca e un film (unul de fictiune), dar el ofera date-document si - in cazul gomorrei - aduce si elemente exterioare in joc (amenintarile pe care le-a primit saviano), incit sa isi creasca nota realista. si pe mine asta ma intereseaza, daca in masura in care se elibereaza de ideologii politice, filmul de fictiune devine un document, o mostra de realitate vie (un film care prezinta ceva ca pe o realitate care nu se intoarce decit asupra ei insasi - de unde si interesul pentru cimpul din fata obiectivului, nu pentru ceea ce se afla dincolo sau dincoace de el). ma intereseaza in ce masura filmul (de fictiune) poate angaja o realitate (obiectiva) intr-un mod coerent, fara a o judeca, ci pentru a livra spectatorului un subiect de gindire. unul nealterat. sau daca prin mijloacele de exprimare ale cinematografiei, cineva poate reda ceva ca pe o realitate obiectiva, ca si cum ochii privitorului ar fi in fata evenimentului in desfasurare (dar nu in eveniment, caci atunci se pierde reflexul critic). nimeni nu pacaleste pe nimeni, ci unii sint pusi sa gindeasca de altii care au facut un film. raportarea critica la realitate e intretinuta mai bine printr-un film de fictiune (impune o anumita distanta fata de evenimente), care poate fi cu atit mai provocator daca apartine realismului.


Ce se intampla cu personajele identificabile (si identificate si de tine) este prezentat in ordine logica si cronologica respectand aceeasi reteta de cand lumea a momentelor subiectului (alea de la scoala): fiecare apare in 4-5 scene dintre care 1 iti permite o intuire a unei mici expozitiuni, 1 scena prezinta o intriga, 1-2 desfasoara ceva si apoi o ultima scena in care punctul culminant precede unui deznodamant de moment (pentru toti inafara de 2 personaje). Atat. Astea-s toate scenele in care apar personajele.

De ce am tinut sa insir aici schema asta? (O puteam detalia si pe fiecare personaj! ) Ca sa arat ca filmul m-a facut sa gandesc foarte la rece si aproape matematic (algoritmic!) tot ce se intampla acolo. Apai, scuza-ma, dar io in conditiile astea nu mai pot fi impresionat de ce se intampla pe ecran!

exact ca si in viata. fiecare facem doua trei lucruri pe zi, un fel de monotonie care poate arata realitatea noastra. realitatea lor era aia. cele doua trei chestii. o schema. iese, duce bani, ia bani, poate ajunge la mijloc intre cele doua bande rivale si poa sa o mierleasca. iese, mere cu masina, vorbeste cu tipe, mai vinde un drog, dar intr-o zi pot veni aialalti sa-i imprastie creierii. viseaza sa fie baiet de cartier, smecher, freze, figuri, muschi. dar cind tre sa decida viata cuiva nu mai e asa simplu. iar cind nu are de ales... aia e lumea lor, alea is schemele. prezentate ca atare. fara inflorituri, sec.
iar impresionatu in cazu meu a lucrat asa: ruptura de hollywood, clara. mentinearea spectatorului - a mea - intr-un schematism vital infernal - al lor, in care nimic nu e sigur, in care rationalitatea occidentala (increderea in bine, bla bla) nu functioneaza deloc. cruzimea si siguranta cu care e facuta fiecare crima. lipsa de indoiala asupra actului propriu-zis. lipsa de lirism, de fantezie melodramatica. si asta e scopul - sa gindesti la rece si sa te raportezi direct, rational, la tipul ala de evenimente si la arta prin care ele sint infatisate.

povestile astea in paralel i-au iesit mai bine lui inarritu in oricare dintre cele 3 filme!

ceva poate fi spus in mai multe feluri - unul dintre ele e prin fabricarea unei povesti care sa induioseze, care sa implice afectiv spectatorul si care sa recurga la fantasmagorii (destinul care face ca pusca din babel, ....), alta e sa il pui fata in fata cu evenimente prezentate cit mai aproape de felul incare ele s-ar intimpla in realitate - pe cit posibil - fara a implica un subiect prin ai carui ochi sa curga povestea - caci atunci ea vine distorsionat. in functie de modalitatea incare spui ceva, poti vedea idei deja formate, sau poti judeca tu asupra unei lumi prezentate incit sa ajungi la idei. ambele au valorea lor culturala si sociala.

PS. Trebuie sa recunosti ca sfarsitul cu text (cu veniturile camorrei si implicarea in reconstructia WTC) e cheesy si lame!

e modalitatea prin care spectatorul e anuntat ca lumea aia nu e (numai) pe ecran si ca nu se termina odata cu filmul. poate ca nu e cea mai inspirata iesire, e drept.

[nume]

21 , http://www.imdb.com/title/tt0478087/
Piratat intamplator de pe odc. Ador tipul asta de filme, mai ales daca-s dupa poveste reala. Un Kevin Spacey bun ca intotdeauna, si niste actori tineri promitatori pe care personal nu i-am mai vazut niciodata.Destul de previzibil. Bref, mi-a placut 8/10

[Pitbull]

Uite topicul si analiza:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=15671

[simina26]

"perfect strangers" -surprinzator, te tine in fata televizorului

[buticut]

Saptamana asta ma uit la Revolutionary Road,Slumdog Millionaire,Gran Torino,Appaloosa , Vicky Christina Barcelona,Seven Pounds, A Wednesday, Towelhead si la ce-o mai aparea pe tracker .

[Cinemania]

The Visitor (2007)

superb...un Richard Jenkins magnific

In Bruges (2008)

raman la parerea ca e cel mai bun film vazut in 2008
+ cel mai bun rol jucat de Colin Farrell pana acum

ce naiba am mai (re)vazut...

Alexander
Doamne ce film prost...cum a putut s-o dea in bara Stone...big screw time

The Nightmare Before Christmas (1993)
stunning....vizual si din orice alt punct de vedere

Troy
parca mi-a placut mai mult la a doua vizionare...insa tot un film slabut ramane

[buticut]

Alexander
Doamne ce film prost...cum a putut s-o dea in bara Stone...big screw time

Stiu...singura scena care iti ramane in minte e cea cu elefantul. La un film de aproape 3 ore asta nu e prea bine.Daca il mai vad vreodata,fac cu nervii.Prima data m-a prostit cineva sa il vad la cinema,a doua oara ni l-a pus in autocar.Ni l-a pus si a treia oara la un an distanta,dar m-am fortat sa adorm. Colin,Angelina total nepotriviti in roluri,dull story. De regula Oliver Stone imi place,a facut niste filme excelente,but not this time...

Eu am revazut Memento

[europe_east]

Cinemania, mie mi s-a parut ca Farell a fost mult mai bun in Casandra's Dream decat in In Bruges. Ai vazut Casandra's Dream?

Altminteri am vazut I've loved you so long - un film foarte foarte bun, Kristin Scott face tot filmul din expresiile fetei- magnifica actrita!!!

[Cinemania]

Cinemania, mie mi s-a parut ca Farell a fost mult mai bun in Casandra's Dream decat in In Bruges. Ai vazut Casandra's Dream?

hm...l-am vazut...amu ma pui pe ganduri

totusi, cred ca a avut un rol cu o greutate mai mare decat cel din filmul lui Woody Allen

[buticut]

Saptamana asta ma uit la Revolutionary Road,Slumdog Millionaire,Gran Torino,Appaloosa , Vicky Christina Barcelona,Seven Pounds, A Wednesday, Towelhead si la ce-o mai aparea pe tracker .

+ The Wrestler Scr Xvid [NNC] Lynks
+The.Curious.Case.of.Benjamin.Button.DVDSCR.XviD-DEViSE

[Pauline Kael]

Vazut "4 Christmases",sau"De Craciun nu stam acasa" cu matahalosul Vince si Reese cea cu barbia ascutita ca un varf de pantof,migniona si sireata.
M-a enervat in general si n-am ras deloc,dar a avut culmea,un fel de haz latent si absurd.

[Pitbull]

...Adica asa si asa.Daca ne plac actorii din "Psycho" si "Vanity Fair" sau de blonda de la drept,sa ne uitam.E scabros ,incitant,dar ii lipseste umorul din "Spargatorii de nunti". :lol:

[Pauline Kael]

...Adica asa si asa.Daca ne plac actorii din "Psycho" si "Vanity Fair" sau de blonda de la drept,sa ne uitam.E scabros ,incitant,dar ii lipseste umorul din "Spargatorii de nunti". :lol:

Adica m-ai citat. dar nu stiu pen' ce.

[Pitbull]

Cä fincä ai postat fix acelasi mesaj în doi topici, da' coló ai adäugat si comentaru' häl-în-plus, pe când acilea, nix; asa c-am completarisit.

Seven Pounds & The Curious Case Of Benjamin Button - ambele 4/10. Nu stiu de ce imi mai pierd timpul cu filmele hollywoodiene. Mostre de prostie si manipulare emotionala ieftina.

Au revoir les enfants - 9/10 Unul din foarte putinele filme care reusesc sa redea realist senzatia de a fi copil. Foarte impresionant, partial datorita retinerii cu care abordeaza un subiect care se preta usor la melodrama. Are unul dintre cele mai memorabile finaluri pe care le-am vazut vreodata.

[Aresus]

Ultimul film vazut a fost jumatate din The Curious Case Of Benjamin Button. Un film fantastic. Pacat ca m-am plictisit la el de-am murit si am decis sa vad cealalta jumatate intr-o alta zi, cand mi-o permite cheful. Asta e... nu sunt un cinefil foarte cult.

In schimb ultimul film pe care l-am vazut cap-coada a fost Ghost in the Shell, anime-ul cyber-punk din 1995.

[redmen]

Am inceput 2009 cu :

Doctor Zhivago (1965)
Cocktail (1988)
E.T.: The Extra-Terrestrial (1982)
The Great Waldo Pepper (1975)
Hudson Hawk (1991)

[Aresus]

Azi am vazut Invasion of the Body Snatchers. Pe cel din anii '50.