Ce te Enerveaza Ingrozitor?

[sigalia]

Aha Pai taman iubirea tampa le rezolva pe toate : in starea de ecologism extrem devii automat si tolerant si-ti iubesti neconditionat si toti semenii Pacat ca nu prea tine vesnic

[bremen1980]

Pai le iubesti pe toate , dar cand ti se face foame , le bagi la cratita .


Cat de vicosi , dar si de prosti sa fie astia prinsi cu mata-n sac ??? Cazul lui Mircea Basescu e de bagat in manuale . Sa stii ca esti suspectat, urmarit , ascultat si tot sa nu te poti abtine . Toti sunt pe Traian Basescu si tu fratele lui sa te bagi in combinatii cu clanuri interlope
La oamenii astia gasim o combinatie toxica de prostie , lacomie , viciu, inconstienta .

[MariaMona]

Nu ma uit la televizor, nu stiu ce s-a intamplat... Dar mi-au placut discursurile voastre. Eu eram o fiinta toleranta - cred ca in general inca sunt - dar am avut ca profa fiind o mamica de tigan care m-a agresat fizic - usor - si de-atunci sunt mai reticenta... Am prietene dascali in cartiere cu tigani care trag cu dintii sa mearga puradeii la scoala si dupa aia au probleme cu parintii lor ca fac discriminare... clar ca politica e gresita. Am auzit ca o chestie similara se intampla in State. SI asta mi se pare opozitia tolerantei intr-un fel, adica - just to be politically correct - cica nu mai ai voie sa zici nimic impotriva indivizilor asociali fiindca vei fi taxat automat ca rasist... fie ca e vorba de tigani in Romania sau de oameni de culoare in SUA.. Nu sunt pentru generalizare, dar nici invers.

Subiectele date la Capacitate anul asta, la limba romana, sunt o gluma proasta: http://www.scribd.com/doc/230952052/...Var-01-23iunie Sa faci o compunere despre mesajul poeziei acelea a lui Minulescu e un subiect care mi se pare extrem de dificil pentru ei si la care eu as avea dificultati. A, sa torni niste aberatii si banalitati despre anul nou nu ma indoiesc ca s-au gasit destui. Dar sa intelegi ce spune Minulescu de fapt, cu atat mai mult cu cat poezia e trunchiata, e ceva ce maxim 1% din elevi o pot face. E tipic pentru modul in care se preda la noi limba romana, comentarii sforaitoare, chichite de gramatica si se pierde din vedere tocmai esenta, ca elevii nu inteleg ce spune de fapt un text si nu sunt capabili sa se exprime.

La fel de aberant e subiectul in care li se cere sa prezinte o intamplare la o intalnire organizata de scoala cu un scriitor contemporan. Cate scoli organizeaza astfel de intalniri? Extrem de putine. Si ce intamplare extraordinara ar putea sa se petreaca acolo? Absolut jenant...

[MariaMona]

Ai dreptate! E prea grea poezia pentru nivelul lor. Iar la compunere, intr-adevar, chiar nu stiu daca se tin astfel de intalniri - eu am multi prieteni profesori si n-am auzit in Timisoara de asa ceva, nu stiu in Bucuresti?! Dar, ca si comparatie, eu am primit un subiect similar la examenul de admitere la facultate!!! La Jurnalistica-engleza in TM, a trebuit sa ii luam un interviu imaginar lui Caragiale. Nu poti compara un tanar de 18 ani cu un copil de 14...

Am gasit pe net si poezia completa: http://www.cerculpoetilor.net/Randur...Minulescu.html Daca e cineva pe forumul asta care o pricepe, sa mi-o explice si mie...

Si ipocrizia asta stupida, de a taia la mijloc un vers, transformand:

Copil al nimănui şi-al tuturor,
Copil din flori,
Copil gălăgios...

in

Copil al nimănui şi-al tuturor, (...)
Copil gălăgios...

E o mizerie uriasa sa macelaresti o poezie, sa o ciuntesti. Adica din zecile de mii de poezii, cei de la Ministerul Educatiei nu sunt in stare sa gaseasca una adecvata ocaziei, care sa nu trebuiasca "ajustata"? In mod normal ministrul educatiei ar trebui sa-si dea demisia, iar cei care s-au ocupat de subiecte sa fie sanctionati. E extrem de grav ca la primul examen crucial din viata lor, tinerii astia s-au izbit de niste subiecte cretine si practic imposibil de rezolvat de ei. Cica sa se dea un "sinonim potrivit pentru sensul din text" la cuvantul "cer" din versul:

Ai auzit ce-ţi cer?...

Am auzit o profesoara zicand ca "solicit" ar fi raspunsul, dar asta nu e un sinonim potrivit pentru sensul din text, unde poetul discuta foarte informal cu Anul Nou. Pur si simplu nu exista un sinonim la "cer" care sa se potriveasca in contextul poeziei.

[anaemona]

Sinonimul poate fi a pretinde.

[MariaMona]

Sau "a dori" sau "a vrea".

[anaemona]

Mona, ca sa fie in contextul poeziei, a dori sau a vrea sint prea soft, asa ma gindesc eu. E ca un fel de somatie, nu e dorinta, chiar e pus si un semn de exclamare.


An nou...
Ai auzit ce-ţi cer?...
Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea,
Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!...

Eu nici nu stiam ce-i aia Capacitate pina nu s-a scris aici. Da, mi se pare foarte greu pentru un copil de clasa a 8a. Naima sa mai inteleaga invatamintul romanesc.

"a dori" sau "a vrea" nu sunt sinonime pentru "a cere".

"a pretinde" se apropie, dar presupune existenta unui drept sau a unei pozitii de forta. De exemplu "Reclamanta pretinde ca i se cuvine jumatate din averea decedatului". Eu nu cred ca poetul adresaza o somatie Anului Nou, ce-o sa-i faca daca nu se conformeaza? In plus "pretinde" e folosit mai des in sensul de prezentare a unei minciuni ca si adevar - "Mircea Basescu a pretins ca are destula influenta ca sa obtina achitarea lui Bercea Mondialul"

[faraimaginatie]

Mie poezia nu mi se pare absolut deloc grea. N-am predat niciodata la gimnaziu deci nu-s sigura care-i programa dar mie mi se pare o poezie accesibila.

Exista si ceea ce se cheama sinonime imperfecte sau partiale. Un sinonim, in cazul asta, e strict legat de context si-atunci merge a solicita sau a pretinde.

Nu zic ca subiectul e perfect dar nu cred ca e atat de grosolan pe cat zici.

Mie poezia nu mi se pare absolut deloc grea. N-am predat niciodata la gimnaziu deci nu-s sigura care-i programa dar mie mi se pare o poezie accesibila.

Atunci te rog explica-mi-o si mie.

[marillion]

"a dori" sau "a vrea" nu sunt sinonime pentru "a cere".

http://dex.dictoo.eu/refer.php?m=2&id=1824#.U6qHd0Dm63M

A dori, a pofti, a voi, a vrea sunt sinonimele adecvate, "a pretinde" e prea imperativ, presupune forţă.

[faraimaginatie]

Ma indoiesc ca mesajul poeziei nu-i destul de evident dar, uite, o sa ti-o explic si tie.

Cred ca-i vorba despre excitabilitatea pe care ti-o produce un nou inceput, in cazul de fata, Anul Nou. Tot timpul se pune o presiune foarte mare pe inceputurile astea...de an, de saptamana, rezolutii si alte cele. E evidenta cerinta/rezolutia eului poetic pentru noul inceput care-i gata sa-i paseasca pragul. Anul Nou inseamna speranta si de-acolo tonul demanding, vrea si el sa inceapa anul bine, 'cu piciorul drept'. Inceputul de an inseamna o foaie alba pe care poti scrie sau mazgali dupa cum ti-e dorinta (''trup curat, neprihanit''). si-apoi ultima strofa e un fel de cugetare asupra timpului care pare ca trece prea repede si nu ma are rabdare, vorba lui Preda. dorinta aia arzatoare de-a savura fiecare clipa si luciditatea aproape dureroasa ca clipa-i trecatoare si firul se poate rupe oricand. Toate astea imbracte intr-un stil foarte jucaus, pare un soi de incantatie a unui copil.

[sigalia]

Pentru mine capacitatea a insemnat sfarsitul copilariei.
Si daca mi-ar sta in putere as incepe reforma invatamantului interzicand orice examen inainte de majorat.
Pe vremuri bacalaureatul se numea examen de maturitate si parca era primul din viata unui om.Dar societatea evolueza,nu ?

O faza reala din scoala de azi :
Un profesor de desen,un dascal cum rar mai vezi ,imi spune ca a dat la clasa a 5-a copiilor drept tema ilustrarea unei sevcente sau a unui personaj dintr-un basm preferat.
7 copii din clasa de 28 au fost in imposibilitatea de a executa cerinta deoare ....nu auzisera,nu citisera sau nu li se citise nici un basm vreodata.
Mentionez ca nu ne aflam intr-o scoala sateasca rupta de lume ,ci intr-unul din orasele mari ale tarii.
"Si ce-ati facut ?- il intreb pe om - i-ati pus sa deseneze un personaj din jocurile online ?"
"Oh,n-a fost nevoie !"- vine raspunsul.
Copiii au in topul favoritelor ceva care le place mult mai mult.Ghiciti ce ? Ta-tu-a-je-le !
Sunt atat de pasionati si fermecati de ele incat fac niste lucrari impresionante prin originalitate si libertatea de expresie

faraimaginatie, comentariul tau e exact ce se astepta de la elevi. Si prin asta e un esec in a intelege poezia si intentiile reale a lui Minulescu. Am putea inlocui poezia cu un articol din ziar despre anul nou si comentariul tau n-ar avea nevoie decat de mici ajustari. 'trup curat, neprihanit'' nu se refera la orice inceput, ci exprima efectiv o dorinta de puritate, ceea ce devine si mai clar in poezia completa, unde e alipit de o referinta la Isus. Singura remarca mai putin generica, cea ca poezia are "stil foarte jucaus, pare un soi de incantatie a unui copil" trece oblic pe langa, avand in vedere ca stilul e de fapt foarte matur si masurat, in pofida aparentei de lejeritate. Deseori cand vezi un maestru practicandu-si arta, totul pare simplu, o joaca, asta pana incerci sa faci si tu acelasi lucru si descoperi complexitatea reala.

http://dex.dictoo.eu/refer.php?m=2&id=1824#.U6qHd0Dm63M

A dori, a pofti, a voi, a vrea sunt sinonimele adecvate, "a pretinde" e prea imperativ, presupune forţă.

Nici unul dintre ele nu poate inlocui "cer" in contextul poeziei. In general vorbind, mie nu mi se pare de exemplu ca "a vrea" e un sinonim pentru "a cere", poti sa vrei o gramada de lucruri, fara sa le ceri. Dar daca asa zice dictionarul...

[bremen1980]

Daca atatia oameni ( cu minte mai multa si trecuti prin viata si prin carti ) nu reusesc sa le vina de hac acestor subiecte intrun mod satisfacator , ce pretentii sa mai avem de la niste elevi de clasa a 8 a ??? .

De la astia cu comentariile lor pompoase ni se trage totul . Au vrut astia sa faca din elevi niste producatori de texte simandicoase .'' Eminescu o sa-i judece ''' pentru ca au ajuns la asa ceva :

Perle academice:

„Într-o operă non-canonică, recurenţele chreodei şi raporturile incertitudinale se manifestă pe deplin, printr-un permanent dinamism contradictorial magmatic. Cele patru «stoikeia» la care am recurs spre a indica răspîntiile tensionale ale poeziei secolului al XX-lea, se regăsesc în opera eminesciană ca unde magmatice în plină desfăşurare epirogenetică...” Pompiliu CRĂCIUNESCU în Eminescu – paradisul infernal şi transcosmologia, Editura Junimea, Marele Premiu al Centrului de la Ipoteşti în 2006

„Caietele ne dezvăluie cît de rodnică ar fi putut fi toamna eminesciană dacă am fi avut şi o vară eminesciană şi dacă verile – în sensul real al cuvîntului – nu i-ar fi fost confiscate de istovitoarea muncă din redacţia bucureşteană, goală în sezon estival, cînd ceilalţi îşi făceau vacanţele la munte sau la mare.” Vasile MUSCĂ în Lumile şi trecerile lui Eminescu, Editura Grinta, 2004

„Numele său iniţial Mihai Eminescu are exact 14 litere (5 şi 7). Poetul va debuta în revista Familia – 7 litere – la 25.02.1866, asuma cifrelor 30, adică 3 sau de 5 ori 6, chiar şi anul jucîndu-se iar cu 5 şi 7. dacă mai luăm în coniderare şi titlul poeziei, aşa cum a fost scris atunci («De-a ave…») vom găsi din nou 7 litere. Recunoaşterea sa ca poet a avut loc la Junimea, care are iarăşi şi iarăşi 7 litere. Capodopera sa «Luceafărul» (10 litere adică de 2 ori 5) va apărea în revista Convorbiri literare la 7.08.1883, sumă de cifre 35, adică 8 sau de 5 ori 7. Şi mai evidente sînt aceste «coincidenţe» în opera eminesciană: time, cuvinte, titluri, toate poartă ca o povară apăsarea acestui algoritm.” Lucian FILIP în Graiul Maramureşului, februarie 2000

„Arheul devine unicul principiu al unei ontologii eminesciene, dar nu atît al uneia explicite, care nici nu prea există la Eminescu, decît în măsura în care am văzut, cît al uneia implicite, cam în sensul în care nemţii vorbesc, despre un necesar Weltanchauung al unităţii şi coerenţei operei, deci condiţionat estetic.” Mihai CIMPOI în Dacia literară, nr. 1/2000

„CHEMARE LA ROMÂNISM – An de an ne întîlnim în ziua de 15 ianuarie pentru a sărbători naşterea lui Mihai Eminescu. În fapt, în fiecare an ce trece îl îngropăm tot mai mult în propria-i imagine. Vă invităm în aceeaşi zi de 15 pentru a încerca, renunţînd la inevitabilele vanităţi ale epocii, să-l dezgropăm pe Eminescu dezgropîndu-ne în acelaşi timp pe noi.” Afiş pe holul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj

„Opiniile eminescologilor, spre exemplu cea a Acad. M. Cimpoi converge spre aceea că viaţa umană se defăşoară sub semnul cumpenei eminesciene cu două ciuturi care cînd urcă cea plină, se coboară cea deşartă.” Vlad CHIRIAC în Ecoul Eminescu, ziar editat de Centrul Academic Internaţional Eminescu, Chişinău, nr. 6/2004

„O formulă celebră din Noul Testament preconizează «Dacă ochiul tău te duce la păcat, smulge-ţi-l!» Din fericire, nici un creştin şi nici Eminescu nu şi l-a smuls. În ultimă instanţă, nici etica creştină şi nici cea a grecilor antici nu pot lămuri problema cuplului.” Svetlana Paleologu-MATTA, Eminescu şi abisul ontologic, Aarhus, Nord, 1988, p. 88)

„Spaţiul temporal 15 ianuarie – 15 iunie are deja o ciclicitate mistică. Poetul se naşte în fiecare 15 ale primei luni a anului, pe 15 iunie se duce să moară puţin – vorba altui poet – iar celelalte şase luni ale anului se purifică în Nirvana creştină, pentru a reveni iarăşi în orizontul de referinţă al românilor. De fapt, ziua de naştere fiind oarecum în apropierea Crăciunului, iar ziua morţii aproape de ziua Învierii şi Înălţării la cer a lui Isus Hristos, momentele de referinţă ale vieţii lui Eminescu se înscriu între coordonatele principalelor sărbători ale creştinătăţii ortodoxe. [...] Dumnezeu a creat lumea, dar fiul lui Dumnezeu – Eminescu a creat neamul românesc.” (Aureliu Goci, Eminescu la infinit, Bucureşti, Viitorul Românesc, 1997, pp. 32-33)



„Trecerea de la tradiţie la tradiţia rupturii nu poate fi săvîrşită decît prin intermediul unui proiect multidimensional al gîndirii, în care dimensiunile sunt date nu de ’structuri’ (fixe) ci de unde magmatice succesive şi simultane. Aceasta este noima construcţiei dinamice a interpretării, invocată mai înainte prin conjugarea mişcărilor oro- şi epirogenetică [....]. Căci într-o operă non-canonică, repetăm, recurenţele chreodei şi raporturile incertitudinale (pe care aceasta le implică), se manifestă pe deplin, printr-un permanent dinamism contradictorial magmatic. Cele patru ’stoikeia’ la care am recurs spre a indica răspîntiile tensionale ale poeziei secolului al XX-lea, se regăsesc în opera eminesciană ca unde magmatice în plină desfăşurare epirogenetică...” (Pompiliu Crăciunescu, Eminescu – paradisul infernal şi transcosmologia, Iaşi, Junimea, 2000, p. 66)

„Dacă Eminescu ar fi trăit încă 33 de ani, mai precis din 1883 încolo..., ar fi construit şi modernizat, în viziune românească, toate ştiinţele universului, afirmăm utopia cu o durere gravă îndelung mistuită de gîndirea noastră, şi Gemenii reprezintă în acest sens una din dovezi.” (Constantin Crişan, Eminescu versus Dumnezeu sau Blestemul în genunchi, Bucureşti, Eminescu – Vinea, 1999, p. 50)

„Fiecare ieşire peste graniţă, era însoţită în prealabil de o şedinţă de spiritism, spiritul lui Eminescu asigurîndu-ne că totul va fi bine şi să nu uităm că în toate călătoriile, spiritul lui şi al Petriei sunt alături de noi tot timpul şi orice s-ar întîmpla, ne vor scoate din încurcătură. Să ai asemenea garanţii şi să se îndeplinească absolut toate prezicerile, ne făcea să trăim permanent, miracol după miracol, un fel de Nirvana, pe care am fi dorit-o s-o trăiască cît mai mulţi dintre semeni de ai noştri.” (Aurel Constantinescu-Severin, Revelaţii din lumea de dincolo, Editura asociaţiei Culturale UNESCO „Iulia Haşdeu”, 2003, p. 20)

„Asemeni oricărui tînăr îndrăgostit, Eminescu se va plimba pe lîngă plopii fără soţ şi va degera în faţa casei, aşteptînd ca iubita să se arate la fereastră. O va dori trupeşte, demonstrînd o normalitate contestată pe nedrept de unii, iar tocmai de aceea va fi înţeles şi căutat nu numai de abstinentul adept al amorului frustrat şi pur.” (Ovidiu Vuia, Misterul morţii lui Eminescu, Bucureşti, Editura Paco, 1996, p. 61)

Din ancheta „Românul secolului, românul mileniului” realizată în anul 1999 printre de către Ziarul de Cluj, iată cîteva dintre motivaţiile celor care l-au nominalizat pe Eminescu:
• „Pentru că este unificatorul naţiunii şi coloana sa vertebrală” - Nicolae Breban
• „Pentru că a realizat chintesenţa spiritualităţii româneşti.” - Adrian Iorgulescu
• „Pentru că a sublimat tot ceea ce putea fi sfinţire în stilul românesc.” - Cornel Nistorescu
• „Pentru că a întruchipat esenţa spiritualităţii culturale româneşti.” - Şerban Papacostea
• „Pentru că este stîlpul fiinţei naţionale.” - Răzvan Theodorescu




http://dilemaveche.ro/sectiune/dilem...poranul-nostru

[faraimaginatie]

Twinsen, bine, tu stii mai bine.

[MariaMona]

Nici unul dintre ele nu poate inlocui "cer" in contextul poeziei. In general vorbind, mie nu mi se pare de exemplu ca "a vrea" e un sinonim pentru "a cere", poti sa vrei o gramada de lucruri, fara sa le ceri. Dar daca asa zice dictionarul...

Faptul ca nu ti se pare tie, nu inseamna ca ai dreptate. Aici e vorba de sensul pe care il are in poezia asta, in contextul asta. Cand ii spui cuiva, de exemplu unui copil: "Fa-ti temele! Ai auzit ce-ti cer!" e clar ca poti spune "Ai auzit ce vreau?!". Daca tu nu vezi asta, nu e vina noastra sau a dictionarului de sinonime (Sau poate esti tu fara imaginatie?! ) Si, intr-adevar, exista mai multe feluri de sinonime, nu toate sunt perfecte - adica reprezinta sensul exact al unui cuvant.

Uite, in linkul asta iti da si exemple in paranteza cu diferitele posibile sensuri si sinonime ale lui a cere http://dexonline.ro/definitie-sinonime/a%20cere

Si, va rog frumos, CITITI scriosarea din linkul asta - Scrisoarea unei profesoare de limba romana! E fix pe subiect si cred ca ne intereseaza pe toti cei care traim in Ro, fie ca avem copii sau inca nu.

Mi-e teama ca faci niste confuzii in ceea ce priveste sensul cuvintelor. "Ai auzit ce vreau?!" presupune o pozitie atat de inferioara a celui caruia te adresezi incat nu vad cum s-ar potrivi in poezie. Parca poetul vorbeste cu Anul Nou, nu cu fiu-so cel mic...

"A vrea" sau "a dori" se refera la sentimentele si impulsurile interioare, nu la obligatia altora de a le indeplini. Daca ai fi citit cu atentie link-ul pe care chiar tu l-ai dat, ai fi remarcat ca exemplul dat de ei e "ochii vad, inima cere". E un sentiment, un impuls interior, nu o cerere adresata unei alte persoane. Poti sa inlocuiesti "cer" cu "doresc" atunci cand se refera la sentimentele si impulsurile tale interioare, nu atunci cand cererea depinde de libertatea altei persoane. Poate exista situatia in care alte persoane sunt obligate sa iti indeplineasca dorinta, vrerea, impulsurile tale interioare. Si atunci simpla exprimare a dorintei tale, se traduce intr-o obligatie pentru ei de o indeplini. Cand ii spui copilului tau "Fa-ti temele! Ai auzit ce-ti cer!" tu de fapt nu adresezi o cerere altei persoane, ci iti impui propria ta dorinta. De asta poti sa inlocuiesti "cer" cu "doresc".

P.S. De acord cu ce exprima doamna profesoara in scrisoare. Ar fi trebuit sa fie mult mai multe reactii de felul acesta.