The Picnic at Hanging Rock

[Windom]

What we are and what we seem to be is only a dream within a dream Edgar Allen Poe

În 1995, la aniversarea centenarului filmului Australian, The Picnic at Hanging Rock a fost votat cel mai bun film Australian al tuturor timpurilor. Strãbãtut de la un capãt la altul de superbe tablouri înfãþiºînd fecioare în rochii albe, plutind parcã în dansurile lor surprinse în slow motion, într-un peisaj australian arid, mîngîiat parcã în permanenþã de lumina unui soare aflat la apus, întregul tablou fiind bîntuit de acordurile spectrale ale lui Gheorghe Zamfir, filmul lui Peter Weir constituie încã un exemplu de capodoperã cinematograficã ce nu poate fi descrisã în cuvinte. Filmul trebuie neapãrat vãzut pentru a putea fi asimilat cu toate simþurile.
The Picnic at Hanging Rock are în centru un caz de dispariþie, a cãrei explicaþie ar putea sau nu sã fie aflatã pe tãrîmul paranormalului. Pe scurt, povestea ar fi urmãtoarea: trei fete, împreunã cu îndrumãtoarea lor, de la un internat victorian pentru fete, dispar fãrã urmã în timpul unei excursii organizate la Parcul Naþional Hanging Rock în ziua de Sf. Valentin a anului 1900. Filmul nu se concentreazã pe investigarea propriu-zisã a cazului de dispariþie, ci pe impactul psihologic pe care aceasta il are asupra supravieþuitorilor.
Puternica aurã de mister ce înconjoarã filmul rezidã din faptul cã regizorul nu explicã niciodatã de ce au dispãrut fetele, cu toate cã pot fi gãsite anumite rãspunsuri pe parcursul filmului, mergînd de la raþional pînã la supranatural. Însã, în final, ca si în Blow Up al lui Antonioni, filmul rãmîne un puzzle nerezolvat, fiecare avînd ocazia sã vinã cu propria interpretare.
Probabil nu este un film pe placul tuturor, dar astãzi greu mai gãseºti exemple de filme atît de fascinante ºi inclasabile cum este acesta. Pentru a vã bucura de el la maxim, vã recomand ediþia Criterion care, deºi la un preþ mai piperat, ne rãsfaþã cu o imagine ºi un sunet impecabil.

[illotempore2002]

marx, baga-te!

[marx]

mda. multam de referinta

asta e filmul meu no1 din my top ten. e un film extrem de senzorial. kiar e f greu de descris despre ce stari poate sa imprime aceasta pelicula. uneori e atat de tactil, incat simteam cum mi-e pipaita retina.
windom a descris f bine atmosfera filmului.

[Windom]

Mie mi se pare ca exista o asemanare evidenta, dintr-un anumit punct de vedere, intre Stinca din film si Monolitul din Odiseea lui Kubrick. Ambele au un rol pivotant in poveste, influenteaza in mod covirsitor pe toti cei care intra in contact cu ele, ambele simboluri emit cintece de sirena pentru cei care rezoneaza la misterele lor. Ambele constituie intruchiparea unor forte primitive mai puternice decit rationalul.
Ca si in alte filme ale lui Weir, pare sa existe mereu un conflict insurmontabil intre vis si realitate, salbaticie si civilizatie.
The Picnic at Hanging Rock, alaturi de The Cars That Ate Paris (un alt film inclasabil, dupa parerea mea) mi-au dat posibilitatea sa descoper un alt Peter Weir, total diferit de cel care a facut Master and Commander....Mult mai interesant.

[marx]

The Cars That Ate Paris (un alt film inclasabil, dupa parerea mea) mi-au dat posibilitatea sa descoper un alt Peter Weir, total diferit de cel care a facut Master and Commander....Mult mai interesant.

The Cars.... se axeaza tot pe o linie senzoriala, dar una viscerala, f percutanta, care abstractizeaza un univers mecanicizat, atingand o utopie ermetica, pe cand in Picnic.... atmosfera e pastelata, dominata de un mister edulcorat.
iar filmele lui Weir se impart in perioada australiana si cea hollywoodiana, de asta sunt si diferite abordarile.

[illotempore2002]

Picnic nu m-a putut determina sa-l vad pana la capat. E un film frumos, e ca o prajitura complicata, c multe feluri de crema, frisca si tocmai de aia risca sa te strice la burta

sunt minunate fetele acelea, mai ales cea care seamana cu una din picturile lui Boticelli (boticelli angel?), misterul asupra evenimentului de Hanging Rock este bine alimentat regizoral, decorurile sunt frumoase, dar cu toate astea.....nu.