Ce regizori de filme de artă apreciaţi şi de ce?

[into_the_labyrinth]

V-aş ruga să enumeraţi câţiva dintre regizorii de filme de artă favoriţi şi eventual să explicaţi (succint sau pe larg, cum doriţi) de ce v-aţi oprit asupra lor.

Preferaţii mei:

Ingmar Bergman - fiindcă a reuşit să îmbine psihologia, filosofia şi arta cinematografică într-un mod pe care îl consider unic

Krzysztof Kieślowski - pentru că a sondat în profunzime psihicul uman, peliculele sale fiind în egală măsură adevărate lecţii de viaţă

Béla Tarr - deoarece este unul dintre cei mai subtili, kafkieni şi în acelaşi timp de efect regizori în viaţă

Luchino Visconti - fiindcă a creat capodopera ”Moarte la Veneţia” (după Thomas Mann) şi am impresia că putea scoate un autentic film de artă atât dintr-un scenariu genial, cât şi dintr-unul aparent banal

Luis Buñuel - deoarece la el poţi găsi de toate: dramă, psihologie, film de moravuri, elemente onirice, suprarealiste ş.a.m.d. - totul, cu o garanţie a calităţii

Alejandro Amenabar - pentru că, la el, originalitatea este o condiţie. Şi pentru că a spus: ”Filmele mele nu oferă răspunsuri, ci ridică întrebări”.

Julio Medem: Pentru că experimentează, experimentează, experimentează... (rămânând în zona calităţii)

(mai sunt şi alţii, desigur, dar eu mă opresc aici)

[Cretzulynne]

Of, tu chiar îmi dai de lucru zdravăn, nu glumă!

(de înțeles că nu îmi plac regizorii => film, ci regizorii <= film)

Darren Aronofsky - m-a cucerit cu al său Pi.
Filmmaking is barely an art. 99% of my job is bureaucracy.

Hayao Miyazaki - a creat cele mai mari filme; filme nemuritoare

Walt Disney - pionierul animației de calitate; al doilea mare animator.

Isao Takahata - la fel ca Miyazaki;

Ingmar Bergman - știi istoria din spatele lui Al saptelea sigiliu; Persona - filmul meu favorit despre umanitate.

Andrei Tarkovski - a făcut cu Călăuza ce a făcut da Vinci cu Gioconda.

Lav Diaz - omul asta te învață ce-i aia introspecție, dacă nu o știai până atunci, și te mai și coboară și înalță în același timp.

Wes Anderson - datorită personalității sale unice; la fel ca Tarkovski, în sufletul meu

Christopher Nolan - singurul regizor de care am zis că e robot, datorită filmului-cerebral Inception. Nici în ziua de azi nu știu dacă e o insultă sau un compliment.

Damien Chazelle - pentru pasiunea și sufletul depuse în filmul-crescendo Whiplash. Și pentru ca toate cele 3 pelicule ale sale sunt mai mult decât excepționale.

Barry Jenkins - pentru al doilea film-crescendo favorit; cel mai bun film despre masculinitate.

Terrence Malick - pentru drama existențială The Tree of Life. Pentru că amândoi cunoaștem existențialismul și îl simt frate-n treaba asta.

Martin Scorsese - pentru ca îmbină foarte bine dramele tensionate cu latura psihologică.

Alejandro González Iñárritu - pentru sinceritatea lui brutală și pură; abordarea lui a temelor spirituale este ieșită din comun.

Jim Jarmusch - mi-a oferit cel mai frumos film de dragoste și, în același timp, cel mai poetic film cu vampiri Only Lovers Left Alive

Denis Villeneuve - împinge la limită subiectele de unde stoarce arta și te face sa reflectezi la temele lui.

Jafar Panahi - toate filmele lui sunt calde; reușește să le realizeze sub presiunea politică iraniană.

Asghar Farhadi - a realizat numai capodopere.

Hirokazu Koreeda - unul dintre cei mai buni regizori japonezi

Nicolas Winding Refn - iese din tipare;
Well, art is an act of violence. It is about penetration, about speaking to our subconscious and our moods at different levels.

Theodoros Angelopoulos - Tarkovski al grecilor

Stan Brakhage - este nr.1 al experimentalului pentru mine; cea mai bogată filmografie
Art is a sense of magic.

Scott Barley - Brakhage modern, contemporan. Omul ăsta este un poet care vorbește prin imagini, nu cuvinte. Te simți drogat fără a fi drogat, maniac fără a fi maniac, deștept fără a fi deștept, zeu fără a fi zeu, animal fără a fi o altă creatură în afară de a fi om.

Peter Jackson - pentru cea mai bună franciză fantasy all-time ... până apare alta și mai bună.

Gore Verbinski - pentru cea mai bună franciză de aventuri piraterice all-time... până apare alta și mai bună.

Roman Polanski - The Pianist; La Vénus ?* la fourrure

Va urma un al 3-lea update după mai mult înotat în oceanul cinematografiei.

[klute]

Din cauza pasiunii pentru plimbările pe arătură și din cauza senzației că listele cu artiști seamănă prea mult cu înșiruirea jucătorilor dintr-o echipă de fotbal, nu voi începe prin a anunța primul 11. Mai bine o mărturisire: mă atrag naturile religioase (dar nu teziștii, sermonizanții și sentimentalii), adică acei regizori în ale căror opere se manifestă un impuls distructiv sau, cu un termen aparent mai blînd, transformator (dar, iarăși o precizare, nu votez cu revoluționarii, anarhiștii ori cu găunoșenia unei anumite avangarde). De ce impuls distructiv? Simplu: inferiorul, parazitarul, iluzoriul - în care se lăfăie tot omul - trebuie să facă loc pentru ceea ce le depășește, distrugerea fiind o precondiție a creației. Există, într-una din poveștile lui Ispirescu (să-l lăsăm pe Nietzsche să-și mai tragă sufletul, că deja seamănă cu un ghișeu), o imagine sugestivă, dacă nu și exemplară: Făt-Frumos, argățind anonim la grădina împărătească, își cheamă calul (sau ce-o fi acela), îi pune căpăstrul și, cînd crede că nu-l vede nimeni (cu toate că mezina...), ia în copite grădina de care trebuia să se îngrijească, reducînd-o la haos. Însă numai pentru a o face, pînă la urmă, "de trei ori mai frumoasă decît era." Asta îmi amintește de viziunea lui Kazantzakis asupra dansului, pentru autorul lui Zorba dansul însemnînd eliberare, dez-lănțuire, adică rupere a lanțurilor prin acțiunea de a călca, pe cît se poate cu metodă, lumea în picioare, sau, ca să n-o mai dăm pe după vișin, prin distrugerea ei. (Pe mine m-au convins atît romanul, cît și Anthony Quinn.) Acuma, știu că e caraghios să pomenesc de toate astea în relație cu cinematografia, "cea de a șaptea artă", din cauza mijloacelor de expresie care-i sînt proprii, fiind cel mai puțin predispusă să urce pe calul din poveste (desigur, cu excepția imposturii numită fantasy). Există însă, din fericire, și regizori care emit pe alte lungimi de undă, și or fi chiar mai mulți decît galacticii din componența unei echipe de fotbal, dar eu, aici, n-o să ajung la 11: Tarkovski și Paradjanov (în cele mai bune momente ale lor, arta devine ofrandă); Robert Bresson (surprinde monstruozitatea unei lumi neguvernate de principii, dar și forța pe care o are seninătatea, izvorîtă din credință, în fața terorii istoriei); Eric Rohmer (salvează cotidianul din infernul izolării și al plictisului, prin micile miracole ce survin în basmele sale travestite cinematografic; plus femeile: semi-transparente, deloc urîte, dar, merci beaucoup, lipsindu-le frumusețea în versiunea ei glossy); Kieślowski (pariază și el, filocalic, pe frumusețea Cenușăresei); Lars von Trier (jertfa); Tarr (ne taie macaroana, util pînă la un punct); Ki-duk Kim (cele două violențe, una bună și una rea, cea care vine din natura lucrurilor și cea a insului mediocru, a căldicelului care iubește violența doar dacă el e cel care o administrează). Gata, mă opresc, adică o iau din loc, la o bere, să vedem ce se mai întîmplă.

[into_the_labyrinth]

.) Acuma, știu că e caraghios să pomenesc de toate astea în relație cu cinematografia, "cea de a șaptea artă", din cauza mijloacelor de expresie care-i sînt proprii, fiind cel mai puțin predispusă să urce pe calul din poveste

Nu, nu e caraghios, mai ales cu explicaţiile pe care le-ai oferit. Lars von Trier şi Bela Tarr mi se par cei mai predispuşi să se încadreze în tiparul pe care l-ai amintit.

Mulţumesc pentru popas şi pentru dizertaţia cu iz filosofic!

[Cretzulynne]

Tarkovski și Paradjanov; Robert Bresson; Eric Rohmer; Kieślowski; Lars von Trier; Tarr; Ki-duk Kim

Clar, esti abatut iarasi de la Cale, daca ti-ai pus neuronii sa-ti cante un eseu demn de toata frumusetea, doar de dragul de a ocoli evidentele.

Ca sa nu ma laud degeaba, o sa fiu evidenta: ma simt ca si cum m-as plimba cu tine intr-un anticariat cu antichitati..., asta pana sa sara iepurele in persoana lui Ki-duk!

Chiar nu ti-a putut cuceri nimeni, in afara de clasicii batatoriti, inima de Cenusareasa ?

[klute]

Clar, esti abatut iarasi de la Cale, daca ti-ai pus neuronii sa-ti cante un eseu demn de toata frumusetea, doar de dragul de a ocoli evidentele.

Ca sa nu ma laud degeaba, o sa fiu evidenta: ma simt ca si cum m-as plimba cu tine intr-un anticariat cu antichitati..., asta pana sa sara iepurele in persoana lui Ki-duk!

Chiar nu ti-a putut cuceri nimeni, in afara de clasicii batatoriti, inima de Cenusareasa ?

Am să fiu și eu evident: cu mine n-o să ai șansa de a te plimba prin anticariate cu antichități, eu mă fîțîi numai prin anticariate de noutăți, actualități și breaking news. Fără glumă. P.S. Cardiologic vorbind, mă confunzi: momentan, sînt doar doamna Bovary, pînă la maqām-ul Cenușăresei mai am de transpirat. Și, ca doamnă Bovary, pot să-ți spun că pînă acum mi-au cucerit inima nenumărați nesimțiți și profitori ordinari, dar, de voi ajunge Cenușăreasă, îți promit că pre toți îi voi popi.

[Cretzulynne]

Cardiologic vorbind, mă confunzi: momentan, sînt doar doamna Bovary, pînă la maqām-ul Cenușăresei mai am de transpirat. Și, ca doamnă Bovary, pot să-ți spun că pînă acum mi-au cucerit inima nenumărați nesimțiți și profitori ordinari, dar, de voi ajunge Cenușăreasă, îți promit că pre toți îi voi popi.

Pana acum ai scos in evidenta ca desi esti casatorita cu clasicii, ai ca amanti pe modernisti/postmodernisti/neomodernisti si altii pe care nu-i stiu

De nu mi-ai fi zis ca nu esti Cenusareasa, te-as fi declarat cu acte "Cenusar"!
Desi daca ma intrebi pe mine, dle "Regizore! Creeaza, distruge, recreeaza!", cred ca de fapt esti Frumoasa Adormita ce-ti astepti Fatul in persoana suprematiei filmului suprem, creat special pentru tine, caci de te vei scula, vrei sa popesti pe toti!...

Pentru mine - Traiasca (re)evolutia!

[victor_homescu]

1.Gilles Bourdos/Renoir-2013/o dramă a ultimilor ani de viață a pictorului Pierre-Auguste Renoir.

2..Paul Morrison/Little Ashes/2008-un film britanico-spaniol care creează o retrospectivă a perioadei anilor 1920-1930 și anume a relației dintre pictorul Salvador Dali și poetul Federico Garcia Lorca.

3.Mick Davis/Modigliani/2004-drama biografică a pictorului italian Amedeo Modigliani.Cuprinde și marea rivalitate dintre Amedeo Modigliani și Pablo Picasso.

4.George Hickenlooper/Factory Girl/2006-biografia Ediei Sedgwick.

5.Julian Schnabel/Basquait/1996-flm biografic despre destinul si opera artistului post-modernist Jean Michel Basquait.

6.Peter Webber/Fata cu cercel de perle/2003-povestea celebrului tablou al pictorului olandez Johannes Vermeer, inspirat de una dintre servitoarele sale,


- sunt regizori,nu atat de celebrii,precum cei mentionati de voi-
- am avut in vedere,mai intai,valoarea artistica a filmului iar,in al doilea rand,celebritatea omului de arta/cultura la care se raporteaza peliculele regizorilor.

[1MicuCelUmilSiViril]

F Zeffirelli - cultura
F Fellini - pragmatism
J Menzel - reusita sa in comunism si rafinament
L Visconti- cel putin trei filme capitale