Sfantul Gheorghe

[halebardul]

Sa spunem "La Multi Ani!"
pentru:

George Alexandru

George Mihaita

George Motoi

George Cornea

Gheorghe Dinica

Gheorghe Preda

Gheorghe Ifrim

Gheorghe Mihnea Columbeanu

mai ziceti si voi...

[corinka]

George Clooney.
Gheorghe Visu.

George Becali si Gheorghita Mateut.

[halebardul]

ortodoxul George Clooney?

acum daca venim si cu George of the jungle...

[Pitbull]

Gheorghe Mihnea Columbeanu

Săr'na, da-s invers!

Geta Vâlcu

Geo Dobre

Geo Saizescu

Geo Costiniu

Serban Georgevici

[halebardul]

numele de familie, cazul Georgevici, nu se pune, eu asa stiu.
Sau Radu Gheorghe.

ii putem zice la multi ani si lui Gheorghe Zamfir, ca are filmografie
A participat la coloana sonoră a următoarelor filme:

* Le Grand Blond avec une chaussure noire (Marele Blond) , 1972
* Le retour du Grand Blond (Întoarcerea Marelui Blond), 1974
* Picnic at Hanging Rock (Picnic la Hanging Rock), 1975
* Once upon a time in America (A fost odată în America), 1984
* The Karate Kid (Karate Kid), 1984
* Paradise, 1984
* Margarit i Margarita, 1989
* Omohide poro poro (Memories of Yesterday), 1991
* Celeste, 1991
* Preku ezeroto (Across the Lake), 1997
* Kill Bill. Vol.1, 2003

[Pitbull]

La Sfântul Gheorghe

Ferestrele-s deschise. Potop străbat d-afară
Cascadele de raze, din cer de primăvară.
Stau mobilele calme. S-a stins orişice şoapte.
Pe masă-s lăcrămioare, şi chiar şi-un vas de noapte
Inspiră cu nesaţiu parfumul lor subtil.
Oare şi el să simtă splendoarea lui april?

Deodată, calendarul, ce smirna stă-n perete,
Tresare şi şopteşte încet şi pe-ndelete:
"Vai, dragii mei prieteni... V-aduc o veste tristă..."
"Nu plânge, calendare!" exclamă o batistă.
"N-am poftă să-mi pierd vremea ştergând şi ochii tăi!"
"Nu plâng, nu... Totuşi, mâine e-n douăzeci şi trei...!"
Declară calendarul cu voce tânguioasă,
Iar pat, oglindă, scaun, birou - toate din casă...
"Soseşte Sfântul Gheorghe...!!!" se tânguiră-n cor,
Şi înlemniră-n prada aceluiaşi fior.

Biblioteca, cultă, ce-n toate e arbitru,
Tăcerea întrerupse: "Copii! Sfântul Dumitru
Cu chin cu vai ne-aduse în casele aceste.
Ş-acum, ce-aud? Sinistră! Îngrozitoare veste!
Acuma Sfântul Gheorghe din nou să ne ajunge?!
Vă-ntreb: atâta viaţă nomadă nu v-ajunge?"

"Da, da! Jos Sfântul Gheorghe - nefastă zi de doliu!"
Răspunde cu căldură un veteran fotoliu.
"Eu, cel mai venerabil, mai vechi dintre fotolii,
Vreau linişte! Cu riscul de-a fi mâncat de molii,
Vreau să rămân în locu-mi, modest, netulburat.
Bătrânele-mi picioare au groază de mutat...!"

"Rezon, unchiule dragă!" sări un taburel.
"Cu tine vrea să moară fidelu-ţi nepoţel!"
"La vorbă," zice lampa, "nu-mi place să mă-ntind,
Dar parcă simt că însămi încep să mă aprind!"
"Revoltă! Altă cale de mântuire nu-i!
Să-i masacrăm!" răcneşte panoplia din cui.
"Revoltă!" glăsuieşte oglinda cea cochetă,
Iar scaune şi mese "Revoltă!!!" crunt repetă
Şi bat, bat din picioare, şi-njură ca păgâni...
"Eu, ca Pilat din Ponţiu, pardon, mă spăl pe mâini..."
Roseşte-ncet, cu frică, timidul lavabou.
"Eşti lava-bou!" îi zbiară energicul birou,
Dar patul, brusc, tresare, zicând: "Stimate domn,
Vorbiţi încet, la dracu'... M-aţi deşteptat din somn..."
Birou-i ripostează: "Nu-i treaba dumneavoastră!"
Şi cearta era gata... Noroc că o fereastră
Interveni: "Tăcere! Tăcere, bre, vă zic!
Nu vi-i ruşine? Uite: pe stradă trece-un dric.
Hai să-l privim... Ce naiba, sfârşiţi cu gălăgia,
Iar tu, cuier, fă bine şi scoate-ţi pălăria.

Se liniştiră toate... Tăcere ca-n pustiu...
Şi-n faţa-acestui jalnic, sărman, umil sicriu,
Cioplit fără de artă din patru biete scânduri,
Ah... mobilele mândre căzură trist pe gânduri,
Invidiind sicriul, ce-n neagra-i sărăcie
Nu-i pasă de mutare... Nu-i pasă de chirie...
Doar el, la Sfântul Gheorghe-i senin, nepăsător:
El n-o să se mai mute... în vecii vecilor!

George Ranetti

[halebardul]

oare de ce se mutau oamenii tocmai de Sfantul Gheorghe?
Cum zice si nenea Iancu:

De închiriat

O vorbă veche franţuzească zice că mai-binele e adesea vrăjmaşul binelui. Este foarte adevărat; însă omului nu-i trebuieşte binele, îi trebuieşte mai-binele: aceasta e raţiunea întregului progres al omenirii. Priviţi, la fiecare Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, ce goană după mai-bine! Gândesc că nicăieri nu se mută mai mult şi mai des lumea ca la Bucureşti; e natural – capitala trebuie să dea tonul progresului. Cu trei luni înainte de termenul mutării, mai în fiecare familie începe regulat o interesantă dezbatere, având un vădit caracter de urgenţă:

– Nu-mi mai dă mâna, cocoană! leafa scăzută; criză; nu mai pot! trebuie să căutăm una mai ieftină...

– Iar să ne mutăm?

– Dacă trebuie...

– Uf! când mă gândesc, să plec iar cu troacele, să le mai hodorogesc iar! să mai paţ iar ca-n rândul trecut, când s-a răsturnat căruţa cu mobila şi era să mă calce tramvaiul! – că mă mir ş-acuma cum am scăpat! – uf! parcă mai bine să mor!

– N-am ce-ţi face! De ce nu ţi-au dat părinţii o pereche de case de zestre? Şi mie mi-ar fi plăcut să nu mai umblu la fiecare şase luni din mahala în mahala... Dar de!... asta e soarta noastră a chiriaşilor!

A treia zi de Sf. Gheorghe:

– Umbrela mea! Şoşon-galoşii mei! mi i-aţi pierdut pe drum!...

Şi ţine-te, pe urmă, înjurături...

Sau:

– Ei! noi... ce facem?

– Cum, ce facem?

– Da, ce facem? Rămânem tot aici, ori ne mutăm?

– De! zice bărbatul, ştiu şi eu ce să facem? Eu zic să rămânem... Iar să ne mutăm?

– Dar dacă găseşti una mai ieftină şi mai bună? N-ai zis tot tu că aici ţi-e departe de canţilerie?

– Da, decât... ce zor e să ne gândim de-acum? Mai avem încă trei luni în cap... Mai e timp... Nici nu s-au pus biletele.

– Da! să facem ca în rândul trecut... să alergăm ca nebunii, cu două zile înainte de Sf. Dumitru,prinzloată şi să luăm ce ne iese-nainte şi să dăm cât ne cere... Nu-i mai bine să căutăm din timp?

– Bine, să căutăm mai din timp, zice omul cu glasul pe jumătate...

– Eu, să ştii că de mâne pun samsar... Aicea n-o să fie de trăit la vară... o să ne coacem de soare...

– Bine, pune samsar... treaba dumitale! eu nu m-amestec...

– Fireşte! d-ta nu te amesteci... etc...

Şi se isprăveşte masa cu ceartă şi cu lacrimi...

– Fir-ar a dracului ş-afurisită de viaţă! etc...

Aceeaşi damă, a treia zi de Sf. Gheorghe, către Boris, servitoarea:

– Oglinda din salon! ce-ai făcut? Trăsni-te-ar Dumnezeu să te trăsnească! lua-te-ar hengherul, şoangheriţa dracului! etc...

– Uf! mie-mi spui? Aşa e cu mutatul, soro! mie, ţiganul, globul ăla de cleştar de la lampă!... Asta e soarta noastră a chiriaşilor!

„Soarta numai a chiriaşilor?? zic eu în gândul meu. Aş!...

În toate părţile lumii se mută numai chiriaşii; la Bucureşti se mută şi proprietarii. Dacă unui proprietar care are două perechi de case îi rămâne o pereche ne-nchiriate, desigur se mută din casa în care a şezut în casa goală...

– Probabil pentru ca să spargă ursuzlâcul, zici d-ta.

– Nu! răspund eu; pentru că omului îi trebuieşte mai-binele. Era bine în casa unde sta până acuma; dar...în casa-n care se mută o să fie mai bine.

Ba, ceva mai mult... Cunosc proprietari care au o singură pereche de case tocmai potrivite pe mijloacele şi nevoile lor; le dă cu chirie şi ei se mută cu chirie în alte case. De la casele proprii ia chirie, să zicem, o mie de lei pe an; la casele în-care se mută, plăteşte chirie o mie fără ceva, ori o mie şi ceva. Dar iată un caz şi mai interesant:

Doi amici ai mei, d. George Marinescu şi d. Marin Georogescu, sunt proprietari fiecare a câte o pereche de case în aceeaşi stradă. Amândouă casele sunt absolut identice; acelaşi plan, aceleaşi încăperi zugrăvite la M; în sfârşit, două case gemene, peste putinţă de deosebit dacă una n-ar purta numărul 7 simplu şi cealaltă 7-bis. Au fost începute şi isprăvite de clădit totodată. După ce le-au adus în stare de locuit, amândoi proprietarii s-au mutat fiecare în proprietatea respectivă, şi au stat, ca buni vecini, fiecare în sine şase luni, de la Sf. Dumitru până la Sf. Gheorghe. De la Sf. Gheorghe, fiecare s-a hotărât să se mute şi să-şi dea casa cu chirie. De ce? De ce, de nece, nu ştiu; dar ştiu că au pus fiecare bilet de închiriat. Ca buni vecini şi vechi prieteni, au făcut însă învoială, că n-au să scază din preţul hotărât pentru chirie – una mie două sute de lei anual. Astfel, orice concurenţă neleală era înlăturată şi rămânea să joace rol numai norocul, după gustul muşteriilor. Multă lume a venit rând pe rând să vadă casele amândouă, şi fireşte că, dacă chiar se învoiau din preţ, fiecărui muşteriu i-ar fi venit foarte greu pe care din două să o prefere, pe 7, ori pe 7-bis, deoarece nu era altă deosebire între cele două acareturi decât că, dacă veneai dintr-o parte a străzii, 7 venea mai aproape, dar dacă veneai din partea cealaltă, atunci venea mai aproape 7-bis. În sfârşit, ce să mai lungim vorba degeaba! casele plăceau la toată lumea, dar preţul nu convenea.

– Mai jos, nu putem! zicea d. Georgescu; mai bine rămînem noi în ele. Dv. poftiţi şi la vecin, alături la d. Marinescu; să vedeţi...

– Am fost şi la vecin...

– Şi cât v-a cerut?

– Tot cât ceri şi d-ta...

– Apoi vedeţi...

Tot aşa şi iar aşa, au rămas şi casele lui d. Georgescu şi ale lui d. Marinescu neînchiriate până alaltăieri, după Sf. Gheorghe. Şi madam' Marinescu şi madam' Georgescu steteau la fereastră, ori în grădiniţă, şi se uitau cum trec pe dinaintea caselor dumnealor calabalâcuri peste calabalâcuri, şi auzeau cum drăcuiesc cocoanele mergând, care cu o lampă, care cu o colivie, care cu un căţeluş în braţe, pe urma calabalâcului ei fiecare, şi atunci' un fel de mâhnire le cuprindea pe amândouă:

– Toţi! toţi se mută!

Iar seara, când veneau acasă d. Georgescu şi d. Marinescu, găsea fiecare pe consoarta sa aşa supărată, aşa, cum să zic, fără chef, că nici bucăţică nu punea femeia în gură. Amândoi bărbaţii au pătruns în taina sufletului consoartelor... Ce-i de făcut? Nimic mai lesne! S-au învoit să se mute d. Georgescu de la 7 la 7-bis în casele lui d. Marinescu, iar d. Marinescu de la 7-bis în casele lui d. Georgescu, la 7 simplu.

Şi... bucuria cocoanelor! Şi ridică, şi asudă, şi sparge, şi ocărăşte, şi drăcuieşte şi blesteamă-ţi viaţa! Dar în sfârşit, s-au mutat şi dumnealor!

N-apuc să sfârşesc, şi iacătă hamalii.. Au sosit pentru mutat; adică, pentru mutat, vorba vine; căci, de data asta, nu ştiu cum făcurăm, n-am avut noroc să ne mutăm... Dar, în sfârşit, tot putem zice că e ca o jumătate de mutat, şi poate chiar mai mult decât jumătate; fiindcă, după multe chibzuinţe în familie, am văzut că nu eram destul de bine aşezaţi şi ne-am hotărât să ne aşezăm mai bine; anume: În salon, odaie de dormit; în odaia de dormit, sofragerie; în biurou, salonul; în sofragerie, odaia servitorilor; în odaia servitorilor, bucătărie, şi-n bucătărie, biuroul... Ei! Cum putem face această operaţie fără încurcătură?... Foarte uşor... Le scoatem toate din casă în curte, şi pe urmă le băgăm din curte în casă, după pianul cel nou... Să-ncepem dar...

– Numai de-ar da Dumnezeu să nu ne-apace vreo ploaie!...

– Încet! Încet, că spargeţi!...

[Pitbull]

Era pendularea între locuintele de varä si cele de iarnä - la Sf.Gheorghe/Sf.Dumitru.

[halebardul]

ce tare e nenea Iancu!

Ba, ceva mai mult... Cunosc proprietari care au o singură pereche de case tocmai potrivite pe mijloacele şi nevoile lor; le dă cu chirie şi ei se mută cu chirie în alte case. De la casele proprii ia chirie, să zicem, o mie de lei pe an; la casele în-care se mută, plăteşte chirie o mie fără ceva, ori o mie şi ceva. Dar iată un caz şi mai interesant:

Doi amici ai mei, d. George Marinescu şi d. Marin Georgescu, sunt proprietari fiecare a câte o pereche de case în aceeaşi stradă. Amândouă casele sunt absolut identice; acelaşi plan, aceleaşi încăperi zugrăvite la M; în sfârşit, două case gemene, peste putinţă de deosebit dacă una n-ar purta numărul 7 simplu şi cealaltă 7-bis. Au fost începute şi isprăvite de clădit totodată. După ce le-au adus în stare de locuit, amândoi proprietarii s-au mutat fiecare în proprietatea respectivă, şi au stat, ca buni vecini, fiecare în sine şase luni, de la Sf. Dumitru până la Sf. Gheorghe. De la Sf. Gheorghe, fiecare s-a hotărât să se mute şi să-şi dea casa cu chirie. De ce? De ce, de nece, nu ştiu; dar ştiu că au pus fiecare bilet de închiriat.[...]
(si fiindca n-au gasit chiriasi... )
Ce-i de făcut? Nimic mai lesne! S-au învoit să se mute d. Georgescu de la 7 la 7-bis în casele lui d. Marinescu, iar d. Marinescu de la 7-bis în casele lui d. Georgescu, la 7 simplu.

[Judex]

La multi ani, Gigeilor!

[halebardul]

La multi ani si lui George Ivascu.

Si lui Radu Gheorghe, se pare ca Radu e numele de familie.

Georgete avem?

[corinka]

George Alexandru.

[Suspect de bizar]

La mulţi ani Pit.

[Pitbull]

@Cory: zise Halle häl dintâi.
@Suspy: lamultani si vouä, oricum v-ar chema!