Articole The Road to Guantanamo

DRUMUL SPRE GUANTANAMO este povestea a patru prieteni ce au plecat din Tipton, Marea Britanie în septembrie 2001 la o nuntã si pentru a celebra o sãrbatoare. S-au întors acasã doi ani si jumãtate mai tîrziu. Povestea lor este spusã printr-o combinatie de interviuri, fragmente de stiri si reconstituirea faptelor.

Cãlãtoria lor a început la Tipton, a urmat traseul Karachi, Kandahar, Kabul si Konduz, unde au fost luati prizonieri de cãtre Alianta Nord-Atlantica, bãgati în închisoarea de la Sheberghan, si dusi apoi de americani la Kandahar. De acolo au fost transferati la Guantanamo Bay în Cuba, unde au fost bãgati în închisoarea X-Ray si apoi în inchisoarea Delta timp de peste doi ani. Americanii au pretins despre ei cã sînt teroristi internationali si cã ei detin imagini cu prizonierii alãturi de Osama Bin Laden si Mohammed Atta. Cei trei au fost eliberati atunci cînd au reusit sã demonstreze cã în perioada respectivã unul dintre ei a lucrat la un magazin de electrice, iar ceilalti doi se aflau într-o perioadã de eliberare conditionatã la Tipton.

Drumul spre Guantanamo este o cãlãtorie epicã - care spune povestea lui Ruhel (în vîrstã de 19 ani în toamna lui 2001), Asif (19), Shafiq (23) si Monir (22), incapacitatea lor de a întelege, ignoranta, confuzia si legãtura dintre ei pe masurã ce, pas cu pas, de la siguranta vietii de adolescenti într-un orãsel de provincie, se pomenesc în mijlocul “rãzboiului împotriva terorismului”.
Pe 10 septembrie 2001 mama lui Asif Iqbal s-a întors dintr-o vizitã în Pakistan. Gãsise o fatã cu care sã îl însoare pe Asif. Nouã zile mai tirziu Asif pleacã spre un sãtuc de lîngã Faisalabad în zona Punjab, unde locuia viitoarea lui mireasã. în timp ce se aflã acolo, cavalerul sãu de onoare îl sunã sã îi spunã cã nu poate veni la nunta. Atunci Asif îsi chemã un al prieten din Tipton - Ruhel Ahmed. Ruhel acceptã invitatia. Cîteva zile mai tirziu acesta zboarã spre Pakistan împreunã cu alti doi prieteni – Shafiq Rasul si Monir Ali.

Se întîlnesc cu totii la Karachi. Dupã cîteva zile de stat pe plajã s hoinãrit prin magazine, ei viziteazã o moschee împreuna cu vãrul din Pakistan al lui Shafiq, Zahid. Acolo un imam face apel la oamenii care vor sã cãlãtoreasca în scopuri umanitare în Afganistan. Costul cãlãtoriei pînã la Kandahar este de numai 2.50 lire sterline. Toti patru se oferã voluntari.

A doua zi autobuzul porneste spre Kandahar. Dupã o noapte pe drum, convoiul ajunge la Quetta, în nord-vestul Pakistanului, unde masina lor loveste si omoara un om, iar soferul fuge. Un alt autobuz îi duce la granitã si trec astfel în Afganistan. Un taxi îi duce de acolo la Kandahar, unde ajung la miezul noptii, exact în momentul în care primele bombe americane încep sã cadã în depãrtare.

A doua zi, convoiul se îndreaptã spre capitala Kabul. Asif se îmbolnãveste si se duce la doctor. Cei cinci îsi petrec timpul colindînd prin oras. Le e greu sã comunice cu localnicii. Urdu este de-abia a treia lor limbã, iar Pashtu si Dari nu vorbesc deloc. Bombardamentele continuã în muntii din jur. Nerabdãtori sã se întoarcã în Pakistan, plãtesc un microbuz sã îi ducã pe ei si pe încã cîtiva la granitã. În loc de aceasta, sînt dusi în nord, prin munti, pînã la Konduz. Se pomenesc prinsi în capcana uneia dintre ultimele redute talibane din nord, inconjuratã de trupele nord-atlantice conduse de Generalul . Sînt dusi la o casã de pe deal, în afara orasului, unde apa pe care o beau îi face sã se îmbolnãveascã. Nu se întîmplã nimic.

Sînt dusi înapoi la Konduz. Orasul este bombardat zilnic de cãtre avioanele americane, iar fortele talibane se revarsã în oras, dar dupã douã sãptãmîni este negociat un armistitiu prin ONU. Talibanii sînt de acord ca întîi sã plece din oras toti strãinii. Monir nu se aflã împreunã cu ceilalti cînd Ii se spune sã urce într-un camion care iese din oras. Din acel moment nu se mai stie nimic de el.

Celorlalti patru li se spune cã strãinilor li se garanteazã libera tracere, astfel cã se urcã într-un camion ce urmeazã sã ajungã la Kandahar în aceeasi noapte. Convoiul de camioane este bombardat de cãtre avioane de luptã americane, fiind ucisi sau rãniti majoritatea pasagerilor. Zahid se aflã în camion cînd acesta este lovit. Ceilalti îl gãsesc scãldat în sînge dar încã în viatã.

Cei patru sînt prinsi de cãtre trupele Aliantei Nord-Atlantice. Impreunã cu alte sute de prizonieri, sînt legati si înghesuiti în containere. Ruhel, Shafiq si Zahid au noroc. Containerul lor are pe lateral pînzã. Asif nu e însã la fel de norocos. Containerul lui este din metal, ermetic, iar prizonierii încep sã se sufoce. Asif îsi pierde cunostinta. Cînd îsi revine realizeazã cã în peretii containerului sînt gãuri de gloante. Multi prizonieri sînt morti – fie din cauza gloantelor, fie din cauza sufocãrii. Asif are o ranã de glonte. Începe sã lingã condensul de pe pereti – un amestec de sînge si apã – pentru a rãmîne în viatã.

Cei patru se aflã de 10 zile în închisoarea de la Sheberghan si sînt vizitati de oficiali ai Crucii Rosii, care anuntã ambasada Marii Britanii de la Karachi. Cu toate acestea, pe 28 decembrie, fortele americane care controleazã închisoarea îi iau pe cei trei britanici si îi transfera cu avionul la un centru de detentie de la baza aerianã de la Kandahar, unde sînt bãtuti si interogati, atît de cãtre soldatii americani cît si de cãtre SAS. Zahid este lãsat în urmã si sfîrseste prin a fi închis în Pakistan.

Pe 13 ianuarie 2002, Asif si Shafiq sînt dusi la Guantánamo Bay în Cuba, unde devin prizonieri în custile în aer liber din Tabãra Camp X-Ray. Ruhel li se alãturã pe 10 februarie. Cîteva luni mai tîrziu sînt mutati în noua Tabãrã Delta, o închisoare formatã din containere de metal. În timpul încarcerãrii lor, toti trei sînt interogati de cãtre americani si de cãtre MI5 (serviciul de securitate britanic). Sînt torturati de sute de ori si acuzati de nenumãrate crime. În mai 2003, este descoperitã o casetã în care Osama Bin Laden si Mohammed Atta – liderul atentatului de la 11 septembrie - tin un discurs de încurajare a fortelor teroriste, în care FBI pretinde cã i-a identificat pe toti trei. MI5 respinge aceastã acuzatie pentru cã în realitate Shafiq lucra la Curry’s în acea perioadã, iar Asif si Ruhel fuseserã eliberati pe cautiune în orasul lor natal Tipton.

În final, pe 5 martie 2004, dupã doi ani la Guantánamo, Shafiq, Asif si Ruhel sînt trimisi înapoi în Anglia si interogati la Londra de cãtre o brigadã anti-teroristã la Paddington Green. A doua zi sînt eliberati fãrã a li se aduce nici un fel de acuzatie.