Articole The Iron Lady

ÎNTÂLNIRE CU PHYLLIDA LLOYD – regizoare

Cum s-a născut proiectul Doamna de Fier?

A demarat acum doi ani, când Abi Morgan și Pathé mi-au trimis scenariul. Am fost încântată să constat că nu era vorba de un biopic convențional. Adesea, filmele biografice sunt dificil de realizat, fiindcă trebuie să te distanțezi față de cronologia evenimentelor. Dar screnariul a evitat dificultatea, mai ales în privința personajului Margaret la bătrânețe.

Margaret Thatcher este percepută ca un politician care dezbină. Cum ați tratat aspectul acesta?

Nu a fost un film politic, ci de o poveste aproape shakespeariană, destinul unei conducătoare pe cât de extraodrinare, pe atât de imperfecte. Este vorba de putere și de pierderea puterii. Ce se întâmplă când o viață trepidantă, în întregime consacrată muncii, ajunge la sfârșit? Povestea este universală și reflectă viețile noastre, ale tuturor. Când ajungem la finalul carierei, cum înfruntăm vârsta și handicapul?

Cercetările referitoare la proiect v-au schimbat percepția referitoare la Margaret Thatcher?

Nu poți rămâne insensibil la izolarea pe care a cunoscut-o în sânul propriului ei partid și la luptele dure pe care le-a purtat printre toți acei bărbați ieșiți din medii privilegiate. Unul dintre colegii săi ne-a mărturisit că apartanenența ei la clasa mijlocie i-a dăunat, probabil, mai mult decât faptul că era femeie. Singurătatea ei este, probabil, aspectul cel mai emoționant al scenariului. Era o femeie singură, într-o lume a bărbaților.

Cum s-a alăturat Meryl Streep proiectului?

Când producătorii de la Pathé mi-au sugerat-o pe Meryl pentru rolul lui Margaret Thatcher, mi-am zis că a realiza un film despre Margaret Thatcher era deja o provocare, iar a o recruta pe Meryl Streep însemna încă una. Cum aveau să reacționeze britanicii la asta? Dar știam că ne trebuie o actriță de legendă pentru a o întruchipa pe legendara Thatcher. La început, ne gândisem să recurgem la trei actrițe pentru a juca rolurile din fiecare etapă a vieții lui Margaret. Dar Meryl a fost emoționată de sfârșitul carierei lui Thatcher și a vrut să o întruchipeze până la capăt pe această femeie ajunsă la ora bilanțului unei vieți întregi.

Cum vi s-au părut primii pași ai luiMeryl Streep în pielea lui Margaret Thatcher?

În ajunul Crăciunului trecut, am primit un mesaj de la Meryl, care spunea: „Iată o primă încercare a lui Magie”. Am branșat căștile și am rămas cu gura căscată. Știam că este vorba de Meryl, dar o auzeam pe Margaret Thatcher. În acea clipă am înțeles forța a ceea ce ne pregăteam să facem. Pe urmă am procedat la probe filmate. Când Meryl s-a prezentat, îmbrăcată și machiată, oamenii care așteptau proba nu și-au revenit din uimire. Pe platou, unul dintre actori a zis o dată: „Închideți ochii, Margaret Thatcher e printre noi.” Iar un altul i-a răspuns: „Țineți-i deschiși, Margaret Thatcher e printre noi.” Meryl aduce multă empatie și umanitate personajului, ca și o incredibilă grijă pentru detalii.

Cum s-a pregătit pentru rol?

Meryl a mers dincolo de simpla imitație. A intrat pe de-a întregul în pielea personajului. Pregătirea pentru filmări dura trei ore bune, în timpul cărora ea ședea ca un budha. Margaret nu o părăsea niciodată cu adevărat. Prima zi pe platou a fost cu adevărat istovitoare. Îmi imagineaz ce a simțit Meryl venind în decorul Camerei Comunelor, în mijlocul a 350 de bărbați care o urmăreau cu atenție. Dar imediat i-a vârât pe toți în buzunar. Când a ieșit, se putea auzi musca zburând. La reluare, după prânz, toți participanții de pe băncile Partidului Laburist o huiduiau. Reușise să se impună în pielea personajului.

După dv., cum va reacționa publicul la o asemenea interpretare?

Prestația lui Meryl Streep este cu atât mai impresionantă, cu cât actrița nu e britanică. Ea s-ar fi putut simți la fel de izolată ca și Thatcher în sânul propriului ei partid. Amândouă a trebuit să se pregătească de zece ori mai bine decât oricare dintre omologii lor masculini.

Latura romanescă a filmului poate risca să surprindă.

În asta rezidă universalitatea filmului. Cum să reziști la pierderea ființei iubite? La finalul filmului, Denis îi amintește lui Margaret tot ceea ce ea a îndeplinit în viață. Margaret este înspăimântată de ideea de a-l pierde, dar el o liniștește spunându-i că e conștientă de ceea ce reprezintă ea însăși. Este o poveste de dragoste cu care ne putem identifica toți.


INTÂLNIRE CU ABI MORGAN - scenarist

Cum ați decis să structurați povestea?

Am pornit de la ideea unui rege căzut. Ideea că, într-o zi, un rege trebuie să-și pregătească singur micul dejun și să-și curețe coroana mă intriga mult. Apoi povestea se deschide în jurul temelor puterii și bătrâneții.

Ați zice că filmul e o poveste de dragoste?

Doamna der Fier închide o poveste de dragoste. Conceptul mi-a permis să simbolizez amintirea partenerului lui Margaret, a tovarășului de drum a cărui pierdere ea nu a acceptat-o niciodată. Pentru dânsa, relația nu a murit nicicând.

Un asemenea film va prilejui numeroase critici. V-ați gândit la asta scriind scenariul?

Știam că filmul va stârni pasiuni, fiindcă eu însumi am crescut în timpul mandatelor lui Thatcher, așa că am văzut consecințele directe, asupra industriei miniere, ale politicii sale. Îmi amintesc că, în 1990, la anunțul plecării lui Thatcher, unii oameni dansau pe străzi. Cunoșteam deci moștenirea lăsată de ea și ura pe care o stârnise. Dar numeroasele cercetări întreprinse mi-au permis să-mi reconsider poziția asupra acestui subiect. Nu o voi apăra pe Margaret, dar realizarea filmului m-a determinat să privesc cu respect incredibilele performanțe ale liderului care a fost. A dat dovadă de o siderantă putere de convingere, iar înțelegerea contextului global al existenței sale mi-a permis nuanțarea poziției în privința ei.

ÎNTÂLNIRE CU MERYL STREEP - interpreta rolului principal

Ce reacție ați avut când Phyllida Lloyd v-a propus rolul lui Margaret Thatcher?

Am fost sedusă imediat, mai ales în raport cu femeia la putere. Există puține femei șefi de stat, puține mari figuri politice feminine – și puțini realizatori interesați de simbolul pe care îl reprezintă aceste femei. Mi s-a părut captivant să urmăresc parcursul acestei femei, care a crescut în timpul războiului și a cunoscut privațiunile din timpul reconstrucției Marii Britanii, apoi a muncit pentru ca țara ei să depășească deficitul economic.

Flmul evocă pierderea puterii și pierderea dragostei. Care dinte aceste teme este cea mai importantă pentru dv.?

Margaret Thatcher gândește că deciziile ei tranșante îi vor aduce ura populară, dar generațiile următoare îi vor mulțumi. Iată modul în care un conducător trebuie să gândească întotdeauna – conform imaginii unei mame. Dacă gândești pe termen scurt, cazi în demagogie.

Să redai patruzeci de ani din viața lui Margaret Thatcher a fost o provocare incredibilă.

E dificil să faci așa ceva, dar chiar la vârsta mea am mereu impresia că am doar 20 de ani – așa că, în final, nu a fost prea complicat. În sinea ta, ai mereu impresia că ești aceeași persoană ca la 16, 36 sau 56 de ani. Și ai acces la roluri corespunzătoare vârstei pe care ai traversat-o.

Cronogic, cum s-a desfășurat filmarea?

În a doua zi de filmare – după ce abia ieșisem din avion, venind din Connecticut – am realizat scena reuniunii Cabinetului, cea mai puternică din cariera lui Margaret, dar și cea în care ea se simte cel mai izolată, în care totul se prăbușește. Mă trezeam în fiecare dimineață spunându-mi: „Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, că nu sunt Președintele Obama!” Ce meserie! După ce ai întruchipat un asemenea personaj, nu poți simți decât admirație în privința lui. Mă simțeam și foarte umilă și impresionată de ceea ce femeia aceasta a trebuit să poarte pe umeri. Oamenii cred că asemenea lucruri nu au nicio consecință asupra conducătorilor și îi privesc pe aceștia ca pe niște monștri sau ca pe niște zei.

Ce impresie v-a făcut să vă aflați la tribuna Camerei Comunelor?

E o mare tensiune. Asta m-a făcut să intru în mintea lui Margaret Thatcher. Ea nu și-a datorat parcursul excepțional capacității de a manipula mediile de informare, nici stratagemelor actualilor politicieni, cel puțin din țara mea. Margaret Thatcher nu era simpatică, ci competentă și perfect pregătită. Inainte de a interveni în dezbateri, voia să pareze toate întrebările posibile, inclusiv cele care nu fuseseră puse niciodată. Dacă dorea să-și perenizeze poziția, trebuia să fie mai bună decât oricare bărbat