Articole Little Women

Romanul Louisei May Alcott, Little Women, a fost ecranizat în mii de feluri, în ţări din toată lumea şi în diferite epoci istorice. Romanul redă felul în care societatea le tratează, fără menajamente, pe fetele care vor să-şi croiască un drum în viaţă, înzestrându-le doar cu ambiţie - o viaţă interioară vibrantă care depăşeşte regulile sociale - aceasta fiind singura lor recompensă. Romanul acesta vorbeşte despre copilărie, când viaţa îţi deschide o mulţime de opţiuni şi niciun obstacol nu poate să te abată din drum; apoi devenim tineri adulţi, atunci când constrângerile societăţii încep să ne şlefuiască personalitatea şi devenirea; iar apoi, suntem cititori maturi, stăpâniţi de nostalgia amară pentru anii propriei tinereţi şi cutezanţe, sau de bucuria de a vedea noua generaţie care trece prin aceleaşi încercări ca şi noi. Fascinaţia cărţii constă în chemarea adresată fiecăruia dintre noi de a ne poziţiona faţă de aspectele importante ale vieţii - familia, arta, banii, dragostea, libertatea şi speranţa de a ne comporta exact aşa cum suntem, conturându-ne în acest fel propria poveste unică de viaţă.

Această idee, profund personală, despre viaţă, din Little Women este chiar ideea pe care regizoarea şi scenarista Greta Gerwig a vrut s-o transpună pe ecran. Gerwig s-a apropiat de operă fiind hotărâtă să surprindă natura epică a romanului, care redă dimensiunea creaţiei lui Alcott, dar şi intimitatea emoţională care le dă viaţă personajelor. Tot aşa cum fiecare cititor interpretează în mod personal povestirea, şi Gerwig îşi pune amprenta proprie pe modul în care este ea ecranizată. Iniţial romanul a fost publicat în două părţi, prima referindu-se la copilăria plină de optimism a surorilor March, iar a doua la realităţile dure ale maturităţii. Gerwig reconstruieşte romanul, pendulând între cele două jumătăţi ale vieţii surorilor şi folosind perseverenţa lui Jo ca linie călăuzitoare şi forţă motrice a povestirii.

Tabloul general este acela al surorilor care privesc cu nostalgie spre trecutul lor şi modul în care ele au devenit ceea ce sunt în prezent. Este o lume în care ocupaţiile şi trăirile zilnice ale celor patru surori - cu descoperirile lor, sacrificiile, supărările, cu grijile lor financiare, artistice sau domestice - contează enorm. Ce poate însemna să-ţi iei soarta în mâini, când multe dintre întâmplările ei - de la o crăpătură în gheaţă şi până la o scrisoare trimisă când nu trebuia- sunt incontrolabile? Şi cum să interpreteze cele patru surori viaţa, dacă fiecare dintre ele are alt vis, complet diferit una faţă de cealaltă?

Acestea sunt întrebările pe care le pune filmul lui Gerwig, o peliculă splendidă din punct de vedere estetic, inspirată de artiştii îndrăzneţi care au înrâurit felul în care oamenii au perceput lumea pe vremea lui Alcott. Întrebările sunt moderne, dar şi Alcott s-a împiedicat la vremea sa de alegerile dintre: bani şi artă, dragoste sau satisfacţie personală, idealuri sau viaţă reală, devoţiunea faţă de familie sau găsirea propriului drum în viaţă.

Gerwig a aprofundat cercetarea, citind scrierile şi lucrările lui Alcott, pentru a înţelege viaţa reală a lui Alcott şi pentru a reuşi să aducă în actualitate barierele pe care aceasta le-a avut de trecut. De exemplu, Alcott a scris în realitate că: “Am avut o mulţime de probleme, aşa că am preferat să scriu poveşti vesele”; iar în film, Marmee spune: “Sunt furioasă în fiecare zi a vieţii mele.”

Pentru femei, adoptarea unei vieţi independente, în special artistice, a fost dificilă în orice epocă. De aceea Jo a impresionat-o atât de mult pe Gerwig. “Jo are un spirit rebel şi speranţa unei vieţi independente, chiar dacă e femeie, iar acesta e un ideal greu de atins, chiar şi în contemporaneitate,” susţine Gerwig.

Pentru Gerwig, Alcott a ales lipsa banilor şi a libertăţii ca principalele elemente care afectează în mod inevitabil viaţa surorilor March. În acelaşi timp, ea a dorit să scoată în evidenţă faptul că cele patru surori şi mama lor devotată au reuşit să transforme umila lor locuinţă într-o lume de neuitat. “Am citit o analiză literară interesantă care interpreta Little Women ca fiind una dintre puţinele cărţi despre copilărie în care nu e vorba despre dorinţa de evadare. Există curaj, iar una dintre eroine întreprinde o călătorie pentru a-şi găsi identitatea, dar ea nu abandonează lumea în care a trăit,” spune Gerwig.

Toate acestea au contribuit la coeziunea grupului extraordinar de femei, care au transpus această poveste pe ecran, din care fac parte Gerwig, producătorii Amy Pascal, Denise Di Novi şi Robin Swicord ca şi excepţionala distribuţie formată din Saoirse Ronan, Emma Watson, Eliza Scanlen, Florence Pugh, Laura Dern şi Meryl Streep.

Pentru actriţele din rolurile aparţinând mai multor generaţii, atracţia faţă de romanul Little Women a trecut dincolo de experienţele trăite de fiecare când a citit cartea. Ceea ce a făcut-o să fie o experienţă specială a fost faptul că Gerwig a abordat povestirea cu căldură, încercând s-o aducă cât mai mult în prezent.

Gerwig a abordat filmul şi prin prisma unei povestiri fidele, inspirându-se cât mai mult din roman şi prin adaptarea sa la postmodernism. Ea ne prezintă povestea pornind pe două planuri simultane, cu personaje care sunt deja adulte şi care îşi relatează cu nostalgie copilăria. “Am început filmul cu o naraţiune a unor adulţi care reintră în povestirea copilăriei, formată din amintiri şi idealuri, constituind cheia înţelegerii identităţii fiecărui personaj şi a drumului pe care a apucat-o,” relatează Gerwig.

Probabil că pe femeile care au contribuit la realizarea filmului le-a entuziasmat ideea că Little Women este o povestire în care băieţii şi bărbaţii care joacă un rol în film, fac cu siguranţă parte din el - uneori atrăgători, alteori lipsiţi de vogoare - dar niciodată plasaţi în centrul lumii lor.