Articole La limita de jos a cerului

„Scris de renumitul cineast al Noului Val, Corneliu Porumboiu (Camera d’Or pentru „A fost sau n-a fost?”), și de regizor, filmul este un studiu de caracter în pași domoli, punctat de momente de umor negru, în care, în stilul obișnuit al Noului Val, greșelile dar și bunele intenții ale personajelor se răsucesc încet, ca un laț, în jurul gâtului protagonistului” – The Hollywood Reporter.

„Rareori un personaj principal a fost portretizat cu atâta acuitate, simpatia inițială a publicului fiind subminată progresiv de înțelegerea faptului că acesta acționează mult dincolo de normele morale și de rutina încălcării legilor. În timp ce cunoștințele și prietenii lui sunt ocupați cu micile lor trădări și mișmașuri, Viorel îi urmărește îndeaproape, folosindu-se de informațiile pe care le deține pentru a ajunge la fata de care e obsedat. Dezvăluind cu atâta precizie consecințele fiecăreia dintre acțiunile protagonistului, filmul scoate la iveală egoismul aproape psihotic al lui Viorel” – Sight & Sound


„La limita de jos a cerului” este o dramă dulce-amăruie despre un Sancho Panza, nu despre un Don Quijote. E despre viața cotidiană a unui anti-erou care are de înfruntat circumstanțe și nu aventuri, e despre Viorel, un mărunt traficant de droguri dintr-un orășel de provincie din Republica Moldova.

Viorel încă locuiește cu mama lui, i se înroșesc urechile când se înfurie și lasă zilele să treacă într-un „laissez faire” continuu, în stil moldovenesc. Cu Gâscă, prietenul lui, se implică în mici afaceri cu droguri, în timp ce îl ajută să zboare cu un deltaplan care nu pare niciodată să funcționeze cum trebuie; și se îndrăgostește de Maria. Această existență aparent fără griji se precipită și îl găsește pe protagonistul nostru prins în propria lui incapacitate de a lua decizii, făcându-l să-și dea seama că a venit momentul să crească și să se poarte ca un adult.

Naivitatea cu care fură, ca și cea cu care iubește, nevoia lui continuă de a da un sens vieții lui prin ceilalți, nepăsarea cu care lasă timpul să treacă pe lângă el și, în final, credința că a zbura înseamnă a cădea, sunt doar câteva dintre micile drame care transformă poezia prozaică a vieții lui într-o poveste despre strădania de a lua în piept, în felul lui, întâmplările vieții de zi cu zi.

Filmul îi va purta pe spectatori într-o lume vizitată extrem de rar în cinematografia contemporană, într-o țară împărțită între dorința de se deschide către Occident și rămășițele sale din epoca sovietică.


Igor Cobileanski (regizor):

Scenariul original al filmului „La limita de jos a cerului” a fost scris de Corneliu Porumboiu și acesta a fost, probabil, unul dintre cele mai „problematice” aspecte pentru mine, la nivelul emoțional, pentru că îmi închipuiam că spectatorii se vor gândi la filmele lui când îl vor vedea pe al meu și-l vor compara cu ele. Am avut noroc de un scenariu scris cu foarte mult talent, de un producător foarte dedicat, de o echipă tehnică profesionistă și de un director de imagine experimentat. Toate acestea împreună au făcut ca filmul să existe și, cel mai important, mi-au dat curajul să trec peste lipsa de încredere pe care o implică un debut.

Alex Teodorescu (producător):

Ce m-a atras pe mine în proiectul acesta este scenariul foarte bun, și în mod special faptul că vorbește despre o lume care nu are direcție, căreia îi lipsesc unitatea și scopul. Locul care se potrivește perfect descrierii acestei lumi este Moldova de astăzi, unde am și filmat. Post-producția a fost lungă, iar filmul a avut mai multe versiuni, până când, cu ajutorul monteurilor Eugen Kelemen și Cristina Ionescu, am ajuns la o variantă care mi-a plăcut mie, regizorului și producătorului executiv Mihaela Popescu (totodată și story editor). Îi sunt recunoscător (Mihaelei pentru că, prin pură determinare și talent, a ajutat acest film să prindă o formă, și) lui Igor, care a îmbogățit lumea cinema-ului cu o onestă și profundă privire asupra Basarabiei de astăzi.