Articole After Earth

Cele 750 de secvențe în care s-au folosit efecte vizuale au fost realizate de coordonatorul pentru efecte vizuale Jonathan Rothbart, care își descrie misiunea din 1000 post Terra ca fiind asemănătoare cu cea a unui “copil aflat într-un magazin virtual plin cu bomboane” datorită marii varietăți de efecte din acest proiect. "Avem o gamă extrem de largă de efecte în film. Am avut șansa de a crea creaturi care să interacționeze cu tot felul de evenimente și situații. Am creat locații pur digitale de exemplu pentru secvența în care zburăm prin spațiu în timpul unei furtuni de asteroizi. A trebuit să creăm alte lumi pe care le-am filmat în anumite locații și în final a trebuit să realizăm o trecere în revistă a felului cum arată Pământul nostru acum, printr-o scurtă evocare. Avem un adevărat corn al abundenței în materie de efecte, care ne dă șansa de a fi creativi și de a ne juca cu o gama largă de posibilități.”

Rothbart spune că imaginându-și creaturile modificate ale viitorului a fost “o provocare, pentru că nu e vorba decât de 1000 de ani, ceea ce din punct de vedere al evoluției nu înseamnă prea mult,” observă el. “Am încercat să spunem că schimbările extreme prin care a trecut Pământul au impus o mutație și mai rapidă din punct de vedere evolutiv.

Animatorii CG a trebuit să simuleze un atac din partea babuinilor – una dintre secvențele centrale de acțiune ale filmului. Ei au un rol destul de important și reprezintă prima interacțiune a lui Kitai cu locuitorii actuali ai Pământului, deci este vorba despre un moment important al filmului. Night vroia să se asigure că sunt fioroși. Noi am realizat primul babuin care era foarte tăcut și imobil, iar asta s-a dovedit a fi cea mai înfricoșătoare abordare. Asta ne-a dat și posibilitatea de a crea ceva mult mai frenetic și violent, pe măsură ce interacțiunea se dezvolta. Cu siguranță a fost plăcut să rezolvăm această problemă.”

Rothbart a răspuns de crearea noii planete Nova Prime. Inspirându-se după scenograful Tom Sanders, Rothbart spune că s-a concentrat pe crearea unui mediu în care oamenii par să fi tras învățăminte și există în armonie cu mediul natural. Trebuie să spunem din nou că nu au trecut decât 1000 de ani, așa încât țelul era “să-l facem suficient de familiar și real încât oamenii să recunoască că e vorba despre un loc adevărat. Orașul era dificil de realizat din punctul de vedere al designului, întrucât trebuia să-l construim în limitele credibilului, menținând totodată tenta futuristă care fusese hotărâtă în timpul producției. Vroiam să ne asigurăm că cei care vor privi această lume vor putea să creadă că în ea ar putea trăi oameni cu adevărat.”

În crearea costumului de zbor, Rothbart arată că scopul lor a fost să îi dea un aspect cât mai organic și natural cu putință, pentru ca apoi să se poată transforma în opusul acestuia, devenind chiar “foarte tehnic, aproape robotic.”

Prăbușirea navei spațiale, detaliază Rothbart, a furnizat un moment bun de sinergie între efectele fizice și efectele vizuale din film. Am construit nava pe un giroscop gigantic – platoul de filmare se învârtea cu tot cu actorii și cascadorii, iar efectele fizice făceau ca fel de fel de lucruri să zboare prin aer. Ceva mai târziu am combinat asta cu cascadori pe green-screen și cu oameni CG care ieșeau din navetă, toate acestea fiind realizate prin efecte vizuale. Imi place combinația asta fiindcă îți dă posibilitatea de a face în așa fel încât totul să pară real.”

În final, Rothbart și echipa sa a trebuit să creeze Ursa. Întrucât această creatură planează ca o umbră asupra întregului film, era important pentru echipa de efecte vizuale să realizeze o creatură care să fie unică din toate punctele de vedere, și care să aibă totodată un aspect organic, de creatură vie, cu piele și oase, care să semene cu un animal real.

O parte a acestui efect provenea din modul în care Shyamalan a structurat filmul. “În afara unui flashback, nu o vedem pe Ursa decât spre finalul filmului,” precizează Rothbart. “Ea se află permanent acolo fiind o perpetuă amenințare pentru Kitai, dar nu se lasă cunoscută în totalitate. Îmi place felul în care s-a construit tensiunea deoarece creatura nu apare propriu zis decât în ultimul act al filmului. Acest lucru permite publicului să trăiască experiența călătoriei împreună cu Kitai – și teama de necunoscut.”