Andrzej Wajda

Andrzej Wajda este un renumit regizor polonez. Deținător al unui Oscar onorific și câștigător al unui Palme d'Or la Cannes (1981, pentru Czlowiek z zelaza), este cel mai proeminent membru al "Școlii poloneze de film".

Este cunoscut mai ales pentru o trilogie de război: "Pokolenie" (O generație) -1955, "Kanal" (Canalul) - 1956 și "Popiol i diament" (Cenușă și diamant) - 1958. Patru dintre filmele sale au fost nominalizate la Premiul Oscar pentru Cel mai...

Andrzej Wajda este un renumit regizor polonez. Deținător al unui Oscar onorific și câștigător al unui Palme d'Or la Cannes (1981, pentru Czlowiek z zelaza), este cel mai proeminent membru al "Școlii poloneze de film".

Este cunoscut mai ales pentru o trilogie de război: "Pokolenie" (O generație) -1955, "Kanal" (Canalul) - 1956 și "Popiol i diament" (Cenușă și diamant) - 1958. Patru dintre filmele sale au fost nominalizate la Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin: "Ziemia obiecana" (Pământul făgăduinței) - 1975, "Panny z Wilka" (Domnișoarele din Wilka) - 1979, "Czlowiek z zelaza" (Omul de fier) - 1981 și "Katyn" - 2007.

Andrzej Wajda s-a născut pe data de 6 martie 1926 în orașul Suwalki din nordul Poloniei. Tatăl său, Jakub Wajda, ofițer de artilerie, în 1939 a fost luat în prizonierat de sovietici și împușcat la Katyn ( Masacrul de la Katyn). Mama, Aniela, a fost învățătoare în școala primară din oraș.

După ocuparea Poloniei de către trupele germane în 1939, Andrzej, care atunci terminase clasa a 7-a, a fost nevoit să își întrerupă studiile și să se lucreze pentru Serviul German de Gospodărire Publică, unde a fost angajat pe rând ca hamal, lucrător la depozit sau ucenic: astfel a fost salvat de deportarea în lagările de muncă din Reich. După război, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase de la Cracovia, dar a abandonat-o pe parcurs în favoarea Facultății de Regie a Școlii de Cinematografie din Łódź.

Fiind încă student la școala de cinematogafie, a colaborat ca regizor asistent cu Aleksander Ford, unul dintre cei mai apreciați regizori polonezi din acele timpuri, la filmul "Cei cinci de pe strada Barnsk". Terminând în 1954 școala de film, debutează în același an cu filmul "Pokolenie" (O generație), peliculă care inaugurează începutul "școlii poloneze de film". "Pokolenie" marcheză primul rol important a lui Zbigniew Cybulski, care pentru stilul său inconfundabil și rebel a fost supranumit"James Dean al Poloniei". În film apare într-un rol secundar Roman Polanski, pe atunci în vârstă de 20 de ani.

Aprecierea publică apare odată cu filmul "Kanal" (Canalul) - 1956, ce a câștigat câteva premii, printre care și premiul special de la Cannes. În 1958 apare ultima parte a trilogiei anti-război: "Popiol i diament" (Cenușă și diamant), nominalizat la premiul BAFTA pentru Cel mai bun film străin și câștigător a premiului FIPRESCI la Festivalul de la Veneția. Tot în aceeași perioadă începe colaborarea sa cu lumea teatrală, dintre care se evidențiază "Hamlet" -1960.

Cu toate că este capabil de pelicule cu succes de box-office, Wajda a fost cunoscut de la început pentru interesul său pentru alegorie și simbolism, unele scene anume (aprinderea unui pahar cu lichior, ca simbol al entuziamului tineresc distrus de război) fiind întâlnite în multe din filmele sale. Cel mai caracteristic film al simbolismului lui Wajda fiind "Lotna" - 1959, plin cu scene surealiste și impregnate cu simbolism.

La mijlocul anilor '60 apare "Popioly" (Cenușa), un film epic bazat pe romanul lui Stefan Zeromski și regizează câteva filme în străinătate: "L'amour à vingt ans" (Dragoste la 20 de ani) - 1962, "Sibirska Ledi Magbet" (Ledi Magbet siberiana) - 1962, "Gates to Paradise" - 1968.

În 1967, în timpul filmărilor pentru Wszystko na sprzedaz moare într-un accident actorul favorit a lui Wajda - Zbigniew Cybulski.

Anii '70 au fost o perioadă deosebit de rodnică pentru regizorul polonez, fiind produse 10 filme, printre care se distinge "Bez znieczulenia" (Fără anestezie) -1978, câștigător al Premiului Juriului Ecumenic la Cannes.

În 1981 apare "Czlowiek z zelaza", unul dintre cele mai apreciate filme ale sale. Filmul povestește despre începuturile mișcării sindicale "Solidaritatea" și este o pledoarie pentru recunoașterea drepturilor muncitorilor la un sindicat liber și independent. "Czlowiek z zelaza" a fost primit călduros de către critici, câștigând Marele Premiu (Palme d'Or) și Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de la Cannes. De asemenea este nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun film străin.

În 1983 regizează "Danton", cu Gerard Depardieu, un film despre unul dintre liderii Marii Revoluții Franceze (1789) și inițiatorul Marii Terori. La a 37-a ediție a BAFTA, în 1984, "Danton" primește premiul pentru Cel mai bun film străin.

În 1990, Andrzej Wajda a fost al treilea regizor (după Bergman și Fellini) distins cu premiul Felix/Academiei Europene de Film pentru Întreaga Carieră. Tot atunci este numit director artistic al Teatrului Powszechny din Varșovia.

În 1994 Wajda prezintă propria sa viziune asupra romanului "Idiotul" de Dostoievski în "Nastasija". În 1999 apare "Pan Tadeusz", o grandioasă producție istorică despre viața poetului Adam Mickiewicz. În 2000 primește un Oscar onorific, pentru "recunoașterea a cinci decenii de regie de film extraordinară".

În anii 2007 apare "Katyn", o dramă istorică despre măcelul ofițerilor și intelectualilor polonezi în padurea Katyn de lângă Kurstk (acolo și-a pierdut viața și tatăl regizorului). Filmul este primit foarte bine atât de către public, cât și de către critici, încasând 15 mln de dolari încasări globale (la 4 mln euro investiți) și fiind nominalizat la premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin.

Următorul film, Tatarek (2009), câștigă premiul FIPRESCI al Academiei Europene de Film și este nominalizat la Ursul de Aur al Festivalului de la Berlin, iar Wajda câștigă tot la Berlin premiul Alfred Bauer (pentru desoperirea de noi orizonturi în cinematografie).

Wajda a fost președintele Uniunii Cinematografilor din Polonia (1977-82), senator în Seimul (Parlamentul) polonez (1989-90), președintele Comisiei de Cultură de pe lângă președintele Poloniei (1992-94). În 1997 este ales membru al Academiei Franceze, în locul decedatului Fellini. Este fondatorului centrului japonez "Manggha" din Cracovia (1994) și al unei școli de film la Varșovia ce îi poartă numele.

Andrzej Wajda este posesorul multor distincții aduse ca recunoașterea meritelor ilustrului regizor polonez. Este cavaler a ordenului Legiunii de Onoare în grad de comandor (gradul de ofițer îl primise încă în anii '80) - cea mai înaltă decorație franceză; al ordinului polonez "Renașterea Poloniei" în grad de Mare Cruce; al ordinului Prieteniei, acordat de Federația Rusă etc.

A fost căsătorit de patru ori. Din a treia căsătorie a rezultat singurul copil - fiica Karolyna (născută în 1967). A patra și curenta soție este designerul de costume și actrița Krystyna Zachwatowicz.