Un interviu exclusiv cu echipa filmului Prey, cel mai recent titlu din seria Predator

„Prey" este un thriller de acțiune ce are loc în lumea nativ americanilor Comanși, acum trei sute de ani. E povestea lui Naru, o tânără luptătoare neînfricată și extrem de abilă care a crescut la umbra celor mai legendari vânători din sălbăticiile nord americane. Naru știe că trebuie să își apere comunitatea atunci când aceasta va fi în pericol. Iar prada pe care o urmărește și împotriva căreia va lupta cu cele mai primitive arme se dovedește a fi un prădător extraterestru extrem de evoluat, dotat cu un arsenal tehnologic avansat. Astfel începe o confruntare epopeică și înfricoșătoare între cei doi adversari.

Cinemagia a participat, alături de alți câțiva jurnaliști din întreaga lume, la un interviu exclusiv cu echipa filmului „Prey”: regizorul Dan Trachtenberg (cunoscut și pentru 10 Cloverfield Lane și serialul The Boys), producătoarea Jhane Myers și actrița principală care o interpretează pe Naru, Amber Midthunder.

Dan Trachtenberg & Jhane Myers

Salutare, Dan, Jhane, și felicitări pentru film! Povestea pe care ați construit-o are loc acum trei sute de ani iar Predatorul e un strămoș al celor pe care i-am văzut până acum în celelalte filme din franciză. Cum ați gândit personajul, ținând cont de tehnologia lui mult mai primitivă? Și cum l-ați ales pe actorul care să îl interpreteze?

Dan: Când l-am găsit pe actor, Dane DiLiegro, făceam testele preliminare pentru costume, încercam mai multe materiale și texturi pe care să le folosim, ca să vedem cum am putea schimba rețeta. ADI, compania care a realizat costumul, l-a găsit pe Dane. Pe atunci el nu făcea parte din distribuția filmului, doar proba materialele pentru costum. Și era un munte de entuziasm. După ce am terminat filmarea, a venit la mine și am purtat o conversație de pe urma căreia am rămas cu impresia că nu e doar un mare fan al Predatorului, ci are o adevărată pasiune față de monștrii din filme în general; în mod specific, cum să îi anime, să îi aducă la viață. Dane e și student la film. A fost cu adevărat impresionant ce a făcut. A explorat temeinic acest personaj și ne-a ajutat să găsim viziunea pentru a reinventa Predatorul, pentru a-l face mult mai extraterestru și mai feroce. Dane a vrut să se asigure că mișcările lui se simt cât mai puțin umane cu putință și cât mai aproape de o creatură monstruoasă. Tot ce am realizat în direcția asta a fost grație costumului și performanței lui Dane, înregistrată și augmentată în efecte vizuale. Mai ales în ceea ce privește detaliile mai fine, precum îmbinările gurii sau mușchii gambelor care trebuiau să fluctueze într-un fel pe care costumul nu îl permitea, sau în ceea ce privește armele din film. Sunt niște prototipuri mai vechi ale armelor pe care le-am văzut până acum de-a lungul francizei, dar pe lângă ele, apar și niște arme complet noi, cum ar fi acele discuri noduroase. Provocarea a fost, desigur, să se simtă cu mult mai veche tehnologia decât ce am văzut până acum, dar să arate în continuare avansată. Așa că m-am uitat la Rogue One pentru referințe. Mi se pare că în Rogue One s-a evocat acea estetică Star Wars din 1977, păstrându-se totuși o sensibilitate modernă. E același lucru valabil și în cazul nostru. E o lume mai care precedă tot ce am văzut până acum, dar care necesită în același timp o abordare proaspătă, modernă.

Cum a fost să filmați în timpul pandemiei? V-a fost cândva teamă că nu veți putea termina?

Dan (către Jhane): Tu ce crezi?

Jhane: Nu cred că ne-a fost frică să nu terminăm. Știam că vom reuși, eram cu toții motivați și eram pregătiți să facem asta. Sigur, a fost diferit să filmăm în timpul pandemiei fiindcă a fost... adică, pentru amândoi a fost primul proiect din timpul pandemiei. Nu?

Dan: La mine a fost al doilea.

Jhane: Da, corect.

Dan: Ce nebunie, a fost atât de lungă pandemia încât am avut timp de două proiecte.

Jhane: În cazul meu Prey a fost primul. Într-adevăr, a fost frustrant să rămâi creativ în timp ce trebuia să ai grijă ca totul să se petreacă în siguranță. Pentru mine, cel puțin, a fost frustrant uneori.

Dan: Da, și e greu, fiindcă mare parte din frumusețea unei filmări constă în a sta umăr la umăr lângă niște adulți, luând foarte în serios ideea de prefăcătorie. Iar noi a trebuit să facem atât de multe de la distanță. Dar am putut să ne facem treaba, mulțumită celor care și-au dat seama cum să lucrăm în siguranță în timpul pandemiei. Evident, într-un final am putut să fim cu toții împreună, dar altfel a fost o mare provocare, atât pentru noi, cât și pentru celelalte producții care au trecut prin asta.

Dan, ai menționat cândva că ai lucrat la filmul ăsta timp de patru ani. Care a fost cea mai mare provocare?

Dan: Deja s-au făcut cinci ani. L-am prezentat prima dată în 2017, parcă. Așa, deci cea mai mare provocare? Mamă! Adică... eu stau acasă, pe canapea, mă joc pe calculator, mă uit la filme și așa mai departe. Pe când Jhane e la popul opus. Își ia clăparii în picioare, străbate munți, e mult mai aventuroasă, se supune provocărilor. Dar pentru mine, cea mai mare provocare a fost prospecția, să căutăm locații înzăpezite și să trebuiască să ne imaginăm cum ar arăta fără zăpadă. Pentru că am pregătit filmul iarna și am filmat vara. Sau presupun că a fost primăvară, doar că în Alberta (Canada) asta înseamnă zăpadă.

Jhane: Încă ningea în iunie în Alberta.

Dan: Da. A fost o adevărată provocare să zici „da, hai să decidem să filmăm aici, să aducem două sute de oameni în această locație, să filmăm secvența respectivă, sperând că va arăta cum vrem să arate când zăpada se va topi.” Iar pentru secvența de urmărire prin acel lan a trebuit să creștem toată iarba înaltă și șerpuitoare. Inițial acolo nu era așa ceva, nu era un câmp de iarbă înaltă în care să bată vântul și să arate cum am fi vrut noi. Și, tot din cauza anotimpurilor, a trebuit să ne bazăm pe știință. Și pe munca grea a Karei, scenografa. Și pe munca pepinierilor care au calculat cum să crească un lan pentru ca noi să putem filma acolo. Toate acestea au fost, cred, cele mai mari provocări.

Văzând Prey, am avut impresia că mă uit la un documentar despre natură filmat pe o altă planetă. E atât de autentic totul și în același timp arată atât de extraterestru. Felicitări pentru asta! Și fiindcă totul e mult mai primitiv, cred că ați surprins esența întregii francize. Ce credeți că ne poate învăța Predatorul despre supraviețuire?

Dan: Cu siguranță analizează înainte să atace. Ca să înțeleagă mai bine împotriva cui luptă. Iar apoi îl întâlnește pe adversar în termenii lui. Asta e toată convenția Predatorului, că nu luptă pentru supraviețuire. Naru luptă. La fel și comanșii. Dar Predatorul luptă pentru sport. E o forță de temut și e mereu în căutarea oponentului alfa, în căutarea oricărei ființe care a devenit un exp ert în supraviețuire, indiferent de ce anume vânează. Ce cred că ne învață Predatorul de-a lungul filmului e că a avea un avantaj tehnologic sau chiar a avea cea mai mare doză de curaj nu te face neapărat învingător. Trebuie să fii adaptabil.

Sunt de acord cu tine referitor la Rogue One. Chiar a reușit să evoce acea estetică șaptezecistă, inclusiv costumele de atunci. Și, în mod deosebit legat de costumul Predatorului, despre care ai vorbit mai devreme, cât a fost din filmare și cât a fost făcut în CGI, prin efecte speciale? Ce ai făcut ulterior în posproducție ca să arate mai bine?

Dan: Da, din punctul de vedere al design-ului, ADI s-a ocupat de costum. Am încercat ulterior să îl facem cât mai mulat pe corp, să arate cât mai bine pentru asta, să putem pune în practică acel design, așa că în loc să facem un cap imens în care să intre și figura actorului, și partea robotică, pentru acest film am creat un sistem pentru a pune capul Predatorului deasupra capului interpretului. Al lui Dane, în cazul ăsta. Așa că Dane se uita prin niște găurele care ieșeau, practic, din gâtul creaturii. Doar că atunci când Predatorul trebuia să privească în față, Dane trebuia să privească în jos, în pământ. Așa că interpretarea lui a fost, în mare, oarbă. Mai apoi, am introdus și acea scursoare extraterestră pe care o vezi în general la xenomorfi (specia de creaturi din franciza Alien – n.r.). Am vrut să includem acea mâzgă pentru ca Predatorul să arate cu atât mai feroce. Mai apoi, toate armele au fost construite fizic și apoi preluate din efecte speciale unde era nevoie. Iar mâinile creaturii trebuiau augmentate în anumite cadre. A fost mereu o combinație între filmare și efecte care, în cel mai fericit caz, nu dau de gol tot constructul. Uneori nu vrei deloc să implici CGI-ul și e un caz fericit când totul iese din costum. Alteori e vorba de cele mai subtile detalii pe care în mod normal nu le vezi conștient în film, iar acolo am intervenit prin CGI tocmai pentru a le face cât mai realiste.

Prey are o amplă distribuție nativ americană și indigenă. De asemenea, filmul are secvențe în limba comanșă și va fi valabilă o opțiune de dublaj integral în comanșă. E impresionant! Puteți vorbi puțin despre asta?

Jhane: Fiind un producător care se întâmplă să fie nativ american și un membru al națiunii Comanși, cred că e foarte, foarte important. E prima dată când am făcut un dublaj complet sau când am lucrat la unul, ceea ce e ca un proiect în plus, în paralel. Deci am învățat o grămadă. Am avut un ajutor nemăsurat din partea națiunii Comanși, a putut să ne ajute și directorul programului lingvistic al națiunii, și cel mai bun interpret conversațional – care chiar a scris dicționarul pentru comanși. Pentru mine, e foarte important, fiindcă e foarte realist și exact. Iar apoi, când filmul va fi lansat pe Hulu și aici, pe Disney Plus, lumea va putea să audă pentru prima dată limba comanșă. N-a mai apărut vreun film în această limbă, nici vreun film nou lansat într-o limbă nativ americană.

Amber Midthunder

Bună, Amber, și felicitări pentru rol! Poate că mă înșel, dar nu vorbești limba comanșă, nu? Cel puțin nu fluent. Poți să îmi spui cum anume ți-ai învățat replicile? Pentru că ai și făcut o versiune complet dublată în această limbă. Poți să îmi povestești puțin despre ea?

Amber: Corect. Sunt Lakota, Nakota și Dakota, dar nu sunt Comanși și nu vorbesc limba lor. Nu fluent, ci deloc. Înainte de filmare, ne-am întrebat dacă să combinăm cele două limbi sau dacă să îl facem doar într-una din ele. Însă nimeni nu opta strict pentru o opțiune, așa că am încercat să incorporăm comanșa. Apoi, pentru dublaj, ne-am întors unde filmasem și ne-am reîntâlnit cu tot restul distribuției. Am lucrat cu Jhane Myers, producătoarea noastră, care e un membru înrolat în națiunea Comanși din Oklahhoma, cu doi experți în limba comanșă, care au lucrat la a traduce filmul și dialectul și acuratețea și tot restul. Deci da, a fost o experiență nemaipomenită! Sunt foarte încântată de film, abia aștept ca lumea să îl vadă.

În film, Naru are o conexiune specială cu un câine. Cum a fost filmarea alături de câinele care l-a interpretat?

Amber: O cheamă Coco și a fost recent adoptată, poate chiar cu două luni înainte de filmare. Nu era un câine antrenat ani de zile pentru a juca în filme, așa că sincer, a fost destul de haotic. Întâmplător, Coco e cel mai energic câine pe care îl vei întâlni vreodată. Deci majoritatea zilelor cu ea au fost razna. Alerga foarte mult, oamenii țipau întruna „Coco!„, „Coco!”, dar până la urmă a fost potrivită pentru film.

Personajul tău trece prin multe secvențe de acțiune. Ți-ai făcut singură cascadoriile? Cum a fost să le filmezi?

Amber: Am avut două dubluri din echipa de cascadori, dar am și participat la o tabără de pregătire timp de patru săptămâni. Fiecare secvență care implică o cascadorie, cumva am făcut-o. Pentru mine și pentru Dan, cel mai important era să vezi pe cât de mult posibil că acolo sunt eu. Știam că e important să fie realist. În rest, mai sunt lucruri... periculoase, pe care le fac doar cascadorii. Probabil că cea mai dificilă a fost... e o bătaie între mine și vânătorii (europeni – n.r.) care a fost filmată dintr-un singur cadru. Acolo am fost și eu, și Tammy Nera, dublura mea. A fost nevoie de amândouă ca să putem face niște rocade ninja, și pentru că era un spațiu vast, trebuia să acoperim mult teren. Și, spre exemplu, eu făceam ceva, mă rostogoleam, apoi apărea ea, cu spatele, apoi ea se rostogolea și camera se apropia de umărul ei, apoi era umărul meu ș.a.m.d. Aveam acțiune, fugă, înapoi pe poziții, apoi iar acțiune, iar fugă, iar pe poziții și cam așa. A fost o nebunie, a ieșit cât se poate de captivant!

Poți să ne povestești despre experiența ta la tabăra de pregătire? Cum a fost?

Amber: Stăteam acolo de dimineața până noaptea, ne antrenam cu arme, făceam antrenament personal, era și echipa de cascadori, lucram și cu ei. Oricine avea secvențe cu cascadorii lucra acolo cu ei. Mai exersam și limbajul semnelor pe care îl vezi la un moment dat în film, e bazat pe limbajul semnelor specific comunității comanși.

Și unde a avut loc tabăra?

Amber: În Calgary, unde am și filmat. (în Canada – n.r.)

Amber, cum a fost tot procesul de casting pentru tine? Poți să ne împărtășești câte ceva despre cum ai luat acest rol?

Amber: Am dat probă în februarie 2020, cred că a fost prima mea probă cu Dan. Nu știam că e un film din seria Predator, știam doar că e un film despre o tânără comanși din acea perioadă. Nici nu mai știu dacă perioada în care are loc acțiunea era fixată, dar știam premisa filmului, știam cum e personajul, despre ce e. Evident, știam și că va fi în regia lui Dan. Deci mi s-a părut că avea multe ingrediente interesante, care m-au atras. Doar că apoi, proiectul a dispărut din cauza covidului. Dar a revenit. Cred că nu am aflat decât în pragul filmării, sau cel puțin foarte aproape, că e un film cu Predator. Iar când Dan m-a sunat să mă anunțe că am luat jobul, lucru pe care i l-a făcut și lui Dakota (Dakota Beavers, actorul care îl joacă pe Taabe – n.r.), ne-am văzut într-un apel video iar Dan mi-a dat o ghicitoare: dacă vrei să te duci undeva, dar n-ai acces terestru sau acvatic, ce faci? I-am zis că mi-aș lua un deltaplan, mi s-a părut un răspuns inteligent. Dar el a zis că nu, are un motor. Nu mă prindeam. Ce trebuie să zici, mă întreabă. Ce trebuie să zic? Nu știu, balon cu aer cald? Iar el spune că „nuuu, trebuia să zici get to the chopper!”, pentru că ești noua Arnold Schwarzenegger. Am făcut praf ghicitoarea, dar măcar am râs.

Amber, ai zis că n-ai aflat că e un film cu Predator decât foarte aproape de filmare. Care e relația ta cu seria Predator? Sau cu Alien? Că sunt toate legate. Erai un fan înainte sau le-ai văzut după ce ai aflat?

Amber: Știam de Predator și de Alien, de creaturile din acele universuri. Cred că Predator mi-era mai familiar cel puțin din punctul de vedere al culturii populare. Știam că s-a impregnat în mainstream, că sunt citate celebre și referințe folosite în multe alte filme. Și, după ce am aflat ce urma să filmez, am văzut toate filmele Predator. A fost o experiență haioasă să aflu despre originea atât de multor lucruri pe care le știam deja, dar despre care nu știam că vin de acolo.

Așadar, Naru e o tânără războinică comanși, care luptă pentru a-și apăra tribul de unul dintre primii prădători evoluați care aterizează pe pământ pentru prima oară. Poți să vorbești puțin despre importanța personajului tău? Unde se situează ea în toată această franciză?

Amber: Filmul le precedă pe celelalte, deci e un prequel tehnic vorbind, deși Dan e foarte vocal despre intenția sa de a-l face să funcționeze pe cont propriu. Felul diferit în care apare titlul ne-o anunță deja. Iar Naru e clar un personaj de sine stătător. Nu sunt multe referințe la alți protagoniști din seria trecută. Evident, sunt câteva mici surprize și citate din celelalte filme. Dar amândoi am vrut să funcționeze pe cont propriu, într-o lume proprie, cu personaje de sine stătătoare.

Amber, chiar dacă ești pradă pentru predator, ești eroul, protagonista. Cum a fost pentru tine să ai atât de mult screen time?

Amber: În primul rând, Dan e incredibil, e fenomenal în orice sens. E un povestitor minunat, știe să găsească detalii și să caute mereu ce e potrivit pentru film, ce contribuie la textura acelei lumi. Și știe să realizeze acțiune spectaculoasă. E și un om foarte amabil, mereu creează circumstanțele potrivite în care echipa să se simtă bine și să dea tot ce poate. Evident, a fost și înfricoșător, iar după ce am terminat de filmat, felul în care se leagă totul e intimidant. În plus, mai e și responsabilitatea de a reprezenta o eroină indigenă într-un film de acțiune, ceea ce nu prea vezi oricum. Pe lângă responsabilitatea de a rămâne fidel francizei, de fiecare dată vorbeam cu Dan despre această responsabilitate față de comunitatea comanși pe care o reprezentăm. Și față de toți indigenii, în general.

Îmi imaginez că Naru, această tânără prădătoare, va fi o inspirație pentru tinere. Ai vreun mesaj pentru femeile și pentru fetele din toată lumea care vor privi filmul vostru?

Amber: Da. Cred că e despre determinare. Cred că traseul lui Naru demonstrează că trebuie să crezi cu tărie în ceva. Și indiferent de cine te acoperă sau te susține, să o faci din motivele potrivite. Dacă știi că ceea ce urmezi e necesar, o faci fără oprire.