Al treilea sezon al producției HBO Europe Umbre, scris și regizat de Bogdan Mirică, s-a lansat pe 20 noiembrie la HBO și pe HBO GO. Pe post se vor difuza noi episoade în fiecare seara de miercuri, de la ora 22 iar abonații platformei de streaming HBO GO pot urmări deja întregul sezon. Amestecul de principii și violență, un protagonist cu acțiuni reprobabile, dar cu valori familiale, faptul că e un serial de acțiune după tipic american, dar cu un pregnant specific local fac din serialul Umbre o producție reușită. Cinemagia trece astăzi în revistă motivele pentru care a urmărit cu sufletul la gură primele două sezoane.
Construit pe calapod hollywoodian, dar cu o puternică culoare locală
Gândit chiar de la început pentru un public internaţional, Umbre este plasat în România, dar nu este despre români, iar asta îl face accesibil şi unui public străin. Este un serial de tip „character driven”, ce întâmplător se desfăşoară în ţara noastră, cu o serie de tipologii proprii filmelor cu gangsteri, dar și cu tipologii specifice faunei locale actuale: un funcționar oportunist și corupt (jucat de Teo Corban), o fată de bani gata (Silvana Mihai), un polițist ambiguu moral, cu tulburarea de personalitate borderline (Laurențiu Bănescu) și un mafiot, capul tuturor răutăților, interpretat de Costel Cașcaval. Polițiștii, ca și gangsterii, se poartă mai „românește” și nu trag cu arma tot timpul, precum polițiștii din filmele americane.
Antieroi complex construiți
În rolul principal, Șerban Pavlu afișază subtil acea stare de disconfort pe care personajul său o resimte în postura în care se află. Deși are succes ca recuperator, Relu nu aparține prin profilul său moral lumii în care evoluează.
Este un personaj inteligent și cu o conștiință, depășind nivelul brutei. Personajul lui Relu (Șerban Pavlu) este nelalocul lui în această lume: numai talentul la fapte de violență și umorul sec îl recomandă; deși „ia fața” interlopilor de meserie, nu împărtășește valorile lumii acestora: nu practică jocuri de noroc, nu îndrăgește alcoolul sau drogurile și nu face demonstrații inutile de forță. Relu este mai degrabă prototipul polițistului sub acoperire, care se complace între mafioți dar care, în sine, nu este ca ei.
Personajul polițistului dezaxat Emilian (Laurențiu Bănescu) ar putea fi numit, de asemenea, un antierou. Dorește să îi prindă pe interlopi, dar obsesia lui este patologică iar comportamentul dovedește o afectare psihică. Personalitatea lui e extrem de volatilă, la limita psihopatiei. Este greu de crezut că își are locul într-o structură înregimentată, însă asta îl face și mai imprevizibil și periculos. Este instabil, se consideră mai presus de lege, este malefic. Bănescu „fură” toate scenele în care apare în cadru. Oferă cu adevărat un spectacol interpretativ.
Personaje negative care dau fiori
Dintre figurile malefice ale serialului, Toma (Dorel Vișan) - bătrânul „capo” – este o figură desprinsă nu din mafia românească, ci din Camorra italiană: sfătos, la vârsta la care alții cresc nepoți, Toma este poate cel mai sinistru și mai primejdios interlop al primelor două sezoane Umbre.
Personaje feminine bine dezvoltate
Maria Obretin, în rolul soției lui Relu, are un parcurs interesant - de la femeia care ține o gospodărie, cu greutățile și satisfacțiile aferente, la femeia al cărei univers călduț se năruie. O scenă lungă din sezonul 2, ce îi are ca protagonişti pe Gina (Maria Obretin) şi un taximetrist ce aşteaptă de la ea favoruri sexuale, ne arată că Gina „gets a degree in badass”, cum ar spune americanul. Dacă în primul sezon Gina este femeia de modă veche, în al doilea începe să semene tot mai mult cu Relu, de care - de altfel - s-a despărţit, şi cu personajul Andreei Vasile, Nico, o femeie independentă şi fără scrupule.
Dacă toate personajele sunt alcătuite din lumini și umbre, inclusiv Căpitanu are o latură umană - afișată prin grija pentru fiul său – cel mai sinistru personaj (până la Toma) părea a fi Nico (Andreea Vasile). Dacă personajul lui Sergiu Costache e previzibil, face ceea ce i se spune, Nico e răul pur, latura sa umană neieșind la lumină în nicio circumstanță (din ce am văzut până acum). Andreea Vasile reușește să portretizeze acea femme fatale fără scrupule, care te face să-ți înghețe sângele în vine. La finalul sezonului 2, vedem însă că Nico și-a găsit „nașul”, în persoana polițistului dezaxat Emilian.
Umor sec à la Guy Ritchie
Atuul serialului este că are o inteligență a dialogurilor ce amintește de Guy Ritchie. Uneori replicile de duh sunt chiar cam prea concentrate și uneori neplauzibile pentru niște personaje din lumea interlopă. Totuși, asta nu știrbește din plăcerea de a urmări schimburile de replici dintre personaje.
Expresiile obscene sunt „căutate”, ceea ce pune serialul alături de producțiile din anii '90 ale lui Lucian Pintilie și de filmele „Noului Val”. Se mizează foarte mult pe duritatea limbajului pentru conturarea personajelor.
Personaje colorate care dau savoare serialului
Umorul sec al lui Relu, plus comportamentul flamboaiant al lui Emilian, care pare un Freddy Mercury al lumii interlope bucureștene, fac deliciul telespectatorilor. Regăsim, totodată, mai multe stereotipuri ale filmelor cu gangsteri: „nașul” (Capitanul, jucat de Doru Ana), femeia fatală (Nico, jucată de Andreea Vasile), ajutorul devotat dar slab de minte (Sabin, jucat de Sergiu Costache), polițistul corupt (Tanase, jucat de Sorin Cociş). Cu personaje îmbrăcate în trening, aparținând preponderent lumii interlope, Umbre este – cum am arătat mai sus - tributar unor tipologii de la Hollywood.
Nu este 100% policier, dar te ține în tensiune
Serialul nu este un policier: pe lângă faptul că nu există personaje pozitive printre cei care urmăresc banda Căpitanului, acțiunea nu are subtilități detectivistice: filmul oferă în primul rând un amestec de violență și vorbe de duh (antologice).
