S-a dezlănţuit pe ecranele din SUA în 1988, transformându-l pe Bruce Willis într-un adevărat star. La noi a fost văzut de cei mai mulţi ori pe casetă video, ori în decembrie 1995, când ProTV-ul a inclus în programul primului său weekend de viaţă prima aventură a lui John McClane, în aclamatul Die Hard. Film de public, producţia lui John McTiernan i-a încântat şi pe critici, care l-au catalogat repede drept un „clasic al genului action”. Bruce Willis a îmbătrânit în ritmul personajului său, dar nici el şi nici McClane nu se lasă: de vineri poţi vedea aventurile moscovite ale eroului în A Good Day to Die Hard, aşteptat în România de vineri, inclusiv pe ecranul IMAX.
Sardonic şi plin de iniţiativă, tupeist şi deloc dispus să respecte regulile, John McClane a căpătat o influenţă tot mai mare de-a lungul sfertului său de veac de viaţă. A început dându-i replica lui Hans Gruber (un Alan Rickman extrem de convingător, deşi aflat la primul rol pentru marele ecran) în turnul Nakamura, iar la penultimul film trebuia să-l urmărească pe Timothy Olyphant pe întreg teritoriul SUA. Acum evadează de pe teritoriul american şi provoacă prăpăd la Moscova, unde trebuie să-şi elibereze fiul (Jai Courtney, o nouă speranţă a genului action) din închisoare şi să dejoace planurile unui terorist internaţional. Povestea nu se opreşte aici, căci Willis, care va împlini 58 de ani pe 19 martie, promite că un al şaselea Die Hard se află acum în pregătire.
Sursă de inspiraţie pentru John McClane a fost detectivul Joe Leland, personajul din romanul de succes a lui Roderick Thorp „Nothing Lasts Forever”. O altă sursă a fost un personaj asemănător, Frank Malone, dintr-un alt bestseller, „58 Minutes”, scris de Walter Wager şi transformat ulterior în Die Hard 2. Duritatea i se trage de la Dirty Harry, celebrul personaj al lui Clint Eastwood, pe care s-a altoit mult umor şi o extraordinară pricepere de a întinde capcane. John McClane îşi păcăleşte de fiecare dată adversarii, reuşind să-i surprindă şi să-i încurce cu fel de fel de indicii pentru a-i aduce în bătaia focului armei sale. De obicei nu apasă pe trăgaci înainte de a pronunţa una dintre cele mai celebre replici ale cinema-ului, „Yippee-ki-yay, motherfucker”.
Acesta e doar unul din detaliile care dau culoare personajului atât de îndrăgit de generaţii întregi de fani ai filmelor de acţiune. Erou din întâmplare (antagonistul său îi spune, în Live Free or Die Hard, că pe piatra sa de mormânt va scrie „mereu la locul nepotrivit la momentul nepotrivit”), McClane trebuie să facă faţă unor situaţii care îl dezavantajează teribil. Rănit, neînarmat şi de unul singur împotriva tuturor, trebuie să înfrunte adevărate echipe de specialişti antrenaţi în arta ucisului ce dispun de resurse incomparabil mai mari. Cea mai importantă armă a eroului? Inventivitatea, el folosind în moduri inspirate toate avantajele de pe „teren”, oricât de insignifiante ar fi acestea.
De-abia aşteptăm să-l vedem pe John McClane pe ecranul IMAX distrugând Moscova din temelii (sau mai degrabă Budapesta, pentru că echipa nu a avut bugetul necesar pentru a filma în Rusia şi a trebuit să se retragă în frumosul oraş maghiar pentru a filme secvenţele pline de explozii pe care le poţi vedea în trailer. Noi o să vedem filmul mâine seară, iar joi dimineaţă o să poţi citi pe Cinemagia dacă A Good Day to Die Hard este la fel de specteculos precum predecesoarele sale din seria cu hâtrul John McClane în centrul atenţiei.
Care este filmul tău favorit din seria Die Hard?
Părerea ta
Spune-ţi părerea