István Szabó (născut pe 18 februarie 1938) este un regizor de film, regizor de operă şi scenarist maghiar. Szabó este cel mai renumit regizor maghiar, din anii '60 şi până în prezent. Filmele sale se înscriu în tradiţia cinematografului european de autor, reprezentând numeroase aspecte ale conflictelor politice şi psihologice care au marcat istoria recentă a Europei Centrale, dar şi propria sa biografie. Istvan Szabo este invitatul de onoare al ediţiei aniversare a Festivalului Anonimul, ce se va desfăşura în perioada 9-18 august la Sfântul Gheorghe, în Delta Dunării. Despre programul integral al Festivalului, concerte, transport şi cazare, vizitaţi site-ul oficial al evenimentului, AICI.
Debutul carierei de regizor a lui Szabó a coincis cu noul val în cinematograful maghiar, una dintre numeroasele manifestări ale noului val european care au apărut, în aceeaşi perioadă, în toată Europa de Est şi de Vest. Noul val a avut drept cauză liberalizarea politică, descentralizarea industriei de film şi faptul că filmele au început să fie privite ca bunuri potrivite pentru exportul pe pieţele vest-europene. Filmele noului val au avut un caracter mai accentuat de experiment, de manifest politic şi, mai ales în cazul lui Szabó, au dovedit mai multă onestitate politică în comparaţie cu filmele generaţiei anterioare. Regizorii maghiari au avut parte, mai ales, de o libertate sporită, mulţumită reformelor guvernului Kadar.
Primul film de lungmetraj al lui Szabó, The Age of Illusions (1964), este un film, parţial autobiografic, despre generaţia lui Szabo şi despre eforturile acesteia de a-şi începe o carieră, lovindu-se de desuetitudinea generaţiilor în vârstă, ca şi despre primele iubiri. Scena din film în care, pe fundal, apare un poster cu Les 400 coups al lui Francois Truffaut, sugerează compatibilitatea dintre regizorul maghiar şi Noul val francez. Filmul lui Szabó a câştigat, premiul Silver Sail pentru cel mai bun debut la Festivalul Internaţional de film de la Locarno şi Premiul Special al Juriului pentru cel mai bun regizor la Festivalul Filmului maghiar.
Regizorul a realizat primul său scurtmetraj în 1959, pe când era student la Academia Maghiară de Artă Teatrală şi Cinematografică, şi primul său scurtmetraj în 1964.
Primul său succes internaţional l-a avut cu Mephisto (1981), care a câştigat un Oscar pentru Cel mai bun film străin. De atunci, majoritatea filmelor lui Szabo au fost coproducţii internaţionale filmate în diverse limbi şi în diverse locaţii în Europa. Szabo a continuat totuşi să filmeze în Ungaria, şi chiar în coproducţiile internaţionale a filmat în Ungaria şi a distribuit actori maghiari.
Szabo a fost, în 2006, în mijlocul unei controverse atunci când publicaţia maghiară Life and Literature a dezvăluit cum că regizorul ar fi fost informator al poliţiei politice din perioada comunistă. Între 1957 şi 1961, Szabo ar fi transmit 48 de raporturi poliţiei politice implicând şaptezeci şi două de persoane, colegi şi profesori de la Academia de Artă Teatrală şi cinematografică. Potrivit istoricului Istvan Deak, într-un singur caz relatările lui Szabo au produs neajunsuri semnificative, atunci când unei persoane i s-a refuzat emiterea unui paşaport. După publicarea articolului, peste o sută de intelectuali proeminenţi, chiar şi dintre aceia pe care Szabo i-ar fi denunţat, au semnat o scrisoare de susţinere în sprijinul regizorului.
Provenit dintr-o familie evreiască trecută la catolicism, dar etichetată totuşi ca atare de către naziştii maghiari din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (Crucile cu săgeţi), Szabo a trecut prin drama separării familiei care a trebuit să se ascundă în Budapesta între octombrie 1944, atunci când regimul nazist a ocupat Ungaria, şi februarie 1945, când armata sovietică a alungat armata germană din Budapesta. Szabo a supravieţuit, ascunzându-se într-un orfelinat, însă tatăl său a murit de difterie puţin după eliberarea Budapestei de nazişti, conform wikipedia. Amintirile acestor evenimente vor apărea, mai târziu, în mai multe filme ale lui Szabo.
Father (1966) este o poveste despre maturizare care înfăţişează fascinaţia lui Szabo cu privire la istorie şi la memoria trecutului. Personajul principal se luptă cu amintirea morţii tatălui pe fundalul Revoluţiei maghiare din 1956 şi a amintirii dictaturii naziste a Crucilor cu săgeţi. Filmul a câştigat Marele Premiu la cel de-al cincilea Festival Internaţional de Film de la Moscova şi Premiul Special al Juriului la Locarno, consacrându-l pe Szabo drept cel mai important regizor maghiar de talie internaţională a momentului.
Trilogia (deşi neintitulată ca atare) alcătuită din Mephisto (1981), Colonelul Redl/Oberst Redl (1985) şi Hanussen (1988), cu actorul austriac Klaus Maria Brandauer într-o serie de roluri inspirate de figuri istorice care, aşa cum au fost reprezentaţi în film, şi-au sacrificat latura morală pentru ascensiunea către putere în contextul unei dictaturi. În Mephisto, inspirat de un roman al lui Klaus Mann, Brandauer joacă rolul unui actor şi director de teatru din Germania nazistă, un rol inspirat de fostul cumnat al lui Mann, Gustaf Grundgens. Filmul a câştigat Oscarul pentru Cel mai bun film de limbă străină şi premiul pentru Cel mai bun scenariu la Festivalul de la Cannes, ridicând reputaţia internaţională a lui Szabo.
După trilogia Brandauer, Szabo a continuat să realizeze co-producţii internaţionale, în diverse limbi şi în diverse locuri din Europa. Sunshine (1999), un film istoric de trei ore în limba engleză, coproducţie internaţională, a fost considerat de critici drept cel mai ambiţios film al lui Szabo şi, împreună cu Mephisto,şi cel mai important.
Being Julia (2004), inspirat de un roman de W. Somerset Maugham, o are pe Annette Bening în rolul unei faimoase actriţe britanice, având parte de numeroase rivalităţi profesionale şi romantice. Bening a câştigat un Glob de Aur pentru rolul ei. The Door (2012), o producţie în limba engleză inspirată de romanul Magdei Szabo (fără legătură) este cel mai recent film al regizorului, proiectat anul trecut la Festivalul Anonimul, despre relaţia dintre o autoare bogată de romane (Martina Gedeck) şi servitoarea ei săracă (Helen Mirren).
(În imagine, István Szabó alături de Maia Morgenstern, la Festivalul International de Film de la Copenhaga, în calitate de membri ai juriului, 2004. Copyright foto: AFP/Mediafax Foto)
Părerea ta
Spune-ţi părerea