Spotlight spune povestea incredibilă, dar adevărată, a echipei „Spotlight, constituită din câţiva jurnalişti de investigaţii de la Boston Globe, care au obţinut Premiul Pulitzer pentru cutremurătoarea lor dezvăluire, din 2002, privind muşamalizarea sistematică de către Biserica Catolică a numeroase acte de pedofilie comise de peste 70 de preoţi ai săi.
Aşa cum vedem şi în Spotlight, noul editor executiv Marty Baron pune în mişcare revoluţionara investigaţie încă din prima sa zi de muncă la Globe. Ziaristul îşi aduce aminte că a pus foc sub tălpile celor din echipa Spotlight imediat ce s-a transferat de la Miami Herald. „În 2001, The Globe era oarecum insular”, afirmă Baron, care este acum editor executiv la The Washington Post. „Ei nu avuseseră până atunci niciun editor care să nu fi fost originar din Boston”.
Baron spune că atunci când s-a dus la prima şedinţă, i-a întrebat pe editori de ce nu s-a făcut nicio discuţie despre ştirea publicată în weekend-ul anterior de către Eileen McNamara. „Ea a scris că adevărul despre acuzaţiile privind o serie de abuzuri sexuale comise de un anume preot catolic ar putea rămâne neelucidate. Biserica susţinea ceva, iar avocatul reclamantului susţinea contrariul. Ridic întrebarea pentru că vreau să ştiu dacă am putea ajunge la adevăr”.
Walter „Robby” Robinson, actualmente editor şef la Boston Globe, susţine că Baron a fost cel care i-a zguduit pe reporterii aflaţi la şedinţă, arătându-le că e posibil ca Biserica să fi muşamalizat toate abuzurile preoţilor săi, ascunzându-le de public. „Când Marty Baron a venit la Boston, a susţinut că trebuie să ceară Tribunalului desecretizarea acestor dosare de pedofilie, întrucât publicul avea dreptul să cunoască realitatea,” povesteşte Robinson. „Noi nu eram obişnuiţi cu aşa ceva. Treaba noastră în cadrul Spotlight era în principal să dezvăluim corupţia, acolo unde aveam probe certe şi oameni care să accepte să dea interviuri. Dar pentru această investigaţie, trebuia să scotocim în profunzime, să dăm sute de telefoane, ca să aflăm ce a făcut acel preot, John Geoghan. Am descoperit, destul de rapid, că nu era vorba de un singur preot. Erau implicaţi mult mai mulţi preoţi. Până în ianuarie 2002, când am început să publicăm articolele, am obţinut confirmarea că peste 70 de preoţi molestaseră copii; că biserica făcuse aranjamente ca să muşamalizeze incidentele; şi că pentru a ascunde mai bine aceste fapte, preoţii respectivi fuseseră mutaţi în alte parohii, unde, cel mai adesea, ei îşi continuaseră practicile făcând rău şi altor copii”.
Robinson este mândru de impactul declanşat de investigaţia Spotlight. „În 2002 am publicat aproape 600 de articole despre abuzul sexual asupra a mii de copii, comis de către sute de preoţi, nu doar la Boston, ci în toată ţara. După cum ştim cu toţii, din păcate, această poveste s-a întins în toată lumea.”
Aducerea în actualitate a acestui scandal în care a fost implicată Biserica, prilejuieşte o remarcă amară din partea lui Michael Rezendes, care, alături de echipa Spotlight, a obţinut în 2003 premiul Pulitzer pentru reportaj de investigaţii. “Emoţia în faţa tuturor premiilor şi articolelor sau comentariilor laudative, sau chiar şi a acestui film, nu poate fi întreagă şi pozitivă pentru noi,” spune el. “Noi ducem cu noi amintirea acelor oameni care ne-au împărtăşit experienţele lor traumatizante, aşa încât bucuria noastră este întinată de ceea ce au simţit victimele abuzului sexual, comis de feţe bisericeşti.”
Rezendes, care continuă să investigheze corupţia, în cadrul echipei Spotlight de la Boston Globe, l-a pregătit pe co-scenaristul Singer în timpul a zeci de ore de interviuri şi discuţii. El însă a fost uimit să vadă cum prinde viaţă povestea în faţa camerelor de filmat. “Mark arată remarcabil de asemănător cu felul în care arătam eu în 2001, cu părul scurt, pantofi negri, tricouri închise, jeans—tot ce trebuie,” afirmă el. “De asemenea el a prins exact felul în care mergeam şi vorbeam eu.”
Neobişnuită să fie cea intervievată, reporterul Spotlight Sacha Pfeiffer s-a mirat de atenţia faţă de detalii a actriţei Rachel McAdams din timpul conversaţiilor lor din faza de pre-producţie. „Rachel obişnuia să mă întrebe: ‘Cât de lungi îţi purtai unghiile în 2001? Prânzul îl mâncai la cantina ziarului, sau ţi-l aduceai de acasă? Ce fel de pantofi purtai? Îţi schimbai hainele când te duceai la plimbare? Câte lucruri profesionale împărtăşeai familiei? Ce credea soţul tău? Te-ai simţit vreodată frustrată?’”
Pfeiffer, care a revenit la Boston Globe în 2014, după ce a lucrat timp de 6 ani la postul de radio local, a apreciat rigurozitatea actriţei din perioada de pregătire. “Chiar dacă spectatorii habar nu au cum arăt, Rachel a vrut să fie autentică şi cât se poate de aproape de realitate, întrucât intenţia actorilor era să reediteze cât mai fidel viaţa şi comportamentul personajelor pe care le interpretau. Când am văzut-o pe Rachel la filmări, cum cobora scările din faţa Boston Public Library, m-am gândit: ‘Asta sunt eu.’”
Spotlight ar putea fi un fel de urmare a filmului All The President’s Men și a scandalul Watergate
Spotlight ar putea fi un fel de urmare a filmului All The President’s Men. Când a apărut filmul despre investigaţia lui Woodward şi Bernstein din 1976, care a declanşat scandalul Watergate, Jason Robards a câştigat un Oscar pentru portretul lui Ben Bradlee, editorul de la Washington Post, tatăl lui Ben Bradlee Jr., de la Boston Globe. Filmul a inspirat noile generaţii de jurnalişti să pună sub lupă instituţiile care îşi depăşeau atribuţiile. În 2015, Spotlight celebrează virtuţile reportajului de investigaţii din perioada în care jurnalismul de acest gen începuse să piardă teren în faţa posturilor de ştiri care transmiteau 24 din 24 de ore şi a Internetului care era doldora de ştiri senzaţionale la un click - distanţă. În ultimii 15 ani, multe ziare şi-au închis porţile, lăsându-i fără slujbe pe ziariştii cu experienţă, apreciază producătoarea Nicole Rocklin. „Suferind de sub-finanţare şi lipsă de personal calificat, care ziare şi-ar mai permite să facă asemenea investigaţii? Dacă aceşti reporteri nu s-ar fi ocupat ani de zile de aceste probleme, ar mai fi ieşit ele la suprafaţă? Aşa încât este înfricoşător faptul că aceste echipe de investigaţii au cam dispărut din mass-media acestei ţări”.
McCarthy concluzionează: „Spotlight serveşte ca un exemplu a ceea ce pot face jurnaliştii de mare clasă. Vreau să trag un semnal de alarmă în legătură cu rolul esenţial al acestui tip de jurnalism, pentru că eu consider că aceşti jurnalişti sunt adevăraţi eroi”.
La aproape 14 ani de la revelaţiile şocante, reverberaţiile investigaţiei privind abuzurile comise de preoţii catolici fac încă valuri în întreaga lume şi în ierarhia Bisericii. “Biserica acordă mai multă atenţie problemelor ridicate de filmul nostru, iar multe dintre schimbările produse în sânul bisericii se datorează muncii echipei de investigatori de la Spotlight,” susţine producătorul Michael Sugar.
Jonathan King de la Participant Media adaugă: “Echipa Spotlight de la Boston Globe a spus o poveste care a zguduit lumea din temelii şi care se aseamănă cu misiunea noastră, a celor de la Participant.” Pentru a stimula participarea, compania a înfiinţat un website cu informaţii despre modul cum pot reacţiona spectatorii privind problemele ridicate în film. Pentru mai multe informaţii intraţi pe www.TakePart.com/Spotlight.
Părerea ta
Spune-ţi părerea