The Normal Heart este o dramă TV produsă de HBO Films şi Plan B Entertainment, în regia lui Ryan Murphy şi cu scenariul lui Larry Kramer, recent nominalizată la Premiile Emmy. Este inspirată din piesă autobiografică omonimă a lui Larry Kramer. Povestea filmului surprinde începutul crizei HIV/SIDA la New York, în debutul anilor '80, aruncând o perspectivă necruţătoare asupra politicii americane vizavi de minorităţile sexuale, pe măsură ce activiştii gay şi aliaţii lor din domeniul medical luptă pentru a comunica publicului adevărul despre o epidemie în plină desfăşurare, dar căreia, oficial, i se neagă existenţa.
Povestea este văzută prin ochii lui Ned Weeks (Mark Ruffalo), scriitor şi militant pentru drepturi civice, homosexual, de origine evreiască şi fondator al unui celebru grup de consiliere pe tema HIV. Ned favorizează disputele purtate la nivel public comparativ cu variantele prietenilor săi, mai diplomatice. Printre aceşti prieteni se află partenerul şi iubitul său, Felix Turner (Matt Bomer). În rolurile principale apar Mark Ruffalo, Matt Bomer, Taylor Kitsch, Jim Parsons, Alfred Molina, Joe Mantello şi Julia Roberts.
Este vara lui 1981. Ned Weeks este un scriitor new- yorkez gay, a cărui orientare este publică. El citeşte un articol în NY Times, semnat de Dr. Emma Brookner (Julia Roberts), intitulat „Formă rară de cancer descoperită la 41 de homosexuali”. O vizitează pe doctoriţă, o femeie cu o voinţă puternică, ai cărei pacienţi suferă de o boli care în mod normal nu afectează decât pacienţii cu o imunitate compromisă: toţi aceşti pacienţi sunt bărbaţi gay. În sala de aşteptare, Ned îl întâlneşte pe Sanford (Spinella), un alt pacient care are pe mâini şi pe faţă leziuni ale pielii provocate de sarcomul Kaposi, o formă rară de cancer. Dr. Brookner îl examinează pe Ned, descoperind că nu are simptomele bolii, dar îi cere suportul în a trage un semnal de alarmă în comunitatea gay. Ned organizează, la el acasă, întâlniri în care bărbaţii gay o vor asculta pe Dr. Brookner dând explicaţii despre boală: chiar dacă dovezile deocamdată lipsesc, pare că boala are transmitere sexuală şi ar fi bine să se evite relaţiile homosexuale o vreme, pentru a preveni noi îmbolnăviri.
Puţine publicaţii medicale sunt interesate să publice ceva despre boală, mai ales că - deocamdată - singurele victime sunt bărbaţii gay. Ned anunţă că doreşte să pună bazele unei organizaţii care să ofere informaţii despre această boală, contactându-l pe jurnalistul gay Felix Turner (Matt Bomer) în speranţa că acesta şi- ar putea folosi relaţiile în media pentru a publica mai multe informaţii despre flagel. Însă acesta punctează că ziarele de interes general evită să publice date despre SIDA.
Cei doi încep o poveste de dragoste şi apoi se mută împreună, în timp ce boala devine o epidemie şi mor tot mai mulţi oameni. Înainte de genericul final, filmul anunţă căpreşedintele de pe atunci, Ronald Reagan, a considerat public SIDA o „prioritate de prim rang" în 1985, pentru ca un an mai târziu să reducă fondurile pentru cercetarea bolii, şi că - de la debutul acesteia din 1981 - SIDA a dus la moartea a 36 milioane de oameni.
Peter Travers de la Rolling Stone a acordat filmului 3.5 puncte din 4 şi l-a lăudat, descriindu-l drept „scris, regizat şi jucat cu o pasiune care transcende ecranul, The Normal Heart fiind o dramă incendiară, un obiect dur dar şi sensibil şi profund. În roluri de bărbaţi gay faţă în faţă cu primejdia apar Taylor Kitsch, Jim Parsons şi Joe Mantello (acesta l-a jucat pe Ned pe scenă), şi toţi joacă excelent. Însă Kramer, furios cu privire la ceea ce mai e de făcut pe această temă, îţi sfârşeşte inima”.
Ellen Gray de la Philadelphia Daily consideră: „deşi actorii rolurilor secundare sunt buni, mai ales Parsons, furia lui Kramer, canalizată prin energia lui Ned Weeks (Ruffalo), face The Normal Heart să fie o adevărată inimă vie care păstrează durerea unor lucruri petrecute acum nu mult timp".
Brian Lowry de la Variety consideră filmul „o dramă orientată spre personaj cu veleităţi scenice şi cu valori controversate, ce vor avea de câştigat pariul cu multiplexurile. Un film care îşi ţine sufletul ca pe o carte deschisă...”.
