Dacă ne gândim la primul Point Break, regizat de Kathryn Bigelow, era un film tipic anilor 1990. O poveste polițistă cam trasă de păr, două personaje masculine carismatice (Keanu Reeves, Patrick Swayze) care aparțineau mai degrabă modeling-ului decât sporturilor extreme, ceva spiritualitate New Age, plus acțiune atât cât trebuia să captiveze publicul momentului. În plus, plasarea protagoniștilor în lumea surfului crea, pe atunci, o ipostază romantică: niște semizei frumoși plutind pe valurile oceanului, undeva pe niște plaje însorite.
Noul Point Break, cu premiera în cinematografele noastre pe 1 ianuarie 2016, nu copiază și bine face. Doar afișul îi prezintă în aceeași postură pe protagoniști. Filmul valorifică două decenii de mediatizare/popularizare a sporturilor extreme. Surferii cu pielea bronzată de pe plajă nu au renunțat cu totul la surf, dar s-au echipat și cu parapante, costume de skydiving și plăci de snowboard și de data asta au ceva atât din idolii fanilor sporturilor extreme, din eroii de acțiune dar și din eroii negativi care organizează meciuri ilegale de box prin subsoluri.
Noii eroi au ceva din convingerea luminoasă a eroului lui Patrick Swayze, dar și din duritatea personajelor de acțiune de la limita lumii interlope în genul acelora create de Jason Statham. În plus, vorbim și de o filozofie mai credibilă: dacă New Age-ul personajelor a rămas, vorbim acum și de ecoterorism. Foștii surferi deghizați în „președinți”, care jefuiau bănci ca să atingă „iluminarea”, nu mai sunt așa de rupți de realitate; din contra, au căpătat pe agendă un subiect extrem de sensibil și care creează controverse. Scufundarea navei Rainbow Warrior nu a rămas nerăzbunată.
Noul Point Break este un film care, dincolo de subiect și de orice semnificație, este un veritabil cadou tuturor iubitorilor de adrenalină. Peisaje de vis, acțiune care îți taie respirația, spectaculosul fiind potențat de tehnologia 3D.
Părerea ta
Spune-ţi părerea