Sub îndrumarea regizorală a lui Bobby Bărbăcioru și având la bază un scenariu conceput de Gareth Brookes și Bărbăcioru, filmul reușește să transpună în imagini și situații inedite nebunia care a învăluit lumea la declanșarea pandemiei. Produsă de Ruxandra Șerban și casa de producție Vent D’Est Films, pelicula îmbină comicul cu dramatismul, reflectând realitățile unei perioade marcate de incertitudini.
În centrul acestui carusel narativ se află doi frați, Max și Gelu, interpretați de Puiu Lascus și Silviu Geamanu. Ei decid să se întoarcă în România, fugind de pandemia care devastează Italia, crezând că acasă vor găsi refugiul perfect. Pe măsură ce Max și Gelu se aventurează în căutarea eluzivei imunități, traseul lor devine un periplu comic prin absurditatea răspunsurilor umane la criză. Acest duo naiv își încearcă norocul cu o varietate impresionantă de "remedii" neconvenționale, trecând de la tratamente populare excentrice până la metode neortodoxe promovate pe scară largă în comunități și prin intermediul rețelelor sociale. Aceste momente generează râsete, dar evidențiază și pericolul dezinformării pe timp de criză. Observând comportamentul lor, devine clar felul în care scepticismul și negarea realității îi pot determina pe oameni să adopte poziții controversate, cum ar fi opoziția față de măsuri de protecție recunoscute. Deși ambii se tem de boală, Max și Gelu aleg să braveze, negând public temerile pe care, în secret, le împărtășesc cu mulți alții.
Într-o lume în care știrile false se răspândesc mai repede decât virusul însuși, Max și Gelu sunt prinși în vârtejul unei lupte cu o pandemie globală, dar și cu un inamic poate și mai înfricoșător: propria lor credulitate. Prin situații care trec de la comic la absurd, filmul pune sub microscop tendința umană de a căuta soluții rapide, ignorând adesea știința sau logica. Această călătorie este despre confruntarea cu propriile noastre vulnerabilități în fața unei lumi pline de informații eronate și teorii fără fundament.
Prin încercările lor amuzante, dar adesea disperate, de a evita infectarea, Max și Gelu ilustrează o luptă comună a omenirii din acea perioadă, arătând că, în unele cazuri, adevăratul virus poate fi chiar modul în care gândim și răspundem la criză. Astfel, filmul se transformă într-un comentariu sociocultural care subliniază modul în care criza a evidențiat discrepanțe majore în distribuirea și recepționarea informației. Ceea ce începe ca o căutare inocentă a securității se transformă rapid într-o odisee plină de peripeții, întrucât frații se confruntă nu doar cu pandemia, ci și cu mafia italiană, un detaliu minor pe care îl neglijaseră în planurile lor.
Acest film este populat de personaje memorabile, de la Doctorița Elena, interpretată remarcabil de Ruxandra Șerban, la Stan Danciu, un mafiot jucat de Boris Melinti, și până la personajele colorate interpretate de Simona Măicanescu, Marius Stanciu, Alexandra Băcăoanu, Florin Roată, Adrian Ionescu și mulți alții. Fiecare actor își aduce contribuția la acest tablou viu al vieții în timpul pandemiei, cu interpretări care îmbogățesc povestea.
Abordarea regizorală din 2020 tratează cu abilitate situațiile neobișnuite întâlnite de personaje, echilibrând subtil comedia neagră și tratarea delicată a momentelor mai dramatice. Această strategie stimulează o meditație aprofundată asupra modului în care oamenii obișnuiți răspund la situații de criză, nu se limitează doar la a furniza amuzament. Acest echilibru între diferite tonuri și teme contribuie la crearea unei experiențe care invită la reflecție, păstrând în același timp un nivel accesibil și atractiv pentru un spectru larg de public.
Filmul se remarcă printr-o combinație interesantă de imagine și sunet, grație muncii lui Dragoș Bărbăcioru ca director de imagine și a lui Ionuț și George Geadău, responsabil cu partea sonoră. Colaborarea lor aduce în prim-plan o realitate intensă, îmbogățind-o totodată cu elemente de originalitate.
În universul colorat și extravagant al filmului, costumele joacă un rol esențial în sublinierea tonului de comedie absurdă. Această selecție vestimentară adaugă excentricitate, accentuând natura neconvențională a poveștii.
Filmul reprezintă, în esență, un îndemn la a descoperi umorul în circumstanțe care, în mod normal, ne-ar putea domina. Este o reflectare asupra absurdității umane, o satiră a modului în care societatea răspunde la criză. Cu o distribuție inspirată și un scenariu care bate la poarta realităților noastre, producția merită vizionată atât pentru escapismul pe care îl oferă, dar și pentru momentele de introspecție pe care le provoacă.
2020 este un reminder al dificultăților și situațiilor absurde cu care ne-am confruntat în timpul pandemiei. Nu ratați ocazia de a viziona această cronică a timpurilor noastre, prezentată printr-o lentilă comică, dar profund umană.
