My Big Fat Greek Wedding s-a lansat în 2002 şi, de-a lungul a neaşteptat de multe săptămâni, a ajuns unul dintre cele mai rentabile filme din toate timpurile, făcând mulţi scenarişti, producători şi regizori debutanţi să viseze la un succes similar (vorbim de încasări de 75 de ori mai mari decât bugetul!).
Filmul a transformat-o pe Nia Vardalos într-un star, dar aceasta nu a mai confirmat apoi. După ce Nunta s-a transformat într-un serial (ucis după şapte episoade), iată că Vardalos şi producătorul Tom Hanks încearcă resuscitarea filmului într-o franciză. Este o resuscitare forţată, dar spectatorul doritor de momente agreabile la cinema s-ar putea distra văzând-o pe inimoasa Toula înfruntând noi provocări, sub privirile la fel de insistente ale băgăcioaselor rubedenii.
Nia Vardalos a rămas la fel de simpatică, dar problemele ei s-au schimbat. Dacă în primul film Toula trebuia să-şi convingă rudele că nu va muri nimeni dacă clanul se diluează cu sânge negrec şi că americanul Ian Miller (John Corbett) este bărbatul perfect pentru ea, acum Toula şi Ian au o fiică adolescentă, dar asta nu înseamnă că maturitatea a venit şi cu aparenta eliberare a eroinei de clanul Portokalos.
În ciuda unor alegeri dubioase ale scenariului şi în ciuda faptului că Lainie Kazan o interpretează în continuare pe Maria, mama Toulei (ce mamă de clan grecesc arată ca o versiune vârstnică a lui Melanie Grifith, cu mai multe operaţii (in)estetice la activ?), Nuntă a la grec 2 reuşeşte să atingă câteva subiecte captivante şi potrivite pentru mai toate vârstele. Filmul are compasiune pentru vârstnici, despre care am putea crede că sunt anchilozaţi în familiarul unei căsnicii de 50 de ani (dar nu e chiar aşa), dar şi pentru cei foarte tineri, care poate ar vrea să se rupă complet de balastul familiei pentru a-şi face propriul nume.
Nuntă a la grec 2 este în primul rând un film pentru întreaga familie şi are suficiente momente amuzante pentru ca publicul să nu regrete banii daţi pe bilet. Este exagerat, haotic, uneori artificial, alteori plat, dar reuşeşte să strecoare printre râsete şi un mesaj sensibil despre familie (o poţi schimba?), afecţiune, încredere, compromis şi planuri de viitor.
Mai este un aspect pe care Vardalos îl tratează foarte bine în film: sentimentul de prizonieriat în sânul propriei familii, care vine din dorul extrem de locul unde s-au fixat primele rădăcini ale clanului Portokalos. Un echivalent modern al lui Anteu, gigantul ce nu putea fi învins dacă rămânea în contact cu mama sa Geea (pământul), familia Portokalos îşi află forţa în cultivarea aproape obsesivă a spiritului său grec, chiar şi după decenii de viaţă în Chicago. Este o abordare care ar putea emoţiona famiile de români separate de presiunea migrării în alte ţări pentru un trai mai bun.
