Kingdom of Judas este un film thriller, provocator, care prezintă povestea Annei, o femeie determinată să descopere adevărul din spatele suicidului surorii sale. Printre temele principale abordate se regăsesc obsesia, durerea, pierderea, depersonalizarea și căutarea adevărului. Acesta este lungmetrajul de debut al regizoarei Sabina Lisievici, care este deopotrivă scenaristă, producătoare și actriță principală, interpretând-o pe Anna Blaga. Kingdom of Judas este o peliculă independentă Saroa Film, realizată în co-producție cu Chainsaw Europe.
Într-un interviu pentru Spectacola, Sabina Lisievici promite să aducă pe ecrane un film foarte diferit de tradiționalele lungmetraje românești, menționând că "le-aș recomanda oamenilor să vină la filmul ăsta doar dacă vor să vadă altceva. Dacă vor să vadă ce s-a mai făcut până acum, nu veniți. Pentru că nu e."
Într-adevăr, acest film este foarte diferit de orice lungmetraj românesc, în special datorită faptului că deși este filmat în România și afișează actori români, toată lumea vorbește în engleză. Din acest motiv, se mândrește cu faptul că este primul film românesc din istoria cinematografiei în care sunt actori români și în care se vorbește integral limba engleză. Întrebată fiind în cadrul interviului de la Spectacola de ce a ales acest lucru, Sabina Lisievici a răspuns simplu: "pentru a avea o deschidere internațională, adică actorii români să poată fi văzuți, auziți și distribuiți în întreaga lume". De asemenea, Lisievici pune accentul și pe afișarea în străinătate a "frumuseții actorilor români și a peisajelor pe care le avem în România", filmând în niște locații cu adevărat speciale, precum Râpa Roșie și Cascada Clocota. De menționat este și faptul că acest film aduce mulți actori care nu sunt foarte cunoscuți publicului român, Sabina Lisievici dorind în același timp să promoveze talentul unei noi generații de actori tineri. După spusele ei, acesta este un "film făcut de tineri pentru tineri".
Elefantul din încăpere
În ciuda argumentului de mai sus care justifică utilizarea limbii engleze, povestea nu reușește să motiveze integral de ce toate personajele vorbesc în engleză. Într-adevăr, anumite personaje au naționalitate străină, dar altele au până și nume românești, iar faptul că toată lumea vorbește în engleză - în România- tot timpul pare greu de crezut și mai degrabă un "just because". Desigur, putem accepta această convenție pe care o propune filmul, iar unii actori români reușesc să sune în regulă în limba engleză. Cu toate acestea, sunt alți actori al căror accent sună cel puțin bizar. Iar faptul că niște actori români vorbesc în engleză cu accent de români combinat cu invitația filmului de a ne trage de mână în poveste, spunându-ne că aceștia sunt străini, nu face din păcate nimic altceva decât de a reduce din autenticitatea și din impactul poveștii. Nu degeaba publicul prezent la avanpremieră a râs în momentul absurd în care protagonista, Anna Blaga, aflată într-o pensiune din provincie, strigă pe nume o chelneriță, "Codruța", dar cu accent de americancă.
Problema principală a filmului Kingdom of Judas este incoerența. Deși se dorește a fi un thriller și există niște elemente specifice acestui gen (precum existența răpirilor și a răufăcătorilor), poveștii îi lipsește o coloană vertebrală. Scenariul schimbă genul în timpul filmului și, fără a da prea multe spoilere, ce seamănă inițial cu o dramă thriller se transformă mai degrabă într-un reality show într-o locație izolată, de multe ori cu momente exagerate, absurde, atât din cauza jocului actoricesc, dar și al dialogului și al situațiilor care se desfășoară. De-a lungul rulării filmului au fost numeroase momente în care m-am întrebat care este miza pusă în joc și scopul anumitor secvențe, fiind confuz din cauza acestei schimbări totale de direcție, care parcă apare din senin.
Probabil nu ajută nici faptul că există foarte multe personaje adiacente poveștii principale, unele care chiar creează impresia că ar avea un rol mai important. Spoiler alert: acesta este și cazul unui răufăcător și al bodyguard-ului său, care sunt introduși printr-o secvență de răpire. După ce se desfășoară acea scenă, mi-am pus problema că ei ar putea fi protagoniștii negativi, ca, mai apoi, să am surpriza să nu-i mai văd deloc în tot filmul. Deși este un thriller. Și atunci, care a fost scopul acelei secvențe? De asemenea, avem parte de niște flashback-uri din copilăria Annei, cu actrița Sophie Vărzaru, care, deși apare puțin timp pe ecran, reușește să creeze un rol autentic, la o vârstă tânără. Dar în ceea ce privește flashback-urile, decizia pare că a fost luată tot pe același sistem descris mai sus, adică apar cât să împlinească o funcție în poveste timp de câteva minute pe la jumătatea filmului - să creeze un context legat de copilăria Annei - dar doar atât. Nu conturează un closure - o încheiere - în ceea ce privește tinerețea Annei.
Jocul actorilor este și el un subiect care merită abordat deoarece am anumite rezerve de la niște actori. De la debutul filmului am sesizat niște interpretări exagerate, stilizate, care combinate cu sunetul actorilor români vorbind engleză, m-au scos din poveste. Pentru un film cu genul thriller au apărut numeroase momente, în special în a doua parte, în care am observat un joc actoricesc exagerat (două personaje fiind interpretate aproape de absurd), mai degrabă specific comediei de teatru. Nu îmi dau seama dacă acest lucru a fost asumat sau nu, dar, în orice caz, astfel de interpretări te scot din atmosfera de thriller, cu atât mai mult cu cât nu sunt deloc credibile. Pe de altă parte, actorul George Damare se remarcă în secvențele pe care le are, făcându-și treaba bine. Sabina Lisievici are anumite momente solide, în care interpretează rolul autentic, doar că în alte momente mi s-a părut că personajul ei parcă a uitat de suicidul surorii sale și joacă în alt film. Este păcat, cu atât mai mult cu cât acest subiect este unul puternic, care ar fi putut fi explorat într-un mod mult mai adânc, în special dacă exista mai multă coerență.
Partea tehnică a filmului m-a surprins și ea, din păcate, în mod negativ. Pe parcursul lungmetrajului am observat anumite mișcări de cameră foarte evidente, pronunțate, mai ales atunci când camera este handheld (ținută în mână de un operator). În alte momente, camera taie din capul și fruntea personajelor, ceea ce nu este neapărat greșit, dar atunci când sunt secvențe plan-contraplan, în care dintr-un unghi vedem tot capul unui personaj, iar din celălalt i se taie fruntea altui personaj, atunci nu am putut să fac altceva decât să îmi pun mâinile în cap. De asemenea, în ceea ce privește sunetul, am observat cel puțin trei secvențe (cele cu elemente de thriller, de exemplu - răpirea) în care efectele speciale sunt evidente, exagerate și încearcă să amplifice intensitatea momentului, dar efectul creat este fix opus: un spectator abil poate să sesizeze această modalitate de manipulare care vine dintr-un efect tehnic și nu din emoția pe care o creează în mod organic povestea. Muzica dintr-o anumită secvență extrem de importantă mi s-a părut și ea aleasă greșit, întrucât o melodie vioaie, înălțătoare, combinată cu un suicid, nu poate decât să submineze o asemenea scenă și sper din suflet că nu acesta a fost efectul scontat.
Concluzie
Kingdom of Judas este un film care a reușit ceea ce și-a propus, să intre în istorie ca primul film românesc numai cu actori români, vorbit integral în limba engleză. Este, de asemenea, foarte diferit de orice alt film românesc pe care l-am văzut. Filme românești în limba engleză sunt și Oh, Ramona! și The Perfect Escape, dar nu au in distribuție numai actori români. Din păcate, numeroase probleme inerente scenariului, regiei și părții tehnice nu îi permit lungmetrajului să devină cu adevărat relevant în filmografia românească, din care, vorbit în engleză sau nu, tot face parte. Poate câteodată este mai bine să învățăm regulile înainte de a le încălca.
Părerea ta
Spune-ţi părerea