Din 5 septembrie intră în cinematografe SF-ul The Giver/Darul lui Jonas. Acțiunea are loc într-o societate utopică a viitorului, în care oamenii au fost lăsați fără nici un fel de amintiri, astfel încât aceștia nu mai manifestă niciun fel de sentiment sau emoție, fiind asemenea unor roboți ale căror îndatoriri/meserii sunt prestabilite. O lume aparent ideală, dar fără culoare, în care toată lumea pare fericită și mulțumită... Să vedem astăzi ce alte filme au făcut tabloul unor comunităţi utopice.
Din punct de vedere cronologic, prima utopie menţionată este Republica lui Platon. Parte pură conversaţie, parte pură ficţiune, parte sistem politic, republica propune o etichetare rigidă a cetăţenilor într-o structură de clase: „aur", „argint", „bronz" şi „fier", după clasele socio-economice. Cetăţenii „de aur" sunt pregătiţi timp de 50 de ani pentru a conduce, pentru a deveni „filosofi regi". Înţelepciunea acestor conducători ar putea, teoretic, elimina sărăcia şi lipsurile printr-o distribuire corectă a resurselor, deşi detaliile cu privire la modul exact de realizare a acestui deziderat nu sunt clare. Programul de educaţie pentru viitorii lideri este noţiunea de bază a acestei utopii, care are puţine legi, puţini legiuitori şi care rareori îşi trimite la război cetăţenii, preferând ca, în schimb, să trimită mercenari recrutaţi din locuitorii mai agresivi ai ţărilor vecine, în speranţa că aceştia înşişi, după un timp, nu vor mai exista, rămânând astfel numai oamenii paşnici.
Într-un viitor nu foarte îndepărtat, societatea este împărţită în categorii clar delimitate în funcţie de personalitatea dominantă a fiecărui individ. În poveste, a avut loc un război în urmă cu 150 de ani, care a distrus întreaga ţară. În jurul oraşului Chicago a fost ridicat un zid, care îl izolează de restul lumii. Acum o sută de ani, locuitorii oraşului au restructurat societatea împărţind-o în cinci facţiuni. Fiecare cetăţean trece printr-un test de aptitudini, care constă într-o simulare mintală în urma căreia reiese cărei facţiuni corespund aptitudinile sale. Fiecare grup contribuie cu ceva esenţial în societate.
Seria de filme Star Trek
Seria de filme, cu cea mai recentă producţie Into Darkness, au arătat publicului imagini uneori agreabile, alteori suprinzătoare ale viitorului. De pe Pământ şi până în galaxiile îndepărate, oamenii au reuşit progrese incredibile din punct de vedere social şi tehnologic. Războaiele, bolile, sărăcia au dispărut; inovaţii precum călătoria cu viteze superluminice, teleportarea, replicarea şi hologramele au contribuit la acest avans tehnologic. Filmele din seria Star Trek, care au loc în secolele XXIII şi XXIV, înfăţişează un Pământ curat şi pur. Totuşi, oamenii încă au de furcă cu extratereştri precum klingonienii, borgii şi alte rase extraterestre. Însă, cu luptători precum James T. Kirk (William Shatner, Chris Pine) sau Jean-Luc Picard (Patrick Stewart), omenirea poate să doarmă liniştită.
Back to the Future, Partea II
Totul arată bine în acest viitor optimist din sequel-ul la Back To The Future: începând de la maşinile futuriste care impresionează şi care circulă pe autostrăzi în aer, hârtii care nu se prăfuiesc, skateboarduri care ştiu să leviteze: toate aceste inovaţii caracterizează orăşelul Hill Valley, California, aşa cum era văzut că ar trebui să fie în jurul anului 2015. Chiar şi vestimentaţia e o variantă uber- cool de produse Nike, cu şireturi care se leagă singure şi cu jachete care se adaptează automat mărimii posesorului! Dar criminalitatea? Nu mai există, după cum nu mai sunt nici avocaţi, iar justiţia este rapidă şi eficientă.
Regizorul Steven Spielberg a lucrat cu futurologi pentru a construi imaginea unui viitor credibil şi plauzibil, plin de tehnologii şi de invenţii uimitoare. Totuşi, oamenii din el nu mai au intimitate, iar drepturile civile le sunt afectate, într-un Washington DC din jurul anului 2052 în care legea o aplică Pre-Crima, o poliţie condusă de Jon Anderson (Tom Cruise). Dar uitaţi-vă totuşi la viitorul fermecător din Minority Report: holograme pentru clienţii magazinelor, hârtie electronică, computere cu ecranul cât o foaie de hârtie, rucsacuri cu motor cu reacţie, maşini robotizate care pot escalada zidurile. Viitorul pare acceptabil.
Cândva în secolul XXIII, supravieţuitorii războaielor, suprapopulării şi ai poluării trăiesc într-un oraş sub un dom imens, izolat perfect de lumea uitată de afară. Aici, omenirea trăieşte numai pentru plăcere, fiind eliberată de griji datorită mecanismelor care oferă toate condiţiile. Există totuşi o problemă: viaţa durează numai treizeci de ani.
Regizorul american Frank Capra a regizat acest clasic despre un grup de oameni care fuge de un război cu un avion care aterizează forţaT undeva în munţii Himalaya, pentru a descoperi o societate utopică: Shangri-la. Termenul, care a devenit sinonim cu „paradis", face să nu fie o surpriză că ţinutul este într-adevăr un paradis terestru: izolat de tumultul vieţii de afară, plin de armonie, Shangri-La este un alt exemplu de „grădină a Raiului", ai cărei locuitori sunt binecuvântaţi cu o longevitate care îi face aproape nemuritori. Dar, în mod evident, mai e ceva. Odată ajuns la Shangri-La, nu o poţi părăsi, după cum află pasagerii atunci când încearcă să evadeze cu una dintre localnice - Maria: după câteva zile de călătorie, aceasta se epuizează şi moare, dezvăluindu-şi adevărata vârstă.
Nevestele au ceva nefiresc. Toate sunt copia fidelă (în comportament) a lui Claire Wellington (Glenn Close), adică sunt frumoase, fericite, deosebit de gospodine, îndemânatice la tot ce e legat de casă şi foarte active în dormitor atunci când soţii lor vin acasă după o zi istovitoare. Venind în contact cu aceste foarte obediente dar fericite femei, Joanna (Nicole Kidman) se simte din ce în ce mai prost în compania lor.
Părerea ta
Spune-ţi părereaUnde e filmul in afirmatia asta??????
pacat ca nu ai alcatuit o lista mai lunga
probabil ca doar Star Trek se incadreaza la un viitor utopic, restul merg la categoria utopic/distopic