150 de jurnalişti şi reprezentanţi ai industriei de film au vizionat sâmbătă Hai paura del buio, în Sala Volpi a Palazzo del Cinema de pe Lido, în cadrul Festivalului de Film de la Veneţia. Sala a fost luată cu asalt, la rând aşteptând mai multe persoane decât numărul locurilor din sală. După Mar Nero, cu Dorotheea Petre în rolul unei românce care are grijă de o bătrână italiancă - film lansat în Italia la începutul acestui an - şi Francesca, lansat anul trecut tot la Veneţia, Hai paura del buio continuă seria filmelor cu localnici italieni şi imigranţi români, în ceea ce are toate şansele să devină un nou trend pentru cinematograful european.
Cel mai puternic moment al filmului este o confruntare în româneşte între Eva (Alexandra Pirici), fiica venită în Italia, pentru a-şi vedea mama (Lia Bugnar) şi femeia plecată de acasă de nouă ani, pentru a munci printre străini. Regizorul Massimo Coppola nu reuşeşte în totalitate să evite stereotipurile în problema încă sensibilă dintre români şi italieni - chiar la trei ani după cazul Mailat, pentru că românca plecată de acasă de nouă ani a făcut pentru bani şi lucruri reprobabile. Pe de altă parte, italienii sunt portretizaţi ca fiind foarte primitori, Eva fiind imediat acceptată de pe stradă în casa Annei (Erica Fontana). Unul din cei 150 de spectatori prezenţi în sala Volpi a exclamat sarcastic când italianca Anna o înteabă pe Eva din ce ţară este, iar ea replică "România".
Massimo Coppola urmăreşte două poveşti, pe care le intersectează doar formal, întrucât ele diferă ca gen. Ai impresia că au fost lipite forţat una de alta. Pe de o parte este drama Annei, într-un univers industrializat, această poveste păstrând elemente din formula documentarului. Locuitorii se confruntă cu trecerea forţată de la ocupaţia atât de înrădăcinată în zonă, viticultura, la munca într-o fabrică de automobile Fiat. Cazul a fost urmărit de regizor într-un documentar anterior acestui lungmetraj, după cum declară actriţa principală a filmului, Alexandra Pirici. Pe de altă parte este povestea româncei Eva, venită pe urmele mamei ei, în Italia, segment făcut în cheie realistă. Povestea Evei se referă în principal la consecinţele pe care plecarea unui părinte de acasă le are asupra copilului lăsat în urmă, iar această perspectivă este punctul forte al filmului.
Genericul de final s-a scurs fără aplauze, poate pentru că cei din sală au fost prinşi de problematica lansată de Massimo Copolla - ţin banii trimişi în România locul unor îmbrăţisări materne?
Părerea ta
Spune-ţi părerea