Pandorum scoate de la naftalină Aliens şi Event Horizon, dar asta nu înseamnă că nu este un film bun. Regizorul Christian Alvart ştie să filmeze, Richard Bridgland (designer de producţie) şi Bernhard Henrich (decoruri) îşi fac bine treaba, directorul de imagine de asemenea. Dar ce vedem suferă din lipsă de originalitate.
Cromatica şi atmosfera din Pandorium am mai văzut-o la filmele din seria Alien - filmul este plasat în întuneric în cea mai mare parte a timpului, iar directorul de imagine Wedigo von Schultzendorff a întrepatruns întunericul cu o serie de culori foarte vii, cum ar fi verdele şi albastrul. Lumina s-a făcut vizibilă folosindu-se abur.
Pe de altă parte, sentimentul claustrant, psihoza şi ideea de întâlnire cu răul absolut o găseam în Event Horizon, iar scenografia de tip futurism postindustrial o întâlneam în seria Resident Evil.
Povestea se desfăşoară tot în spaţiul claustant al unei nave, aflate în derivă în spaţiu, pornite spre planeta Tanis. Misiunea? Salvarea speciei umane, prin popularea acelei planete care avea condiţii asemănătoare Terrei. La bordul navei doi astronauţi îşi revin dintr-un somn profund. Fără amintiri, complet dezorientaţi, cei doi nu îşi mai cunosc identităţile şi nici misiunea care i-a adus acolo. În întunericul camerei, singurele zgomote pe care le disting sunt nişte lovituri îndepărtate. In timp ce locotentul Payton (Dennis Quaid) îl ghidează prin staţia radio, caporalul Bower (Ben Foster) se aventurează în întuneric şi, pe măsură ce înaintează, el descoperă o realitate tragică: o entitate necunoscută a început vânătoarea împotriva lor. Uniţi de povestea bizară în care s-au trezit şi neavând prea multe indicii despre ce s-a întâmplat, se văd nevoiţi să lupte împotriva forţei care încearcă să-i extermine. O data cu elucidarea secretelor sinistre ale navei, astronauţii încep să înţeleagă faptul că specia umană este pe cale de dispariţie şi că totul depinde de supravieţuirea lor.
Pe lângă Dennis Quaid şi Ben Foster e de salutat prezenţa în distribuţie a debutantei Antje Traue, un fel de Milla Jovovich a Germaniei, care joacă în mod credibil rolul unei cercetătoare ce îngrijeşte embrionii de plante şi animale terestre ce urmau să se dezvolte pe Tanis. Îl veţi ţine minte şi pe Cung Le, campion mondial la arte marţiale combinate în viaţa reală, iar în film agricultor, de asemenea îmbarcat pentru a începe o nouă viaţă pe Tanis.
De numele lui Cam Gigandet, caporalul Gallo în film (şi unul din tre vampirii răi din primul film Twilight) se leagă şi una dintre găurile de logică ale filmului, o "fuziune" între el şi căpitanul Payton, spre finalul filmului, ducând povestea într-o direcţie nouă, pe care nu are timp să o dezvolte, şi care se potriveşte ca nuca în perete cu restul.
Per ansamblu, deşi reciclează teme deja cunoscute, Pandorum poate fi o bucurie pentru fanii genului.
Părerea ta
Spune-ţi părerea