Cinemagia recomandă trei filme despre spirite rătăcitoare

de Mihai Șerban în 25 Sep 2022
Destinele unor oameni care nu știu că au murit

Ca în Al șaselea simț, aceste filme nu ascund faptul că întregul parcurs al protagoniștilor e ca o experiență extracorporală, spirituală, o rătăcire printr-o lume pe care încearcă să și-o revendice, fiindcă nu o pot părăsi.

The Man Without a Past / Mies vailla menneisyyttä (regia Aki Kaurismäki, 2002)

În universul comic și absurd al marelui cineast finlandez Aki Kaurismäki, oamenii nu se confruntă cu alte dileme existențiale în afară de cea mai importantă: supraviețuirea într-o lume nepăsătoare, fascinantă în decrepitudinea ei, o lume care pare să conspire împotriva locuitorilor ei, înduioșători în confuzia lor.

În The Man Without a Past, un individ misterios nu își mai aduce aminte cine e, fiindcă fusese bătut crunt. De fapt, el fusese omorât în bătaie, dar nu mai ține minte nici asta, așa că trăiește. Acest individ fără nume învață să își refacă o viață. Își închiriază un container printre săracii care populează portul din Helsinki, plantează niște cartofi, își ia o slujbă și se îndrăgostește. Iar pe măsură ce societatea îl obligă să își fabrice o identitate, omul fără nume va afla că are deja una.

A Ghost Story (regia David Lowery, 2017)

Sfârșitul tragic al unui cuplu de muzicieni (interpretați de Casey Affleck și Rooney Mara) e motivul unei reconstituiri răscolitoare. Deși C. e  declarat mort în urma unui accident, el se ridică din patul de la morgă, cu tot cu pătură, orbecăind printre cei vii ca o fantomă tradițională. C. se întoarce la casa lui și o spionează pe M., observându-i etapele doliului, de la negare și depresie până la speranță, la dorința de a trece mai departe.

Văzută prin ochii acestei fantome silențioase, sau mai degrabă prin cele două găuri ale păturii albe care o acoperă și o formează, lumea pe care C. încă refuză să o lase în urmă devine fragmentată, timpul se anulează, iar casa pe care cândva a locuit-o devine un alt martor al istoriei.

Carnival of Souls (regia Herk Harvey, 1962)

Prin circumstanțe misterioase, Mary e singura și surprinzătoarea supraviețuitoare a unui accident rutier. Încercând să uite ce i s-a întâmplat, Mary se mută într-un alt stat și se angajează ca organist într-o biserică. Viața ei pare să se întoarcă la normalitate, dar e perturbată de viziuni stranii și, mai ales, de apariția constantă a unui bărbat înspăimântător. Iar la periferia pustie a orașului o așteaptă un carnaval fantomatic, un spectacol ce pare să ascundă adevărata natură a existenței ei. Putem interpreta această odisee în mai multe feluri, de unde și farmecul de cult al filmului, însă nu putem exclude melancolia. Uneori, când simțim că lumea ne alunecă de sub picioare, cum i se întâmplă acestei fete, ne întrebăm dacă moartea nu cumva e doar o metaforă

O mențiune specială: Yella (regia Christian Petzold, 2007)

În această reinterpretare, regizorul german Christian Petzold păstrează premisa din Carnival of Souls, dar plasează povestea într-o lume modernă, seducătoare în decadența și în nebunia și în ritmul ei. Nu întâmplător, Yella (Nina Hoss) încearcă să își afirme existența refugiindu-se în lumea finanțelor, în promisiunea unei răsplate tangibile.  

Exploreaza subiecte similare:

The Sixth Sense, Mies vailla menneisyyttä, Aki Kaurismäki, A Ghost Story , David Lowery, Casey Affleck, Rooney Mara, Herk Harvey, Carnival of Souls, Christian Petzold, Yella, Nina Hoss

Alte știri din cinema

Gojira recomandă. Ce e de văzut la cinema și pe streaming săptămâna aceasta

„Cel mai malefic film văzut în ultima vreme”, plus un film românesc „de la cel mai prolific creator de conținut de la noi”, filme sentimentale, seriale cu umor de situație

Râul ucigaș - scufundarea în abisul percepției

Tânărul regizor chinez Wei Shunjun ne invită - mai mult decât au făcut-o alți regizori în ultimul timp - la interpretare

Laurent Cantet, regizorul francez care a câștigat Palme d'Or pentru Entre les murs, a murit

Distins cu Palme d'Or de către un juriu prezidat de actorul american Sean Penn, filmul prezintă un sistem de învățământ care se luptă să-și îndeplinească misiunile didactice și sociale

Nasty - mai mult decât tenis

După mediu-metrajul Nunți muzici și casete video, regizorul și producătorul Tudor Giurgiu a ales să își facă debutul în lungmetrajul documentar cu Nasty, un portret cât se poate de exhaustiv al românului care a schimbat fundamental tenisul.

Părerea ta

Spune-ţi părerea
into_the_labyrinth pe 25 septembrie 2022 22:19
Mi-a plăcut foarte mult Carnival of Souls. Genul de film atmosferic, care nu te înspăimântă prin litri de sânge și exces de violență, cum fac horror-urile contemporane.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells