Atunci când E.L. James îşi publica, în 2011, romanul de dragoste Fifty Shades of Grey, devenit ulterior un best-seller, făcea din BDSM (Bondage-Domination-Sado-Maso), până atunci o perversiune, un subiect literar mainstream. Vineri a avut loc premiera adaptării cinematografice, producţie Universal Pictures, în regia lui Sam Taylor-Johnson. Premiera, chiar în ajunul zilei de Valentine's Day, a dat naştere zvonurilor despre povestea de dragoste dintre cei doi protagonişti, jucaţi de Jamie Dornan şi de Dakota Johnson. Totuşi, cât de verosimil este, din perspectiva BDSM, Fifty Shades...?
Pentru a răspunde la această întrebare, publicaţia Variety a stat de vorbă cu o persoană care practică aşa ceva şi care a urmărit premiera filmului. Lena Marquise, cu numele de scenă „Mistress Lady Wednesday”, este de 10 ani încoace o dominatrix (persoană de gen feminin care are, într-un joc erotic, un rol de stăpână). Iată ce spune tânăra de 29 de ani despre film.
Reporter: Am observat că ai râs în timpul scenelor când, în film, fata era biciuită...
Lena Marquise: Pentru că de fapt nu o biciuia. A biciu pe cineva nu înseamnă să laşi un bici să îi cadă peste corp. Cred că în tot filmul a biciuit-o o singură dată „corect”, adică cu mâna ridicată şi cu pocnet al biciului când loveşte pielea. Totul stă în felul cum ţii mâna. Şi nu loveşti în stomac.
Reporter: Dar despre hamuri ce ne puteți spune?
Lena Marquise: Era varianta cea mai simplă. Modul în care a legat-o cu cravata era ceva, mai degrabă în genul Shibari, o practică din Japonia care constă în legarea cu frânghii. Dar totuşi nu a legat-o de nimic. Nu era hotărât! Şi atunci când, în final, a legat-o cu frânghii de inele, mi s-a părut ceva periculos de făcut în realitate. Ea nu ştie ce face, aşa că ar putea să ajungă să fie strânsă într-un mod care să îi afecteze nervii. Atunci când ştii că cineva trage, trebuie să te asiguri că nu e strâns până într-atât încât să împiedice circulaţia.
Reporter: Bărbatul şi-a ţinut jeanşii pe el de-a lungul scenelor erotice.
Lena Marquise: E de cinema! Mi-a plăcut, pentru că era o fantezie din aceea cu bărbat dominator, în genul „nici măcar nu îmi bat capul să îmi dau jos pantalonii, pentru că vreau s-o fac repede". Singura dată când el s-a implicat complet a fost atunci când a dezvirginat-o, şi asta este cea mai bună scenă de sex.
Reporter: Nu ţi se pare că filmul e mai bun decât cartea?
Lena Marquise: Cred că datorită umorului e, într-adevăr, mai bun. Ei s-au axat pe latura comică, deoarece cred că scenariştii erau conştienţi de reacţia negativă pe care o va avea publicul în faţa filmului. Pentru cine cunoaşte lumea BDSM sau pur şi simplu mai multe lucruri despre fetişism şi mici perversiuni, filmul te face să ai o reacţie mai echilibrată şi să nu ai toate inhibiţiile pe care le au personajele.
Reporter: Nota unei femei dominatrix de profesie pentru Fifty Shades?
Lena Marquise: B-/C+ (7-8). M-a captivat pentru că era amuzant. Era captivant din punct de vedere estetic. Îmi place la nebunie scenografia.
Părerea ta
Spune-ţi părerea