Cariera lui Bruce Dern este alcătuită din eroi moderni, din zilele noastre, dar şi din ticăloşi legendari. De-a lungul deceniilor de interpretări apreciate de critică, Bruce şi-a construit reputaţia de actor aflat în eşalonul celor mai mari talente ale generaţiei sale.
Era actor pe scena teatrală când faimosul regizor Elia Kazan l-a pregătit la The Actor’s Studio şi l-a îndrumat spre ceea ce a constituit debutul său din filmul lui Kazan, Wild River (1960). Tot în anii 1960, Bruce a devenit şi un remarcabil actor de televiziune. El a apărut regulat în serialele TV de tip western , sau în serialele lui Alfred Hitchcock. Hitchcock era un mare fan al lui Bruce, pe care l-a distribuit atât în Marnie cât şi în Family Plot (ultimul film al lui Hitchcock).
În anii 1960, Bruce a lucrat cu regizorul Roger Corman apărând în mai multe filme definitorii ale acestuia, printre care se numără Wild Angels. El a avut cronici laudative pentru filme ca They Shoot Horses, Don’t They?, sau Drive, He Said şi a intrat în istorie pentru rolul Long Hair din The Cowboys în care a devenit primul om din istorie care a putut să-l ucidă (în film) pe John Wayne...
Bruce a jucat în continuare în filme clasice cum ar fi The King of Marvin Gardens cu Jack Nicholson şi Ellen Burstyn, ca şi în rolul lui Tom Buchanan din The Great Gatsby (pentru care a primit o nominalizare la Golden Globe). Excelenta sa interpretare din filmul lui Hal Ashby, Coming Home i-au adus nominalizări atât la premiul Academiei cât şi la Globul de Aur.
Bruce a jucat alături de Charlize Theron în Monster, unul dintre cele mai apreciate filme independene ale tuturor timpurilor, şi în serialul HBO Big Love. Recent, Bruce a lucrat alături de Quentin Tarantino la filmul Django Unchained.
Despre rolul principal din filmul cu şase nominalizări la Oscar 2014, Nebraska
„Odată cu rolul lui Woody, am putut să fac un rol pe care nu l-am mai realizat niciodată. Nu e vorba nici de un rebel furios şi nici de un killer fără scrupule. Şi nici de toţi Dernsy pe care i-am jucat până acum”, afirmă Bruce Dern, gândindu-se la manierismul personajelor negative pe care le-a realizat cândva. „El e un tip care trăieşte cum trăieşte şi care nu vrea să se schimbe. Într-un fel, Woody este ca şi toţi ceilalţi, care au construit pe vremuri America”.
În alcătuirea distribuţiei pentru Nebraska, regizorul Alexander Payne a fost interesat doar de un singur lucru: autenticitatea. Tocmai de asta Bruce Dern a fost distribuit în rolul lui Woody Grant. Era un rol special pentru Dern, un actor vestit pentru rolurile sale de „rău”, dar care acum a devenit septuagenar. Cariera sa de şase decenii include o diversitate de interpretări de neuitat şi o nominalizare la Oscar pentru filmul Coming Home – şi totuşi el n-a mai avut un rol titular ca Woody.
Odată cu acest rol, Dern a putut să joace un personaj obişnuit, cu o viaţă comună, dar un suflet trepidant, iar rezultatul a fost că a primit aprecieri importante din partea criticilor din toată lumea şi mult râvnitul premiu pentru interpretare masculină odată cu premiera filmului, în 2013, la Cannes Film Festival.
Dern n-a ţinut niciodată cont de reguli, ca actor, apărând pe ecran într-o epocă în care erau la modă anti-eroii. După ce a debutat cu succes în producţiile a doi titani ai regiei, filmul lui Elia Kazan, Wild River (1960) şi al lui Alfred Hitchcock, Marnie (1964) – el a jucat într-o serie de comedii negre, sau filme centrate pe personaje, care marcau o schimbare în cinematograful american.
El a devenit renumit pentru rolurile de tâlhari, rău-făcători sau criminali –interpretându-l recent pe un brutal proprietar de sclavi în „Django Unchained” – dar totodată şi-a conturat şi un profil de non-conformist total. Şi totuşi, cel mai non-conformist şi impresionant rol avea să-l primească abia acum, la vârsta de 76 de ani.
Dern îl vede pe Woody ca pe un om care încearcă să spere că va avea în sfârşit noroc în viaţă. „Woody a încetat de mult să mai spere”, remarcă actorul. „Dar el e hotărât să-şi trăiască restul vieţii aşa cum vrea el. Poate că are minţile puţin rătăcite. Dar în ceea ce-l priveşte, el vrea să pună mâna pe milionul ăla de dolari. Probabil că e pentru prima dată în viaţă când îşi doreşte ceva cu adevărat, iar acum se nimereşte să fie acest câştig neaşteptat”.
Pentru Payne, Dern era capabil să aducă toate trăsăturile contradictorii pe care le căuta regizorul pentru acest rol. „El e capabil să fie dificil, imposibil şi în acelaşi timp să-ţi topească inima”, spune el. „Lucrul pentru care îi sunt cel mai recunoscător lui Bruce e faptul că a avut încredere în mine, ceea ce e foarte important pentru un regizor. Este capabil de orice încercare, oricât de grea. La un moment dat filmam o secvenţă în maşină şi eu nu i-am spus decât: ‘aşează-te în aşa fel încât să pari o grămadă boţită şi jalnică,’ iar el a reuşit să redea exact această imagine”.
Dern spune despre Payne: „În fiecare zi când te duci să lucrezi cu Alexander, te simţi de parcă ar urma să faci ceva ce nu s-a mai făcut vreodată. În multe dintre zile el poate să prindă fulgerul şi să-l închidă într-o sticlă”. Modalitatea pe care a ales-o Payne pentru lucrul cu Dern a fost simplă: el a creat o legătură personală cu actorul dinaintea filmărilor.
„Timp de multe, multe săptămâni înainte de începerea filmărilor, ne vedeam şi petreceam ceva timp împreună vorbind vrute şi nevrute, numai despre film nu, aşa încât atunci când am început filmările, totul decurgea absolut natural”, mărturiseşte regizorul.
Părerea ta
Spune-ţi părerea