Animale vorbitoare

Animalele vorbitoare ne-au năpădit în ultima vreme, prin urmare era obligatoriu să le acordăm puţină atenţie. După ce Cat & Dogs 2 şi Marmaduke ne-au arătat cât de departe a ajuns tehnica necesară să facă animale în carne şi oase să pară că vorbesc pe marele ecran, Legende din regatul bufniţelor şi Fantastic Mr. Fox dovedesc, cu mijloace extrem de diferite, că animaţiile au ţinut şi ele foarte bine pasul în ceea ce priveşte popularele animale vorbitoare.

Dar să ne întoarcem în anul 1954, când apărea Ferma animalelor, filmul de animaţie bazat pe romanul omonim al lui George Orwell. Prima animaţie britanică lansată la nivel internaţional, Ferma animalelor arată foarte clar de ce avem nevoie de animale pentru a spune lucruri despre oameni. Într-un articol publicat în 2000, The New York Times comenta descoperirea unor informaţii despre achiziţionarea de către CIA a drepturilor romanului de la văduva lui Orwell. Miza? Schimbarea scenariului pentru ca mesajul anti-comunist al cărţii să fie scos în evidenţă. Faptul că până la urmă Ferma animalelor nu este decât un film de propagandă (finalul cărţii a fost şi el schimbat, într-o invitaţie la răzmeriţă împotriva comunismului) nici nu mai contează: efectul său rămâne extrem de puternic chiar şi în ziua de azi, explorând totalitarismul în forma sa cea mai perfidă, aceea care se naşte pe nesimţite din chiar rândurile noastre.

Dar sa revenim la sentimente mai bune şi să aruncăm o privire lui Babe, vorbăreţul porcuşor care lua pe nepregătite box office-ul din lumea întreagă în 1995. Pentru generaţiile mai mult sau mai puţin tinere, Babe a fost prima întâlnire cu animalele vorbitoare de la cinema. Şi nu ne referim la cele animate, unde seria de eroi vorbăreţi este imensă, plină de eroi foarte populari, ci la cei "în carne şi oase", făcuţi să comunice cu ajutorul limbajului uman (şi cel mai adesea în engleză) cu ajutorul unor efecte vizuale foarte pe val la sfârşitul secolului trecut.

Nu e de mirare că aceste efecte, dar în principal aventurile extrem de emoţionante ale lui Babe, porcuşorul care visa să ajungă câine de stână, au făcut deliciul spectatorilor din lumea întreagă şi au sfârşit, după cronici elogioase, cu şapte nominalizări la premiile Oscar, inclusiv la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun regizor şi Cel mai bun scenariu adaptat. De notat este că filmul regizat de Chris Noonan l-a obţinut pe cel pentru Efecte speciale (principalul competitor a fost Apollo 13) şi că Institutul American de Film l-a ales pe lista Most Inspiring Movies ale tuturor timpurilor. Aşa cum se întâmplă de obicei, continuarea Babe: Pig in the City nu a avut acelaşi succes, aceasta fiind realizată, probabil, cu gândul la cele 250 de milioane de dolari încasate de prima parte.

În 1999, uităm de porcuşori şi ne îndrăgostim de şoricei. A venit vremea lui Stuart Little, la al cărui scenariu a pus umărul şi M. Night Shyamalan înainte ca Al şaselea simţ să-l facă celebru în lumea întreagă. Poate nu-ţi mai aminteşti, dar în film apare şi Hugh Laurie, într-unul din rolurile sale cele mai populare înainte de serialul House M.D.. El şi Geena Davis, pe atunci în culmea carierei, sunt Fredrick şi Eleanor Little, părinţii lui Stuart, un şoricel orfan care va fi luat cam nepregătite de traiul în confortabila reşedinţă Little. Extrem de scump pentru acei ani, filmul a costat 100 de milioane de dolari, dar a iscat o adevărată isterie printre cei mici, devenind extrem de profitabil la nivel mondial, cu nu mai puţin de 300 de milioane de dolari încasări. Ca şi Babe, a luat Oscarul pentru Efecte Vizuale şi a avut parte de continuări: dacă Stuart Little 2 a fost bine primit, Stuart Little 3: Call of the Wild nu a mai fost lansat în reţeaua de cinematografe, ci direct pe DVD.

Dacă ai fost atent la cinema, cu siguranţă nu l-ai ratat pe Eddie Murphy într-unul din rolurile sale cele mai populare. Pentru vocile animalelor au fost angajaţi actori ca Albert Brooks, Chris Rock, John Leguizamo, Ellen DeGeneres sau Paul Reubens, iar succesul de casă a atras nu mai puţin de patru continuări, ultimele trei direct pe DVD. Garfield poate fi şi el înscris în categoria animalelor care au glăsuit cu succes, ca şi producţia Charlotte's Web, care şi-a aflat drum mai ales către inimile celor mici.

Şi acum, ca să ne distrăm (şi mai bine), evadăm de pe ecranul cinematografului şi ne întâlnim cu câteva animale în carne şi oase în stare să pronunţe anumite cuvinte. În realitate! Poate ai auzit de Mishka, husky-ul cu ochi albaştri care poate să spună "hello", "how are you", "happy" sau, pentru a arăta că este în ton cu politica, "Obama". Poate să spună şi "I love you", dar poate că stăpânul său nu este un fan al partidului democrat american, pentru că nu l-a învăţat pe simpaticul Mishka să spună "te iubesc, Obama". Îl poţi vedea pe Mishka mai jos.

Că tot am vorbit de Câini şi pisici, să fim corecţi şi să pomenim şi de Tiggy sau de pisica "Oh Long John". Prima poate să spună "hello", a doua are deja un vocabular de doctor în limbi străine. Le poţi admira mai jos:

Care e animalul vorbitor preferat de pe ecran? Dar din realitate?