Pe 10 septembrie s-a încheiat cea de-a 79-a ediție a Festivalului de Film de la Veneția/Mostra Internazionale d'Arte Cinematografica della Biennale di Venezia. Mihai Mincan, care a concurat în secţiunea competiţională Orizzonti cu filmul To the North, revine acasă cu Premiul Bisato d'Oro/Premiul Criticilor de Film Independenți, un premiu acordat separat de festival.
Juriul, alcătuit din critici de film, și-a motivat astfel decizia: „Inspirat din evenimente reale, filmul lui Mihai Mincan To the North depășește limitele genului pentru a deveni o metaforă dureroasă a condiției umane. Urmărind firul unei povestiri tensionate, regizorul își invită publicul să exprime nu doar abisul calei de mărfuri a unei nave pe ocean, ci și abisul sufletului uman. Cu multă precizie și cu un scenariu plin de acuratețe, Mihai Mincan reușește să facă o descriere complexă a relațiilor umane în care puterea unora se ciocnește cu slăbiciunea altora. Filmat cu o cameră mobilă care suprinde excepțional atât spațiul cât și cea mai mică mișcare pe fețele tensionate ale protagoniștilor, To the North iese în evidență pentru luciditatea formală și emoțională cu care tratează o tragică dilemă morala”.
Mihai Mincan, la decernarea premiului Bisato d'Oro, copyright foto: Alice Kanterian
Palmaresul celei de-a 79-a ediții a Venice Film Festival
Într-un triumf rar întâlnit pentru cinematograful documentar în cadrul unui Festival de film important, autoarea de documentare Laura Poitras a câștigat Leul de Aur pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Veneția cu All the Beauty and Bloodshed - fiind cea de-a treia femeie regizor la rând care ia premiul pe Lido, după victoriile recente ale lui Chloe Zhao și Audrey Diwan. Prin aceasta, a depășit regizori cu ștaif precum Martin Donagh, Luca Guadagnino, Alice Diop și Jafar Panahi, care au luat, totuși, premii la rândul lor din partea juriului condus de către actrița Juliane Moore.
Câștigătoare de Oscar în 2015 cu documentarul Citizenfour, Poitras a câștigat printre cele mai bune recenzii în cadrul Festivalului pentru portretul ei revelator al fotografei Nan Goldin, pe care Owen Gleiberman de la Variety îl descria drept „profund și incendiar”, lăudându-l pentru cele două elemente - arta și activismul lui Goldin - arătând cum cele două sunt legate unul de altul în moduri foarte expresive. Premiul vine ca un stimulent binevenit pentru premiera lui Neon, și reprezintă un concurent formidabil pentru Oscarul pentru documentare de anul viitor, notează Variety.
Cu toate aceste auspicii, filmul lui Poitras nu era - totuși - luat în considerare pentru Leul de Aur, devenind primul documentar de la filmul Sacro GRA al lui Gianfranco Rosi din 2013 care reușește aceasta, scrie Variety. Despre celelalte, favoritul criticii Tar de Todd Field și The Banshees of Inisherin, al lui Martin McDonagh, s-a scris mai mult pe parcursul Festivalului, în timp ce filmul regizorului iranian Jafar Panahi, încarcerat în propria țară, se credea că va triumfa în cadrul unui gest de solidaritate politică, cu filmul său, No Bears, mai scrie publicația mai sus citată.
Juriul lui Moore a pus în balanță relativul anonimat al câștigătorului Leului de Aur cu prestigiul actorilor din spatele premiilor de interpretare. Cate Blanchett a luat Premiul pentru Cea mai bună actriță cu un feroce „tur de forță” în Tár (FOTO), interpretând rolul unei dirijoare de orchestră, în provocatorul studiu de personaj, vrăjind juriul prin „magneticele ei capricii” în rol. Putem să ne așteptăm ca premiul primit de Blanchett la Veneția - cel de-al doilea pentru actriță, după cel de acum 15 ani pentru rolul lui Boby Dylan în I'm Not There - să fie primul din numeroasele premii pentru actrița australiană din cadrul acestui sezon de premii.
În schimb, Premiul pentru cel mai bun actor a mers la un star îndrăgit, dar care nu a fost o prezență constantă în sezonul de premii: Colin Farrell, în ipostaza unui irlandez de la țară devastat de ruperea față de cel mai bun prieten, în comedia neagră a lui McDonagh - cea care a a adus dramaturgului devenit regizor cel de-al doilea premiu pentru scenariu de la Veneția, după ce acum cinci ani câștiga premiul pentru Three Billboards Outside Ebbing, Missouri. Este o lansare de campanie binevenită pentru filmul produs de Searchlight, Farrell având parte de mai multă concurență din partea lui Brendan Fraser în The Whale și din partea lui Hugh Jackman în The Son, printre alții, scrie Variety.
Cronica semnată de Variety, descriind rolul lui Farrell drept `de îndrăgit”, relatează că starul „niciodată nu a părut mai copilăros, zâmbetul lui larg niciodată mai plin de speranță sau mai dornic să placă...”
Pe de altă parte, când povestea de dragoste cu canibali Bones and All, semnată de către Luca Guadagnino, avea premiera pe Lido, junele prim Timothee Chalamet era cel care atrăgea mulțimile cu prezența lui de pe covorul roșu, deși colega de platou, Taylro Russell și Guadagnino însuși erau cei care au dus greul filmului. Guadagnino a luat premiul pentru Cel mai bun regizor, în timp ce Russell a luat premiul Marcello Mastroianni pentru cel mai bun tânăr actor din Festival - o distincție care a mai fost acordată - de-a lungul timpului - unor talente precum Jennifer Lawrence și Gael Garcia Bernal spre începutul carierelor fiecăruia. Criticul de film Owen Gleiberman, fără să îndrăgească filmul, a avut totuși cuvinte de laudă pentru „melancolia expresivă a actorului”.
Marele Premiu al Juriului - un fel de premiu doi pe lângă Leul de Aur - a mers la regizoarea franco-senegaleză Alice Diop pentru drama ei judiciară Saint Omer, descrisă de către criticul Variety Jessica Kiang drept un „debut auster, cu extraordinar de multe fațete”. Diop a reușit să spargă gheața în circuitul de festivaluri cu documentarul ei, We. Filmul, inspirat de un caz real al unei femei de culoare care a recunoscut că și-a ucis copilul, a adus lui Diop premiul Luigi De Laurentiis.
Jafar Panahi, absent pentru că este încarcerat în țara natală, a câștigat un Premiu Special al Juriului plus aplauze pentru filmul No Bears, ultimul dintr-o serie de mai multe filme făctue în secret, pentru care a fost condamnat în luna iulie la șase ani de închisoare în Iran. Premiile la Festivaluri nu pot face însă mai multe pentru a lupta contra persecuțiilor la adresa regizorilor, semnalează Variety.
În celelalte secțiuni ale Festivalului a mai fost laureat un regizor iranian, Houman Seyedi, care a luat Premiul cel mare în secțiunea Horizons pentru drama sa anti-totalitară World War III, care a mai adus un premiu pentru actorul protagonist Mohsen Tanabandeh. Regizorul canadian Graham Foy este în fruntea câștigătorilor Venice Days pentru debutul său cu The Maiden, o tragedie cu adolescenți cu conotații spirituale, în timp ce Săptămâna Criticii a decernat premiul de top regizorului austriac David Wagner cu primul său film Eismayer, un portret intim al unui sergent de armată homosexual.
