În urmă cu un deceniu, Gerard Depardieu a interpretat un personaj inspirat de Dominique Strauss-Kahn - fostul șef al Fondului Monetar Internațional căzut în dizgrație și acuzat de agresarea unei cameriste de hotel - în filmul lui Abel Ferrara, Welcome to New York. Într-o întorsătură ironică, emblematicul actor francez a devenit acum capul de afiș al mișcării #MeToo din această țară, fiind acuzat de viol și confruntat cu peste o duzină de acuzații de agresiune sexuală, scrie Variety.
Însă francezii rămân divizați în privința lui datorită statutului său de emblemă a cinematografiei franceze, notează Variety. A jucat în peste 150 de filme, inclusiv în clasice precum Cyrano de Bergerac, de Jean-Paul Rappeneau, Le Dernier Metro, de François Truffaut și Going Places, de Bertrand Blier. Cu toate acestea, vântul schimbării pare să miște lucrurile în direcția bună - în timp ce președintele francez Emmanuel Macron a refuzat, totuși, să îi revoce Legiunea de Onoare, muzeul de ceară din Paris i-a îndepărtat statuia, pe 18 decembrie.
Într-adevăr, Depardieu a declanșat un moment de cotitură pentru mișcarea #MeToo în Franța, într-un mod în care cazuri la fel de celebre - precum cele ale regizorilor Roman Polanski și Christophe Ruggia - nu au reușit, mai notează publicația mai sus citată. Dar de ce Depardieu și de ce acum?
În 2020, Depardieu a fost pus sub acuzare pentru viol în legătură cu un proces intentat în 2018 de actrița Charlotte Arnould. Dar acest lucru nu a fost suficient pentru a-i bloca cariera - chiar el a prezentat un film, Robuste, în seara deschiderii Săptămânii Criticii de la Cannes, în 2021. Apoi, în luna aprilie a anului trecut, Depardieu a fost acuzat de conduită sexuală nepotrivită de către 13 femei, într-un articol de investigație care a apărut în Mediapart.
Dar scandalul Depardieu a început cu adevărat să se transforme în bulgăre de zăpadă care tot crește, după difuzarea - pe 7 decembrie - a unui documentar bombă ce arăta imagini brute în care actorul făcea glume sexuale nepotrivite și obscene, inclusiv una despre un copil care călărea un ponei, în timpul unei filmări în Coreea de Nord. Documentarul, difuzat de postul public de televiziune France Televisions și vizionat de un număr aproape record - de 2,2 milioane de persoane - a dezvăluit că și actrița Hélène Darras a depus, de asemenea, o plângere împotriva lui, susținând că acesta ar fi agresat-o sexual în timpul filmărilor pentru Disco, în 2007. Parchetul din Paris a declarat pentru Variety că plângerea este investigată intern. În urma documentarului, jurnalista spaniolă Ruth Baza a declarat, de asemenea, că a depus o plângere oficială împotriva actorului în Spania, după ce ar fi fost agresată în timpul unui interviu la Paris, în 1995, ceea ce depășește termenul de prescripție de 20 de ani în Franța. Depardieu nu a fost condamnat în legătură cu niciuna dintre acuzații și neagă orice abatere...
De la difuzarea documentarului, mai multe evenimente legate de #MeToo au apărut în Franța. Judith Godrèche, actrița în vârstă de 51 de ani devenită regizoare, a vorbit despre faptul că a fost transformată într-un obiect al dorinței și s-a simțit prinsă în capcană la vârsta de 14 ani de către cineastul Benoit Jacquot, care a regizat filmul La Desenchantée, pentru care a fost nominalizată la premiul Cesar. Godreche, care l-a acuzat anterior pe Weinstein că a hărțuit-o în 1996 la Cannes, a făcut aluzie la întâlnirea cu Jacquot în spectacolul ei semi-autobiografic „Icon of French Cinema” și a postat pe rețelele de socializare abordând modul în care relația lor - care s-a întins pe mai mulți ani - a fost „romanțată de mass-media”, deși era vorba despre un „adult care a profitat de puterea sa asupra mea”.
„Fetița din mine nu mai poate tăgădui, nu mai poate ține sub tăcere numele lui”, a scris ea. „Mi-e teamă. De a nu mai lucra din nou. De a nu fi susținută. Dar trebuie să o fac. Pentru fiicele noastre. Pentru surorile noastre mai mici. Numele lui este Benoit Jacquot”. Un reprezentant al lui Jacquot nu a răspuns imediat la solicitarea Variety de a comenta.
Un alt caz îl implică pe actorul devenit regizor Samuel Theis (Anatomia unei căderi), care a fost acuzat de viol de către un membru al echipei de filmare a celui de-al treilea film regizat de el, Je le jure. La aflarea presupusului incident la jumătatea filmărilor, producătoarea Caroline Bonmarchand a apelat la o organizație independentă pentru a efectua o anchetă. Deși investigația nu a găsit în cele din urmă nicio dovadă de abuz, Bonmarchand l-a izolat pe Theis de la filmări, iar acesta a regizat restul filmului de la distanță. A fost pentru prima dată când un astfel de măsură a fost luată de un producător de film francez, notează Variety.
Iris Brey, critic de film și cercetătoare feministă de origine franco-americană, care a scris și regizat recent serialul TV Split, compară căderea lui Depardieu cu cea a lui Harvey Weinstein în SUA.
„A fost un eveniment mediatic uriaș, toată lumea vorbește despre asta de o lună. La fel ca în cazul lui Harvey Weinstein, a început cu 13 femei care l-au acuzat de comportament sexual neadecvat, dintre care trei de viol”, spune Brey. „Dar sunt tipuri diferite de bestii. Harvey Weinstein a creat Hollywood-ul, dar nu a fost iubit de oameni, în timp ce Depardieu a modelat cinematografia franceză și este adorat de francezi, inclusiv de președintele nostru”...
În Franța, progresul adus de mișcarea #MeToo a fost blocat de conservatorii din industrie, comentează Variety. Sophie Lainé Diodovic, o directoare de distribuție (Toni, en famille), care este o figură cheie a organizației feministe 50/50, spune că atitudinea față de cultură din Franța a împiedicat mișcarea să ajungă departe.
Mișcarea #MeToo nu are la fel de mulți susținători în Franța ca în SUA sau în Marea Britanie, spune Diodovic, deoarece „cultura franceză celebrează libertatea și încălcarea de legi și reguliîn domeniul artelor. Dar artele nu ar trebui să servească drept scuză pentru un comportament inacceptabil pe care oamenii obișnuiți nu au voie să îl facă”.
Cazul Depardieu ilustrează cât de crucială este crearea unui mediu sigur pe platourile de filmare, unde cei care se află în poziții vulnerabile sunt prea des ignorați pentru a face pe placul celor mai puternici actori, mai comentează Variety.
„Sunt figuranți, stagiari, așa că vor suferi și vor tăcea”, spune Diodovic. „Știm cu toții că, la fiecare filmare cu Depardieu, femeile erau avertizate să fie atente în preajma lui, dar auzeam și lucruri dintr-un secol anterior, cum ar fi: "Oh, dar el nu-și pune în practică vorbele și cei care vorbesc cel mai mult sunt cei care fac cel mai puțin".""
Franța s-a aflat într-adevăr în centrul dezbaterii post-#MeToo pentru separarea realizărilor artistice ale unui actor sau cineast de persoana în sine, finanțând și onorând cel mai mare succes din istoria recentă al lui Roman Polanski, Un ofițer și un spion, și producând și distribuind filmele lui Woody Allen, inclusiv cel mai recent, Coup de Chance.
„În SUA, când a apărut mișcarea #MeToo, cu toate mărturiile victimelor lui Harvey Weinstein, a existat o emoție aproape imediată și un sentiment de solidaritate cu ele”, spune Brey. „Dar în Franța, empatia a fost de partea agresorilor. Este vorba despre cultura violului din Franța”....
În ciuda faptului că oamenii i-au luat apărarea lui Depardieu timp de ani de zile, ea spune că imaginile prezentate în documentar „au atins într-un fel o coardă sentimentală și au fost vizionate de oameni care, probabil, nu au fost interesați de poveștile care au apărut înainte despre actor”.
În timp ce vedetele franceze au tendința de a rămâne tăcute când vine vorba de comentarea chestiunilor #MeToo, de teamă să nu supere, unda de șoc provocată de cazul Depardieu a fost de așa natură încât talente celebre precum Sophie Marceau și Laure Calamy au luat atitudine împotriva comportamentului actorului. Cu toate acestea, alții, precum Pierre Richard și Carole Bouquet, au fost printre semnatarii unui editorial pentru a-și arăta sprijinul față de Depardieu, deși între timp au dat înapoi, după ce au aflat că scrisoarea a fost redactată de un artist cu legături strânse cu extrema dreaptă, Yannis Ezziad.
Depardieu a polarizat țara chiar mai mult decât politica dură în materie de imigrație aprobată de guvernul lui Macron, cam în aceeași perioadă în care a fost lansat documentarul. Macron, care a fost invitat la emisiunea de maximă audiență „C à Vous” pentru a discuta despre proiectul de lege privind imigrația, chiar a intervenit, spunând că actorul „face Franța mândră” și că „nu va fi văzut niciodată angajându-se într-o vânătoare de oameni”, deoarece crede în „prezumția de nevinovăție”. În timp ce ministrul Culturii, Rima Abdul Malak, a sugerat că Legiunea de Onoare a lui Depardieu ar putea fi eventual revocată pe fondul noilor acuzații de agresiune sexuală, Macron a spus că acest lucru iese din discuție.
Pe măsură ce poziția lui Depardieu se clatină, organizația 50/50 a făcut presiuni pentru numirea unui reprezentant pentru hărțuire sexuală pe platou și pentru angajarea unui coordonator de intimitate la filmări. Brey a fost primul regizor de televiziune care a impus unul la filmările producției Split, o poveste de dragoste între lesbiene.
„Este responsabilitatea producătorilor să impună un coordonator de intimitate la filmări și să asigure siguranța tuturor", spune Iris Brey. „Este ca un coordonator de cascadorii, este o necesitate”.
Cercetătoarea concluzionează: „cazul Depardieu”, chiar dacă va dispărea la fel de brusc cum a ieșit la iveală, va fi „sensibilizat opinia publică cu privire la motivul pentru care iubita libertate de exprimare din Franța nu ar trebui să fie un bilet de voie pentru hărțuirea sexuală”...
colaj foto Filmlifestyle
Părerea ta
Spune-ţi părerea