22 Jump Street, amuzant

Acum doi ani 21 Jump Street era întâmpinat cu entuziasm de critici şi de spectatori, prin urmare sequelul 22 Jump Street a primit imediat undă verde. Cu premiera în cinematografe vinerea aceasta, filmul foloseşte aceeaşi formulă (glumind pe seama repetiţiei) şi aduce pe ecran două ore de debandadă numai bună pentru o distracţie de weekend.

După ce au trecut printr-o mulţime de aventuri la liceu, detectivii Schmidt (Jonah Hill) şi Jenko (Channing Tatum) visează la cazurile extraordinare pe care le vor rezolva pe străzile oraşului, dar căpitanul Dickson (Ice Cube) are alte planuri pentru ei şi îi trimite sub acoperire la facultate, unde trebuie să descopere producătorul unui nou şi periculos drog, WhyPhy. Încă de la primele scene comedia glumeşte pe seama sequelurilor care primesc, fără prea mare rost, bugete mai consistente decât filmele originale uitând să vină şi cu o idee nouă. Astfel, pe lângă aventurile demente ale lui Schmidt şi Jenko, 22 Jump Street poate fi văzut şi ca o satiră jucăuşă la adresa Hollywood-ului.

Jonah Hill şi Channing Tatum dovedesc din nou că sunt unul dintre cele mai amuzante cupluri comice ale momentului. Rotunjor şi tolomac, dar intuitiv şi inventiv, Schmidt îl completează perfect pe atleticul Jenko, oricând gata să zdrobească totul în cale în urmărirea infractorilor. Misiunea lor nu va fi uşoară, căci toate pistele de investigaţie se vor închide, mai ales când amândoi detectivii se vor lăsa distraşi de provocările vieţii de student. Spre deosebire de 21 Jump Street, care oferea o prezenţă mai consistentă pe ecran actorilor secundari, 22 Jump Street se bazează aproape exclusiv pe Hill şi Tatum, ceea ce se dovedeşte o alegere chiar inspirată.

La aproximativ două ore, filmului nu i-ar fi stricat să fie o idee mai scurt, dar categoric nu te vei plictisi, pentru că scenariul se reinventează mereu, mitraliind glume fizice, omagii aduse producţiei originale, înţepături la adresa Hollywood-ului şi săgeţi aruncate obsesiei studenţilor pentru jocuri de petrecere şi pentru celebra vacanţă de primăvară (Spring Break), care va deveni fundalul unei urmăriri pe viaţă şi pe moarte. Este uimitor cum scenariştii au putut atinge atâtea subiecte (conflictul între generaţii, problemele unei relaţii etc.) într-o poveste rotundă şi amuzantă.

Printre atâtea glume şi urmăriri, 22 Jump Street are timp destul să discute şi pe tema prieteniei şi a ceea ce ne dorim de la cei din jur şi ce le oferim în schimb. Dacă în primul film Schmidt devenea băiatul popular din liceu, acum e rândul lui Jenko să strălucească datorită abilităţii pe terenul de fotbal american, ceea ce îl face pe partenerul său să se simtă în plus. Aluzii homoerotice şi continua gâlceavă a celor doi protagonişti se transformă treptat într-un deget (mijlociu) îndreptat spre eterna comedie romantică de la Hollywood, transformată într-o ţintă a observaţiilor ironice.

La prima vedere premiera de vineri poate părea destinată spectatorilor pasionaţi de acţiune, dar 22 Jump Street este mult mai mult decât un action cu poliţişti şi are toate şansele să fie interesant şi pentru spectatoare. Suntem siguri că o vizită la cinema într-un grup cât mai mare, cu niscaiva poporn sau nachos în faţă, se va dovedi satisfăcătoare pentru toată lumea, 22 Jump Street fiind una dintre surprizele plăcute făcute de filmele de gen (alături de alte producţii precum SF-ul Edge of Tomorrow şi filmul cu supereroi X-Men: Days of Future Past) în ultimele săptămâni la cinema.

Atenţie, nu rata genericul de final, este un lanţ de glume pe seama avalanşei de sequeluri venite dinspre Hollywood.