"Tuya de hun shi"

Pitbull · 02 Feb 2008, 03:42

"Tuya de hun shi" - Alt Mare Salt Înainte
În ritmul movilelor din Gobi

Dificil de asimilat pentru spectatorul vestic, filmul se impune ca fiind de douã ori introvertit ºi exotic; pe de o parte, cinematografia chinezã rãmâne într-o mãsurã apreciabilã depozitara unui univers închis ºi a unei culturi greu inteligibile, explicitate cu lentoarea ritmului lor nativ de simþire; pe de altã parte, aici nici nu mai avem de-a face cu chinezii de ordin general, ci cu etnicii mongoli din deºertul Gobi, reprezentanþii unei culturi pãstoreºti care mii de ani a rãmas aproape încremenitã, ºi numai în ultimul secol a cunoscut bulversãrile traumatice aduse de buldozerul comunismului, care acum sunt pe punctul de a-i deveni fatale.
Aºa cum a arãtat ºi "Still Life", al lui Jia Zhang-ke, deºi Mao i-a (ºi ne-a) cam lãsat de vreo treizeci de ani, China neocomunistã, cu democraþia ei originalã pe care Tãtuka Ilici tare-ar fi vrut-o implementatã ºi la noi, îºi continuã strategia dezvoltãrii economice prin "Mari Salturi Înainte". În filmul lui Jia, se mare-sãrea-înainte peste trei defilee de pe cursul lui Yangtse, ca sã se construiascã ãl mai tare baraj din dotare - ºi mase întregi de oameni erau dislocaþi din sãlaºurile lor aflate, de generaþii, pe malurile fluviului. În "Tuya de hun shi", Wang Quan-an ne prezintã implicaþiile unui fenomen similar: acum au pus ochii pe Mongolia interioarã, cu resursele ei abundente de cãrbune, gaze naturale, minerale ºi caºmir, ºi au lansat o nouã expansiune industrialã. La fel ca pe Yangtse, localnicii sunt mutaþi cu forþa - ba mai mult, primele exploatãri au început deja sã sece pãºunile (ºi-aºa foarte sãrace în apã), semnând actul de deces al civilizaþiei lor pastorale. Cãmila bactrianã e detronatã de motocicleta Harley Davidson - ce poate fi mai inexorabil?
Aceastã stare de fatum orb, de verdict irevocabil ºi executoriu, este cea care planeazã peste tot filmul lui Wang - deºi, în mod lesne de explicat, atitudinea criticã e nevoitã sã rãmânã implicitã. Asemenea lui Jia, nici Wang nu-ºi poate permite sã atace frontal autocraþia conducerii centrale de la Beijing, ambiþionatã sã-ºi adjudece hegemonia economicã mãcar în emisfera esticã, dacã nu la nivel global, cu preþul desconsiderãrii pânã la sacrificiu a zeci de milioane de oameni nevinovaþi, aºa cã "Nunta lui Tuya" foloseºte aceeaºi metodã dramaturgicã din "Naturã moartã": concentrându-se asupra unei poveºti individuale, de familie, ne lasã doar sã întrezãrim fundalul traumaticelor mutaþii care vor coborî cortina peste acel mod de viaþã.
Un mod de viaþã greu de imaginat pentru noi, europeni urbani moderni industrializaþi interconectaþi etc. Pe întinderile aride ale pustiului pietros, mici grupuri ºi familii de ciobani duc o existenþã semi-nomadã, trãind de pe un an pe altul, conform imuabilului ciclu al anotimpurilor. Fãrã a descrie aici toate elementele acestui trai aparte (care fac unul dintre principalele puncte de interes ale filmului), e lesne de înþeles cã ele au determinat formarea unui sistem particular de obiceiuri, tradiþii ºi mentalitãþi, greu de înþeles pentru orice strãin (poate cã ºi de aceea oligarhilor politici le e atât de uºor sã treacã peste ei cu tãvãlugul). Drama trãitã de eroina filmului e simptomaticã pentru vulnerabilitãþile specifice acestei comunitãþi.
Cãci Tuya, o pãstoriþã abia ajunsã la treizeci de ani, încã frumoasã ºi atrãgãtoare, dar purtând deja pe chip (ºi, mai ales, în sistemul osos) efectele vieþii sale dure, e nevoitã sã-ºi întreþinã cei doi copii ºi soþul paralizat (în urma unui accident prilejuit de încercarea de a sãpa o fântânã în faþa locuinþei), în condiþiile în care apa se împuþineazã ºi mai mult în deºert, mareea evacuãrilor se apropie ameninþãtor, iar bulversãrile aduse de economia de piaþã anuleazã pânã ºi certitudinea comerþului local mãrunt care le asigura traiul. Cu acordul rezonabil (dar sfâºiat sufleteºte) al bãrbatului ei, Bater (interpret amator cu acelaºi nume), Tuya divorþeazã ºi începe chinuitoarea cãutare a unui peþitor suficient de înstãrit (ºi de înþelegãtor) pentru a accepta sã-i întreþinã nu numai copiii, ci ºi primul soþ infirm. Succesiunea de întâlniri astfel iniþiate ne va prezenta o galerie de personaje reprezentative, de la vecinul cumsecade, visãtor ºi împiedicat, la rândul lui jucat pe degete de o nevastã materialistã, pânã la fostul coleg de ºcoalã acum îmbogãþit, pentru care soluþia logicã e închiderea lui Bater în colivia poleitã (nu "auritã", cãci suntem în China, totuºi...) a unui azil pentru handicapaþi.
Potrivit ritmului psiho-afectiv al acestor oameni condiþionaþi de tictac-ul sezonier, povestea evolueazã cu o încetinealã funciarã, apãsatã ºi grea, pe care n-o sparg nici motocicletele peþitorilor care sosesc (încruciºându-se cu cei ce pleacã pe cai), nici iluzoriul camion al lui Sen-ge (alt actor neprofesionist), nici scurta incursiune cu Mercedes-ul pe autostradã, pânã la oraº. Ca un veritabil fiu al acelui popor, Wang revine chiar pe locurile sale natale, pentru a filma cu precãdere, insistent, deºertul în compoziþie cu oile ºi cu oamenii - cadre construite meticulos, adevãrate "chinezãrii" ºi la propriu, ºi la figurat, respirând amplu dramele profunde ale personajelor (de remarcat în special prima imagine a turmei, revãrsându-se prin jurul Sen'ge care zace fãrã cunoºtinþã, dupã ce s-a rãsturnat cu motoreta). Locuinþele precare, unde încã predominã yurtele (acum cu uºi autentice, completate cine ºtie de pe la ce demolãri urbane), aratã cumplit de deprimat - mai ales când ºtim cã, dupã ce atâta amar de ani au vieþuit în ele, indigenii vor fi strãmutaþi angro în blocuri gri ºi reci ca-n Fengjie sau Zãbrãuþ. Cu deliberare, în secvenþa din final a nunþii, Wang insistã asupra costumelor, ritualurilor ºi obiceiurilor nupþiale mongole, adevãrate perle etnografice, silindu-ne sã conºtientizãm iminenta pierdere a acestui tezaur cultural.
Înconjuratã de interpreþi neprofesioniºti, aleºi de regisor anume în spiritul autenticitãþii, Yu Nan compune o Tuya de care pur ºi simplu þi-e teamã sã te îndrãgosteºti. Parcã nu te-ai îndemna sã-i faci curte unei femei a cãrei existenþã e sinonimã cu munca abrutizantã ºi cele mai drastice imperative ale supravieþuirii. Pe faþa ei, de o frumuseþe vizibilã chiar ºi de la distanþa inter-rasialã a unei jumãtãþi de lume, se combinã oboseala ºi prospeþimea, voinþa ºi deznãdejdea - ºi, dupã ce un film întreg s-a luptat neabãtut pentru a-ºi face datoria, momentul clacãrii din final, când izbucneºte în plâns pe sub toate gãtelile nupþiale, nu face decât sã-i întregeascã decisiv atât umanitatea, cât ºi paleta nuanþelor actoriceºti.
Referirea de mai sus la expresivitatea imagisticã îl implicã, evident, ºi pe directorul de imagine Lutz Reitmeier, a cãrui capacitate de a empatiza cu viziunile de localnic ale lui Wong creeazã resurse inepuizabile în a filma deºertul Gobi, fãrã sã repete nici mãcar o datã formulele (cã de cadre, ce sã mai vorbim), ºi în acelaºi timp respectând o deplinã coerenþã stilisticã - dupã care materialul se întoarce tot sub mâna lui Wang, autor ºi al montajului, pe care-l executã cu discreþie, tãind fãrã agresivitate ºi preluând în fluxul imaginilor ritmica molcomã a movilelor unduitoare din Gobi.
S-ar putea ca tocmai în urma acestei prea accentuate implicãri personale, scenariul sã parã cam dezarticulat, urmând mai degrabã regulile unei succesiuni evenimenþiale strict fireºti, pe o canava structuralã aproximativã - ceea ce, în conjuncþie cu aspectele de documentar ºi lentoarea generalã, sigur face filmul foarte plicticos pentru spectatorii mai nereceptivi la contemplaþie. Totuºi, ca un revers al aceleiaºi monede, aº spune cã principalul merit al lui Wang este acela de a se face pe deplin accesibil, în ultimã instanþã, majoritãþii occidentalilor. Ne place sã ne considerãm vârful civilizaþiei umane, iar asta ne obligã sã luãm în seamã ºi dramele unor oameni care, într-un pustiu aflat aproape la antipozi, încã mai trãiesc ca acum câteva sute de ani - ºi nici mãcar la acel stil de viaþã nu mai au dreptul.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2 februarie, 2007, h. 01:05-02:56
Bucureºti, România

illotempore2002 · 26 Apr 2008, 23:58

Daca nu as fi vazut filmul, as fi avut impresia, citind cronica ta (mai ales asa cum reiese din prima parte) ca filmul este puternic politizat si ca aflam o multime de informatii de ordin social-politic-istoric-eveniment. Aspectele astea abia se deduc dupa ce ai vazut filmul, si asta numai daca ai o buna cunostinta a evolutiei regimului de acolo. Adica nu prea transpare asa, evident, sa se prinda tot omul

Nu prea m-am plictisit la filmul asta, m-am tot intrebat "Cum are Tuya sa o scoata totusi, la capat?". ceea ce inseamna ca regia a avut grija sa scape de elementele de previzibilitate, profetia devenind putin probabila. Galeria de petitori este delicioasa, o colectie de pus in vitrina

Regia mi se pare echilibrata, fara excese, viziunea matura, prin faptul ca alege exemplificarea (vietii unui fragment de popor din desertul Gobi), pe care o realizeaza cu claritate, limpezime, incat spectatorul occidental de care vbeste Pitbull sa nu simta confuzii, debusolari si etc. Imaginea e pur si simplu arta si ritmul filmului este insusi ritmul vietii de acolo.

Subiectul e inedit, delicat, sprijinit de cateva personaje centrale foarte bine definite in particularitatea lor, incepand cu Tuya cea plina de forta si energie pana la Impiedicatul (il citez pe Pitbull pt ca nu mai stiu cum il chema pe vecinul vesnic indragostit de sotia tradatoare) foarte haios in naivitatea, bunatatea si puritatea lui...

Sincer, nu a fost nimic la filmul asta care sa nu imi placa. Reformuland, filmul asta mi-a placut cu totul.

Pitbull · 27 Apr 2008, 01:35

Originally Posted by illotempore2002:

Impiedicatul (il citez pe Pitbull pt ca nu mai stiu cum il chema pe vecinul vesnic indragostit de sotia tradatoare)

Il citez si eu pe mandea:

Originally Posted by Pitbull:

iluzoriul camion al lui Sen-ge (...) Sen-ge care zace fãrã cunoºtinþã, dupã ce s-a rãsturnat cu motoreta

Altfel, Illo, m-a bucurat mult comentariul täu. Un adevärat cadou pascal.

illotempore2002 · 27 Apr 2008, 01:37

Haha
Nu-s singura fantoma de Inviere....
Hristos a inviat!

Pitbull · 27 Apr 2008, 01:38

Adevärat a-nviat!
(Cinemagia e viata noasträ - nu?

)

Alex Leo Serban · 27 Apr 2008, 05:33

Originally Posted by illotempore2002:

Daca nu as fi vazut filmul, as fi avut impresia, citind cronica ta (mai ales asa cum reiese din prima parte) ca filmul este puternic politizat si ca aflam o multime de informatii de ordin social-politic-istoric-eveniment. Aspectele astea abia se deduc dupa ce ai vazut filmul, si asta numai daca ai o buna cunostinta a evolutiei regimului de acolo. Adica nu prea transpare asa, evident, sa se prinda tot omul

Nu prea m-am plictisit la filmul asta, m-am tot intrebat "Cum are Tuya sa o scoata totusi, la capat?". ceea ce inseamna ca regia a avut grija sa scape de elementele de previzibilitate, profetia devenind putin probabila. Galeria de petitori este delicioasa, o colectie de pus in vitrina

Regia mi se pare echilibrata, fara excese, viziunea matura, prin faptul ca alege exemplificarea (vietii unui fragment de popor din desertul Gobi), pe care o realizeaza cu claritate, limpezime, incat spectatorul occidental de care vbeste Pitbull sa nu simta confuzii, debusolari si etc. Imaginea e pur si simplu arta si ritmul filmului este insusi ritmul vietii de acolo.

Subiectul e inedit, delicat, sprijinit de cateva personaje centrale foarte bine definite in particularitatea lor, incepand cu Tuya cea plina de forta si energie pana la Impiedicatul (il citez pe Pitbull pt ca nu mai stiu cum il chema pe vecinul vesnic indragostit de sotia tradatoare) foarte haios in naivitatea, bunatatea si puritatea lui...

Sincer, nu a fost nimic la filmul asta care sa nu imi placa. Reformuland, filmul asta mi-a placut cu totul.

... iar dk ai fi venit la festivalu anonimu, in aug anul trecut, l-ai fi vazut ink d atunci

ps acum ruleaza si aici, la ny

illotempore2002 · 27 Apr 2008, 13:01

am vrut sa vin la Anonimul, am fost si anii trecuti, dar anul asta nu am putut...spune-mi, anul asta va fi competitie de scenarii?

02 Feb 2008, 03:42	#1
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	"Tuya de hun shi" "Tuya de hun shi" - Alt Mare Salt Înainte În ritmul movilelor din Gobi Dificil de asimilat pentru spectatorul vestic, filmul se impune ca fiind de douã ori introvertit ºi exotic; pe de o parte, cinematografia chinezã rãmâne într-o mãsurã apreciabilã depozitara unui univers închis ºi a unei culturi greu inteligibile, explicitate cu lentoarea ritmului lor nativ de simþire; pe de altã parte, aici nici nu mai avem de-a face cu chinezii de ordin general, ci cu etnicii mongoli din deºertul Gobi, reprezentanþii unei culturi pãstoreºti care mii de ani a rãmas aproape încremenitã, ºi numai în ultimul secol a cunoscut bulversãrile traumatice aduse de buldozerul comunismului, care acum sunt pe punctul de a-i deveni fatale. Aºa cum a arãtat ºi *"Still Life",* al lui Jia Zhang-ke, deºi Mao i-a (ºi ne-a) cam lãsat de vreo treizeci de ani, China neocomunistã, cu democraþia ei originalã pe care Tãtuka Ilici tare-ar fi vrut-o implementatã ºi la noi, îºi continuã strategia dezvoltãrii economice prin "Mari Salturi Înainte". În filmul lui Jia, se mare-sãrea-înainte peste trei defilee de pe cursul lui Yangtse, ca sã se construiascã ãl mai tare baraj din dotare - ºi mase întregi de oameni erau dislocaþi din sãlaºurile lor aflate, de generaþii, pe malurile fluviului. În *"Tuya de hun shi",* Wang Quan-an ne prezintã implicaþiile unui fenomen similar: acum au pus ochii pe Mongolia interioarã, cu resursele ei abundente de cãrbune, gaze naturale, minerale ºi caºmir, ºi au lansat o nouã expansiune industrialã. La fel ca pe Yangtse, localnicii sunt mutaþi cu forþa - ba mai mult, primele exploatãri au început deja sã sece pãºunile (ºi-aºa foarte sãrace în apã), semnând actul de deces al civilizaþiei lor pastorale. Cãmila bactrianã e detronatã de motocicleta Harley Davidson - ce poate fi mai inexorabil? Aceastã stare de fatum orb, de verdict irevocabil ºi executoriu, este cea care planeazã peste tot filmul lui Wang - deºi, în mod lesne de explicat, atitudinea criticã e nevoitã sã rãmânã implicitã. Asemenea lui Jia, nici Wang nu-ºi poate permite sã atace frontal autocraþia conducerii centrale de la Beijing, ambiþionatã sã-ºi adjudece hegemonia economicã mãcar în emisfera esticã, dacã nu la nivel global, cu preþul desconsiderãrii pânã la sacrificiu a zeci de milioane de oameni nevinovaþi, aºa cã "Nunta lui Tuya" foloseºte aceeaºi metodã dramaturgicã din "Naturã moartã": concentrându-se asupra unei poveºti individuale, de familie, ne lasã doar sã întrezãrim fundalul traumaticelor mutaþii care vor coborî cortina peste acel mod de viaþã. Un mod de viaþã greu de imaginat pentru noi, europeni urbani moderni industrializaþi interconectaþi etc. Pe întinderile aride ale pustiului pietros, mici grupuri ºi familii de ciobani duc o existenþã semi-nomadã, trãind de pe un an pe altul, conform imuabilului ciclu al anotimpurilor. Fãrã a descrie aici toate elementele acestui trai aparte (care fac unul dintre principalele puncte de interes ale filmului), e lesne de înþeles cã ele au determinat formarea unui sistem particular de obiceiuri, tradiþii ºi mentalitãþi, greu de înþeles pentru orice strãin (poate cã ºi de aceea oligarhilor politici le e atât de uºor sã treacã peste ei cu tãvãlugul). Drama trãitã de eroina filmului e simptomaticã pentru vulnerabilitãþile specifice acestei comunitãþi. Cãci Tuya, o pãstoriþã abia ajunsã la treizeci de ani, încã frumoasã ºi atrãgãtoare, dar purtând deja pe chip (ºi, mai ales, în sistemul osos) efectele vieþii sale dure, e nevoitã sã-ºi întreþinã cei doi copii ºi soþul paralizat (în urma unui accident prilejuit de încercarea de a sãpa o fântânã în faþa locuinþei), în condiþiile în care apa se împuþineazã ºi mai mult în deºert, mareea evacuãrilor se apropie ameninþãtor, iar bulversãrile aduse de economia de piaþã anuleazã pânã ºi certitudinea comerþului local mãrunt care le asigura traiul. Cu acordul rezonabil (dar sfâºiat sufleteºte) al bãrbatului ei, Bater (interpret amator cu acelaºi nume), Tuya divorþeazã ºi începe chinuitoarea cãutare a unui peþitor suficient de înstãrit (ºi de înþelegãtor) pentru a accepta sã-i întreþinã nu numai copiii, ci ºi primul soþ infirm. Succesiunea de întâlniri astfel iniþiate ne va prezenta o galerie de personaje reprezentative, de la vecinul cumsecade, visãtor ºi împiedicat, la rândul lui jucat pe degete de o nevastã materialistã, pânã la fostul coleg de ºcoalã acum îmbogãþit, pentru care soluþia logicã e închiderea lui Bater în colivia poleitã (nu "auritã", cãci suntem în China, totuºi...) a unui azil pentru handicapaþi. Potrivit ritmului psiho-afectiv al acestor oameni condiþionaþi de tictac-ul sezonier, povestea evolueazã cu o încetinealã funciarã, apãsatã ºi grea, pe care n-o sparg nici motocicletele peþitorilor care sosesc (încruciºându-se cu cei ce pleacã pe cai), nici iluzoriul camion al lui Sen-ge (alt actor neprofesionist), nici scurta incursiune cu Mercedes-ul pe autostradã, pânã la oraº. Ca un veritabil fiu al acelui popor, Wang revine chiar pe locurile sale natale, pentru a filma cu precãdere, insistent, deºertul în compoziþie cu oile ºi cu oamenii - cadre construite meticulos, adevãrate "chinezãrii" ºi la propriu, ºi la figurat, respirând amplu dramele profunde ale personajelor (de remarcat în special prima imagine a turmei, revãrsându-se prin jurul Sen'ge care zace fãrã cunoºtinþã, dupã ce s-a rãsturnat cu motoreta). Locuinþele precare, unde încã predominã yurtele (acum cu uºi autentice, completate cine ºtie de pe la ce demolãri urbane), aratã cumplit de deprimat - mai ales când ºtim cã, dupã ce atâta amar de ani au vieþuit în ele, indigenii vor fi strãmutaþi angro în blocuri gri ºi reci ca-n Fengjie sau Zãbrãuþ. Cu deliberare, în secvenþa din final a nunþii, Wang insistã asupra costumelor, ritualurilor ºi obiceiurilor nupþiale mongole, adevãrate perle etnografice, silindu-ne sã conºtientizãm iminenta pierdere a acestui tezaur cultural. Înconjuratã de interpreþi neprofesioniºti, aleºi de regisor anume în spiritul autenticitãþii, Yu Nan compune o Tuya de care pur ºi simplu þi-e teamã sã te îndrãgosteºti. Parcã nu te-ai îndemna sã-i faci curte unei femei a cãrei existenþã e sinonimã cu munca abrutizantã ºi cele mai drastice imperative ale supravieþuirii. Pe faþa ei, de o frumuseþe vizibilã chiar ºi de la distanþa inter-rasialã a unei jumãtãþi de lume, se combinã oboseala ºi prospeþimea, voinþa ºi deznãdejdea - ºi, dupã ce un film întreg s-a luptat neabãtut pentru a-ºi face datoria, momentul clacãrii din final, când izbucneºte în plâns pe sub toate gãtelile nupþiale, nu face decât sã-i întregeascã decisiv atât umanitatea, cât ºi paleta nuanþelor actoriceºti. Referirea de mai sus la expresivitatea imagisticã îl implicã, evident, ºi pe directorul de imagine Lutz Reitmeier, a cãrui capacitate de a empatiza cu viziunile de localnic ale lui Wong creeazã resurse inepuizabile în a filma deºertul Gobi, fãrã sã repete nici mãcar o datã formulele (cã de cadre, ce sã mai vorbim), ºi în acelaºi timp respectând o deplinã coerenþã stilisticã - dupã care materialul se întoarce tot sub mâna lui Wang, autor ºi al montajului, pe care-l executã cu discreþie, tãind fãrã agresivitate ºi preluând în fluxul imaginilor ritmica molcomã a movilelor unduitoare din Gobi. S-ar putea ca tocmai în urma acestei prea accentuate implicãri personale, scenariul sã parã cam dezarticulat, urmând mai degrabã regulile unei succesiuni evenimenþiale strict fireºti, pe o canava structuralã aproximativã - ceea ce, în conjuncþie cu aspectele de documentar ºi lentoarea generalã, sigur face filmul foarte plicticos pentru spectatorii mai nereceptivi la contemplaþie. Totuºi, ca un revers al aceleiaºi monede, aº spune cã principalul merit al lui Wang este acela de a se face pe deplin accesibil, în ultimã instanþã, majoritãþii occidentalilor. Ne place sã ne considerãm vârful civilizaþiei umane, iar asta ne obligã sã luãm în seamã ºi dramele unor oameni care, într-un pustiu aflat aproape la antipozi, încã mai trãiesc ca acum câteva sute de ani - ºi nici mãcar la acel stil de viaþã nu mai au dreptul. Pitbull (Mihnea Columbeanu) 2 februarie, 2007, h. 01:05-02:56 Bucureºti, România

Thread Tools	Search this Thread
Show Printable Version Email this Page	Search this Thread: Advanced Search

Filme pe genuri

Filme 2024

Filme noi

Descarcă aplicaţia Cinemagia

Urmăreşte-ne pe

Filme pe genuri

Premii filme

Filme noi

Filme 2024

Index filme

Program cinema

Actori populari

Trailere filme

Filme populare

Premiere cinema

În curând la cinema

Filme noi în SUA

Program TV

26 Apr 2008, 23:58	#2
illotempore2002 Guru Join Date: Apr 2007 Location: Bucuresti Posts: 5,244	Daca nu as fi vazut filmul, as fi avut impresia, citind cronica ta (mai ales asa cum reiese din prima parte) ca filmul este puternic politizat si ca aflam o multime de informatii de ordin social-politic-istoric-eveniment. Aspectele astea abia se deduc dupa ce ai vazut filmul, si asta numai daca ai o buna cunostinta a evolutiei regimului de acolo. Adica nu prea transpare asa, evident, sa se prinda tot omul Nu prea m-am plictisit la filmul asta, m-am tot intrebat "Cum are Tuya sa o scoata totusi, la capat?". ceea ce inseamna ca regia a avut grija sa scape de elementele de previzibilitate, profetia devenind putin probabila. Galeria de petitori este delicioasa, o colectie de pus in vitrina Regia mi se pare echilibrata, fara excese, viziunea matura, prin faptul ca alege exemplificarea (vietii unui fragment de popor din desertul Gobi), pe care o realizeaza cu claritate, limpezime, incat spectatorul occidental de care vbeste Pitbull sa nu simta confuzii, debusolari si etc. Imaginea e pur si simplu arta si ritmul filmului este insusi ritmul vietii de acolo. Subiectul e inedit, delicat, sprijinit de cateva personaje centrale foarte bine definite in particularitatea lor, incepand cu Tuya cea plina de forta si energie pana la Impiedicatul (il citez pe Pitbull pt ca nu mai stiu cum il chema pe vecinul vesnic indragostit de sotia tradatoare) foarte haios in naivitatea, bunatatea si puritatea lui... Sincer, nu a fost nimic la filmul asta care sa nu imi placa. Reformuland, filmul asta mi-a placut cu totul.

27 Apr 2008, 01:37	#4
illotempore2002 Guru Join Date: Apr 2007 Location: Bucuresti Posts: 5,244	Haha Nu-s singura fantoma de Inviere.... Hristos a inviat!

27 Apr 2008, 01:38	#5
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	Adevärat a-nviat! (Cinemagia e viata noasträ - nu? )

27 Apr 2008, 13:01	#7
illotempore2002 Guru Join Date: Apr 2007 Location: Bucuresti Posts: 5,244	am vrut sa vin la Anonimul, am fost si anii trecuti, dar anul asta nu am putut...spune-mi, anul asta va fi competitie de scenarii?